ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2014

Prin Decizia nr. 24 din 26 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul declarat de apelantul - reclamant G.T. în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC R.T.L.B.M. SRL împotriva sentinței nr. 416 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, sentință pe care o schimbă în totalitate în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâta SC R.T.L.B.M. SRL Oradea și obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de 219.500 euro reprezentând drepturile bănești cuvenite ca urmare a retragerii din societatea pârâtă, a fost respinsă cererea reclamantului de actualizare a sumei cuvenite de la data scadenței până la data plății; a obligat pârâta la plata sumei de 23.834,75 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța de apel a reținut că apelul este fondat, pentru următoarele considerente: Reclamantul apelant a devenit asociat în cadrul societății intimate în anul 2001 în urma dobândirii prin cesiune de părți sociale a unei cote de 16,19 % din capitalul social, reprezentând 68 părți sociale, în schimbul plății unei sume de 40.000 dolari SUA. Ulterior, pe fondul unor neînțelegeri cu ceilalți asociați, vizând modul de desfășurare a activității societății, reclamantul și-a manifestat dorința în mai multe rânduri de a se retrage din societate.

Ceilalți asociați, luând act de manifestarea de voință a reclamantului, i-au propus acestuia două modalități diferite prin care acesta să părăsească societatea, respectiv prin divizare și preluarea unei părți patrimoniale aferente licenței din Satu Mare ori prin stabilirea unui preț ferm de despăgubire la încasarea căruia să-i înceteze calitatea de asociat, condiționat de acordul reclamantului în vederea obținerii prin orice formă legală a sumei de bani necesară despăgubirii. În acest sens, în cadrul adunării generale a asociaților din data de 7 mai 2008, la care au participați toți asociații cu excepția reclamantului, la pct. 2 al ordinii de zi asociații prezenți au luat în discuție cererea reclamantului de retragere din societate, hotărând în unanimitate că sunt de acord cu retragerea acestuia prin cele două modalități mai sus arătate.

Ca răspuns la variantele propuse de ceilalți asociați, reclamantul aduce la cunoștința asociaților și societății opțiunea sa de retragere prin modalitatea stabilirii unei sume de bani care i se cuvine după cota sa de participare la capitalul social. Drept urmare a opțiunii manifestate de reclamant, asociații societății se întrunesc la data de 10 iulie 2008 într-o nouă adunare generală, unde în unanimitate aprobă în favoarea asociatului retras, conform hotărârii A.G.A. din 7 mai 2008, suma de 220.000 euro pentru cele 68 de părți sociale, sumă ce se va achita până la 30 martie 2009, în aceasta fiind induse și dividendele aferente anului 2008. La pct. 2 al Hotărârii A.G.A. se menționează că asociatul retras va împuternici pe directorul general al societății (d-l B.l.M.) pentru semnarea în numele său a oricărui act al societății privind vânzări de active, bunuri corporale și necorporale ale societății și contractări de credite bancare.

La data de 15 iulie 2008 reclamantul întocmește procura autentică pe seama directorului general în sensul convenit, în cadrul procurii menționându-se suplimentar față de cele convenite și posibilitatea cesionării de către mandatar a părților sociale ale reclamantului către orice persoană și încasarea prețului cuvenit cesiunii. Ulterior, fără a exista vreo altă hotărâre A.G.A. de revocare a celor două hotărârii A.G.A. arătate mai sus, nu mai are loc punerea în executare a celor decise în privința retragerii reclamantului, ceilalți asociați arătând că nu intenționează niciunul să preia părțile sociale ale reclamantului și că înțelegerea consemnată în cele două hotărâri A.G.A. a fost în contextul vânzării întregii societăți către un potențial investitor, înțelegere ce nu a mai avut loc ulterior.

