ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3668/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1990 din 29

septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, urmare admiterii excepției tardivității

invocată de pârâtă, a fost respinsă ca tardiv introdusă acțiunea prin care S.I.F.

B.C. SA, solicitase constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. din 14

mai 2001 a societății pârâte T. SA Oradea, precum și a actelor subsecvente

ulterioare acestei hotărâri, inclusiv a mențiunii din registrul comerțului,

privind majorarea capitalului social.

În esență, s-a reținut că prin Legea

161/2003 s-a reglementat acțiunea în constatarea nulității absolute a unei

hotărâri A.G.A., lege care nu retroactivează și nu poate fi aplicată unei

hotărâri emisă și publicată anterior.

În consecință, s-a apreciat că

respectivei hotărâri îi sunt aplicabile dispozițiile art. 131 alin. (2) din

Legea 31/1990, respectiv termenul de 15 zile de la data publicării hotărârii în

M. Of., termen depășit.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 17 din

5 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Instanța de apel a reținut că la

data la care s-a adoptat hotărârea atacată nu era în vigoare Legea 161/2003,

așa încât respectiva hotărâre nu putea fi atacată decât cu respectarea

termenului și celor stipulate în art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990.

Nici încălcarea art. 136 C. proc.

civ., n-a fost reținută în soluționarea excepției, avându-se în vedere cele

cuprinse în încheierea din 25 septembrie 2003.

Cum cele invocate de apelantă au

avut în vedere reglementările cuprinse în Legea 161/2003, lege cu mult

ulterioară datei adoptării hotărârii și publicării ei în M. Of., 30 mai 2001,

apelul reclamantei a fost respins.

Nemulțumită de această decizie

reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de

art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta apreciază că decizia atacată se sprijină pe motive contradictorii și

străine de natura pricinii, arătând că ea a invocat încălcarea dispozițiilor art.

124 alin. (5) din Legea 131/1990 text nemodificat prin Legea 161/2003, aceste

dispoziții referindu-se la nulitatea hotărârii, text ce nu se coroborează cu

cele reglementate prin art. 131 alin. (2) din lege.

De asemenea, instanța a schimbat obiectul

acțiunii făcând referiri la anularea hotărârii și nu la constatarea nulității

ei, nulitate absolută ce poate fi invocată oricând.

În consecință, decizia dată încalcă

legea, apreciind ca tardivă o acțiune imprescriptibilă.

De altfel, instanța de apel nu s-a

pronunțat nici în legătură cu adresa depusă de ea de la C.C.I. Bihor, ce atesta

situația administratorului C.G., ce anula și calitatea de acționar, probă

hotărâtoare.

În final, recurenta apreciază că

întreaga decizie se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt, decurgând dintr-o

apreciere eronată a probelor.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a

solicitat respingerea recursului răspunzând fiecărei critici, mai puțin pentru art.

304 pct. 11, abrogat prin O.U.G. 138/2000.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Critica recurentei vizând

contradictorialitatea motivării este nefondată deoarece instanța de apel

analizează nu modificările art. 124 din Legea 31/1990, ci calea de atac,

reglementată prin legea specială, împotriva unei hotărâri A.G.A., cale de atac

reglementată prin dispozițiile art. 132 alin. (2) din lege, așa cum erau ele în

vigoare la data adoptării respectivei hotărâri, indiferent că se invocau

încălcări a unor norme imperative sau supletive ale legii speciale.

Cum acțiunea în nulitatea absolută a

hotărârii A.G.A., acțiune imprescriptibilă, a fost introdusă abia prin Legea

161/2003, de modificare a Legii 31/1990, prin adăugarea unui nou alin., art. 130

alin. (2

1

), nejustificat recurenta critică decizia și pe aspectul

schimbării obiectului cererii sale de către instanță, aceste noi dispoziții

neputând retroactiva, după cum temeinic și legal reține instanța de apel.

Dacă în apel aceeași parte susținuse

că excepția tardivității s-a invocat prin notele scrise, după închiderea

dezbaterilor, în recurs, învederează că excepția tardivității a fost pusă în

discuție și chiar admisă, apreciindu-se că s-a încălcat legea.

Întrucât instanța de apel și-a

argumentat soluția pe dispozițiile legale în vigoare la momentul adoptării

hotărârii A.G.A. dispoziții care prevedeau exercitarea căii de atac în 15 zile

de la data publicării în M. Of., recurenta critică nejustificat admiterea

excepției tardivității.

Câtă vreme decizia a avut în vedere

soluția de fond, pronunțată pe excepție, critica recurentei vizând fondul

pricinii, respectiv neanalizarea actului depus de ea de la C.C.I. Bihor, nu

poate fi primită.

În ceea ce privește ultima critică,

fondată pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., curtea o va respinge ca

inadmisibilă, deoarece la data promovării recursului, 22 martie 2004, acest

motiv de recurs nu mai era în vigoare, respectivul motiv fiind abrogat expres

prin O.U.G. 138/2000.

În consecință, curtea apreciază că

decizia din apel este legală și temeinică, criticile invocate fiind fondate,

motiv pentru care.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 17/ C din 5

februarie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 16 iunie 2005.