În speță, raportat la conținutul expres și neechivoc al celor două hotărâri A.G.A. din datele de 7 mai 2008 și 10 iulie 2008, a avut loc o retragere voluntară a reclamantului cu acordul expres al tuturor celorlalți asociați, în sensul vizat de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, câtă vreme cele două hotărâri aprobă expres retragerea acestuia din societate și drepturile bănești ce i se cuvin ca efect al retragerii. Într-adevăr, încetarea voluntară a calității de asociat se poate realiza atât prin modalitatea retragerii, concretizată prin declarația de retragere și modificarea corespunzătoare a actului constitutiv la consecințele retragerii (prin diminuarea numărului asociaților, reducerea capitalului social etc), cât și prin modalitatea cesiunii părților sociale, ce are ca și efect încetarea calității de asociat și desocotirea patrimonială a asociatului retras prin convenție cu cesionarul și nu față de societate, cum are loc în prima modalitate.

Însă, în cauză din analiza întregului material probator nu se poate reține că s-a intenționat o încetare a calității de asociat prin cesiunea părților sociale, cum a reținut prima instanță, în condițiile în care nu s-a putut proba existența unui potențial cesionar care să preia părțile sociale ale reclamantului și conținutului expres al celor două hotărâri A.G.A. care vizează doar o retragere voluntară din societate cu acordul tuturor asociaților. Faptul că, în procura întocmită ulterior adoptării celor două hotărâri A.G.A. s-a făcut mențiune și despre posibilitatea cesionării părților sociale către alte persoane, pe lângă aspectul convenit la pct. 2 al hotărârii A.G.A.

din 10 iulie 2008, nu poate fi apreciat drept încetare a calității de asociat prin modalitatea cesiunii părților sociale cu excluderea posibilității retragerii din societate, în conformitate cu articolului 226 alin. (1) lit. b) din Lege, în condițiile în care și prin modalitatea retragerii există posibilitatea preluării părților sociale ale asociatului retras de către ceilalți asociați rămași. Prin urmare, nu se poate reține că în cauză nu a fost vorba despre o retragere a reclamantului cu acordul celorlalți asociați, ci doar o intenție de cesionare a părților sociale care nu s-au materializat în lipsa oricărui cesionar.

De asemenea, faptul că în perioada respectivă ar fi existat o posibilă ofertă de preluare a întregii societăți de către un investitor, nu poate fi reținut în contra - reclamantului în condițiile în care acesta a formulat o declarație de retragere din societate, independent de vreo altă ofertă de preluare a societății acceptată de către ceilalți asociați. Neîntocmirea actelor modificatoare ale actelor constitutive ale societății, ce ar fi trebuit să adapteze actul constitutiv la consecințele retragerii reclamantului, nu poate constitui un impediment în executarea hotărârilor A.G.A. ce au consfințit voința reclamantului de a se retrage și acordul celorlalți asociați în acest sens și drepturile patrimoniale ce i se cuvin după retragere deoarece aceasta ar fi trebuit să fie realizată de către ceilalți asociați rămași în societate.

Nici faptul că, ulterior adoptării celor două hotărâri A.G.A., ceilalți asociați nu au mai pus în executare cele convenite cu reclamantul, considerându-l pe acesta în continuare asociat al societății, nu pot fi reținute câtă vreme retragerea reclamantului a avut loc la data realizării acordului de voință a tuturor asociaților prin hotărârea A.G.A. adoptată în acest sens, lipsa actului modificator al actelor constitutive ca efect al retragerii neputând fi opusă reclamantului, căruia nu-i revenea ca efect al retragerii obligativitatea întocmirii lor, mai ales că acesta prin procura dată și-a manifestat disponibilitatea modificării lor în oricare variantă ar fi fost necesară pentru încetarea calității sale de asociat în societate.

Drept urmare câtă vreme există o hotărâre A.G.A. a societății, din care rezultă acordul tuturor asociaților rămași în vederea retragerii reclamantului și o altă hotărâre A.G.A., ulterioară, prin care i se stabilește tot prin acord unanim drepturile cuvenite ca efect al retragerii, în mod eronat prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată și a respins acțiunea reclamantului vizând plata drepturilor cuvenite ca urmare a retragerii sale din societate. În ce privește cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, ca efect al retragerii sale, instanța va avea în vedere suma stabilită de comun acord de ceilalți asociați prin hotărârea A.G.A.

din 10 iulie 2008 și limitele investirii instanței prin cererea de chemare în judecată, respectiv suma de 219.500 euro sau echivalentul ei în lei la data plății (din suma stabilită de asociați reclamantul nesolicitând decât obligarea pârâtei la plata sumei de 219.500 euro). Referitor la solicitarea de actualizare a sumei cuvenite de la data scadenței (30 martie 2009) la zi, se reține că prin actualizarea sumelor neachitate la scadență se recuperează prejudiciul cauzat prin devalorizarea monetară în raport de rata inflației, devalorizare ce are loc în privința monedei naționale. în cazul în care se stabilește obligația de plată prin raportare la cursul valutar al unei alte monede la data plății sumei respective în moneda națională, nu se mai poate pune problema devalorizării monedei naționale și a prejudiciului cauzat datorită creșterii inflației.

Împotriva Deciziei nr. 24 din 26 martie 2013 formulează recurs pârâta SC R.T.L.B.M. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de G.T., cu consecința menținerii ca legală a sentinței primei instanțe. Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele: Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 226 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 960 - 970 C. civ. Din interpretarea dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990 rezultă că asociatul se poate retrage din societate în condițiile stabilite de acest text de lege care stabilește o ordine a cazurilor în care poate interveni retragerea, cele 3 situații reglementate la lit. a) - c) nereprezentând alternative de retragere a asociaților.

Astfel, asociatul care dorește să se retragă din societate va trebui să urmeze, în primul rând modalitatea agreată prin actul constitutiv, iar în măsura în care acesta nu reglementează o astfel de modalitate, prin acordul unanim al asociaților și abia, în ultimul rând, retragerea se poate face pe cale judecătorească. În speță erau aplicabile dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. a) și nu art. 226 alin. (1) lit. b) din Lege. Retragerea dintr-o societate comercială este un drept subiectiv stabilit de Lege, drept ce se exercită în condițiile reglementate de lege, dar și în conformitate cu prevederile actului constitutiv, legea permițând asociaților să prevadă cazurile și condițiile în care un asociat se poate retrage din societate.

În speță, la art. 30 din Statutul societății, asociații au prevăzut o singură modalitate de retragere a asociaților, prin cesionarea părților sociale de către asociatul care dorește să se retragă, orice altă modalitate de retragere reprezentând o încălcare a principiului pacta sunt servanta. Instanța de apel trebuia să analizeze retragerea prin perspectiva modalității prevăzute în statut, iar nu să aplice prevederile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, încălcând astfel atât prevederile legii speciale - Legea nr. 31/1990, cât și pe cele ale dreptului comun - art. 969 și art. 970 C. civ. Intimatul și-a asumat o obligație de a face pentru o durată stabilită de comun acord cu partenerii de contract, iar numai un eveniment dinainte convenit de părți precum cel prevăzut de art. 30 din statut, putea justifica nerespectarea termenului contractual.

Mai mult, modalitatea retragerii asociaților exclusiv în forma prevăzută de art. 30 din statut și nu în alte condiții (acordul părților cum eronat a apreciat instanța de apel) a fost recunoscută, în mod repetat și neîndoielnic de chiar intimatul - reclamant ulterior adoptării hotărârii A.G.A. din 7 mai 2008, respectiv al celei din 10 iulie 2008 prin care prevede că i-ar fi fost stabilite așazisele drepturi cuvenite ca urmare a retragerii din societate. Din cuprinsul procurii autentificate din 15 iulie 2008 rezultă cu prisosință faptul că intimatul - reclamant a înțeles să se retragă din societate exclusiv în condițiile reglementate de art. 30 din statut, respectiv prin cesionarea părților sale sociale către ceilalți asociați sau către terții agreați de asociați.

Mandatul acordat de intimatul - reclamant asociatului B.M. de a cesiona părțile sociale, a încasa contravaloarea acestora și a-i preda sumele primite prin chitanța descărcătoare demonstrează fără dubiu că suma pretinsă de intimatul - reclamant cu titlu de contravaloare a părților sociale trebuia să provină de la potențialul cumpărător al acestor părți sociale, iar nu de la societate. În mod corect, opinează recurenta, prima instanță a reținut că, în măsura în care obligația de plată a sumei de 220.000 euro ar fi fost stabilită în sarcina acesteia, fără nicio condiție ulterioară, referirea din cuprinsul procurii la „cesiunea în totalitate a părților sociale . către cine va crede de cuviință, la libera sa apreciere" nu își mai avea sensul.

Pentru identitate de rațiune, nu și-ar mai fi avut sensul nici celelalte mențiuni din procura notarială referitoare la asumarea responsabilității intimatului G.T. față de societate până la data cesiunii părților sociale - data de la care își pierdea calitatea de asociat - sau la reprezentarea sa cu puteri depline până la aceeași dată a cesiunii părților sociale și, mai cu seamă, declarația pe proprie răspundere, sub sancțiunea legii penale, că este asociat la SC R.T.L.B.M.S. SRL. Aplicând greșit prevederile art. 30 din Statut, instanța de apel a încălcat prevederile art. 996 - 970 C. civ. care obligau părțile să respecte drepturile și obligațiile asumate prin actele de societate și, de asemenea, obligau instanța să facă aplicarea voinței reale a părților la momentul adoptării hotărârilor A.G.A.

din 7 mai 2008 și 10 iulie 2008. Cele două hotărâri A.G.A. nu puteau avea semnificația unei retrageri prin simplul acord al asociaților, în sensul art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cum greșit a reținut instanța de apel, ci reprezintă doar acordul de voință al asociaților de înstrăinare a părților sociale către un terț potențial investitor, acord fără de care nu se poate realiza cesiunea, având în vedere prevederile statutare și ale art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Recurenta concluzionează că atâta vreme cât cesiunea părților sociale nu s-a concretizat întrucât nu a fost identificat un cumpărător, intimatul și-a păstrat calitatea de asociat astfel că nu s-a născut dreptul acestuia de a solicita drepturile bănești corespunzătoare părților sociale deținute de acesta.

Prin întâmpinarea depusă intimatul a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Motivul invocat de către recurent se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esență, referindu-se la interpretarea greșită a instanței de apel a dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990 cu privire la modalitățile de retragere din societatea comercială și a dispozițiilor art. 969 - 970 C. civ. Art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabilește cazurile în care asociatul se poate retrage din societate: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv b) cu acordul tuturor celorlalți asociați c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri judecătorești.

Actul constitutiv al SC R.T.L.B.M. SRL cuprinde dispoziții cu privire la retragerea asociaților din societate, respectiv art. 30 potrivit căruia „oricare dintre asociați se poate retrage din societate cesionând părțile sociale celorlalți asociați sau unui terț agreat de ceilalți asociați". Interpretând dispozițiile art. 226 alin. (1) rezultă că asociatul se poate retrage din societate în primul rând astfel cum prevede actul său constitutiv, dacă acest act nu are prevederi în acest sens, retragerea se va face cu acordul tuturor asociaților, și, în ultimul rând, în caz de neînțelegeri și în lipsă de dispoziție societară, în baza unei hotărâri judecătorești. În prezenta cauză ne aflăm în situația prevăzută de art. 226 alin. (1) lit. a) care face trimitere la dispozițiile actului constitutiv în această privință.

Este greșită interpretarea dată de către instanța de apel care stabilește, în raport de conținutul și al celor două hotărâri A.G.A. din 7 mai 2008 și 10 iulie 2008, în sensul că a avut loc o retragere voluntară a reclamantului cu acordul expres al tuturor celorlalți asociați în sensul vizat de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, câtă vreme cele două hotărâri aprobă expres retragerea intimatului din societate și drepturile bănești ce i se cuvin urmare a retragerii. Actul constitutiv al societății reprezintă un contract pe care asociații îl încheie în momentul constituirii societății comerciale, orice modificare ulterioară a acestui act constitutiv trebuind a fi realizată printr-un alt act care exprimă voința asociaților, denumit act adițional care urmează formalitățile de publicitate prevăzute de lege.

Atâta vreme cât art. 30 din actul constitutiv al societății nu a fost modificat asociații, chiar în situația acordului lor unanim, nu pot hotărî altfel cu privire la retragerea unui asociat întrucât acest acord trebuie să îmbrace forma unui act adițional de modificare a dispozițiilor inițiale, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Cele două hotărâri A.G.A. din data de 7 mai 2008 și 10 iulie 2008 reprezintă voința asociaților cu privire la executarea, punerea în aplicare a dispozițiilor art. 30 din actul constitutiv. În prima adunare generală asociații prezenți au luat act de intenția asociatului G.T. de a se retrage, exprimându-și acordul unanim în acest sens. Prin cea de-a doua hotărâre din data de 10 iulie 2008 asociații stabilesc valoarea părților sociale deținute de către G.T., stabilind că acest preț i se va achita până la data de 30 martie 2009. Prin aceeași hotărâre A.G.A.

asociatul retras îl împuternicește prin act notarial pe un alt asociat pentru semnarea în numele său a oricărui act al societății (...). Potrivit procurii la care face referire hotărârea A.G.A. intimatul G.T. îl împuternicește pe mandatarul său să îl reprezinte cu puteri depline în calitatea sa de asociat în vederea cesiunii în totalitate a părților sale sociale pe care le deține la SC R.T.L.B.M. SRL, către cine va crede de cuviință, la libera sa apreciere. Ca atare, hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008 este în deplin acord cu dispozițiile statutare din art. 30, intimatul fiind de acord să vândă părțile sociale deținute în primul rând asociaților, caz în care se stabilea termenul până la care i se va achita contravaloarea acestora, precum și oricărei alte persoane, în cazul în care asociații nu își exprimă intenția de a cumpăra, și care, evident, va dispune de suma de bani cerută.

Nu există nicio intenție clară și neechivocă a niciunuia dintre asociați în sensul cumpărării părților sociale ce au aparținut asociatului retras, ca atare nu există niciun debitor al obligației pretinse și care formează obiectul prezentei cauze. Art. 30 din actul constitutiv face referire la asociații cărora li se vor ceda părțile sociale și nu la societate, sens în care intimatul a înțeles să pretindă suma reprezentând contravaloarea părților sale sociale de la societatea comercială și nu de la vreunul dintre asociați, lucru de altfel imposibil având în vedere pct. 1 din hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008. De altfel, hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008 a fost revocată printr-o altă hotărâre A.G.A.

din data de 28 ianuarie 2014, asociatul G.T. care figurează ca deținătorul a 16,19 % din părțile sociale, fiind reprezentat de către asociatul B.l.M. în baza procurii autentice de care s-a făcut referire anterior în cuprinsul hotărârii, procură nerevocată de către mandant până în prezent. Câtă vreme cesiunea părților sociale nu s-a concretizat întrucât nu a fost identificat un cumpărător (fie asociat, fie terț) intimatul T.G. și-a păstrat calitatea de asociat astfel că nu s-a născut dreptul acestuia de a solicita drepturile bănești corespunzătoare părților sociale deținute de acesta, obligația de plată devenind exigibilă în momentul în care ea este acceptată, cum corect a reținut instanța de fond.

Față de cele mai sus reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 99 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să admită recursul, să modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga intimatul să plătească recurentei suma de 18.838,20 lei cheltuieli de judecată cu recurs constând în contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat. Referitor la excepția tardivității declarării recursului, Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată având în vedere că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., decizia recurată fiind comunicată recurentei la data de 5 aprilie 2013, recursul fiind înregistrat la data de 19 aprilie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.T.L.B.M. SRL Oradea împotriva Deciziei nr. 24/ AC din 26 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantului G.T. ca nefondat. Obligă intimatul reclamant G.T. să plătească recurentei suma de 18.838,20 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2014.