ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2453/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2007, reclamanta SC A. SRL Bălcești - Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtul P.M.O. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a filei C.E.C. emisă la 10 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul, prin apărător, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea și înaintarea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Bălcești, precum și excepția autorității de lucru judecat. Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 197/ C din 6 februarie 2008, a respins ambele excepții, precum și acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, mai întâi asupra excepției de necompetență materială, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității absolute, un litigiu cu caracter comercial neevaluabil în bani, astfel că, în baza art. 2 pct. l lit. a) competența soluționării cauzei revine tribunalului, în primă instanță, iar nu judecătoriei. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat se reține că este neîntemeiată, întrucât este necesară existența unei triple identități de părți, obiect și cauză, cerințe care nu sunt îndeplinite cumulativ, cererea formulată în dosarul nr. 121/185/2007 având ca obiect contestație la executare, obiect diferit de cel din prezenta cauză.

Referitor la fondul cauzei s-a reținut că nu există nicio dovadă din care să rezulte caracterul prohibit de lege al cauzei actului juridic, sau faptul că aceasta este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL Bălcești și prin decizia nr. 58/ A-C din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că susținerea apelantei, contradictorie, de altfel, în privința lipsei mențiunii beneficiarului, apoi a lipsei semnăturii trăgătorului, sunt nejustificate, pe de o parte, prin aceea că prima nu este prevăzută în mod obligatoriu de către lege, iar cea de-a doua, este infirmată de înscrisul depus, care conține o asemenea semnătură, ce nu a fost defăimată ca falsă.

Nici faptul că fila C.E.C. a ajuns în posesia pârâtului, în mod nelegal, nu a fost demonstrată de apelantă, deși, aceasta a susținut că s-a urmărit fraudarea societății și îmbogățirea acestuia fără justă cauză, între părți neexistând raporturi juridice obligaționale. S-a mai reținut că lipsa semnăturii trăgătorului este o condiție esențială ce ar fi dus la nulitatea instrumentului de plată și ar fi făcut întemeiată ultima critică, însă, așa cum se susține, inclusiv în cererea de chemare în judecată cele 20 file C.E.C. despre care s-a susținut că au fost pierdute erau ștampilate și semnate de trăgător. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe pentru ca aceasta să se pronunțe asupra tuturor motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate, precum și pentru completarea probatoriului, cu proba cu martori și proba cu expertiză tehnică, contabilă. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de SC A. SRL și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței nr. 197/C/2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, admiterea cererii de chemare în judecată și constatarea nulității absolute a actului juridic reprezentat de fila C.E.C.

emisă la 10 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea, în fapt, a recursului, s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină; că prin respingerea apelului instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele de apel constând în lipsa rolului activ al instanței de fond și cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 948 pct. 4 C. civ. S-a susținut că în condițiile în care cererea de probatorii formulată de apelantă a fost respinsă, greșit s-au aplicat dispozițiile art. 1169 C. civ.; că recurenta nu și-a exprimat consimțământul la încheierea actului juridic materializat prin emiterea filei C.E.C. cu P.M.O.; că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ.

și prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1943 coroborat cu pct. 27 și pct. 57 alin. (3) din Normele-cadru nr. 7/1994, considerând că fila C.E.C. cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1934. Intimatul-pârât P.M.O. a depus la dosarul cauzei tranzacția nr. 1 din 17 mai 2009. Prin încheierea de la 8 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat posibilitatea părților să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei denumit „tranzacție”, afectat de un termen suspensiv și pentru ca părțile să își exprime poziția în scris față de cererea de recurs, în temeiul art. 720 7 C. proc. civ., acordând termen la data de 16 octombrie 2009, dată la care părțile nu s-au prezentat.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. În privința primului motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că acesta nu întrunește cerințele textului de lege invocat deoarece hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. De asemenea, instanța s-a pronunțat în limitele cererii de apel, astfel că nu se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., art. 129 alin. (5) C. proc. civ., art. 1169 C. civ., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1943 coroborat cu Normele-cadru nr. 7/1994 considerând că fila C.E.C. emisă la 10 noiembrie 2004 reprezintă un instrument valabil emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934, căruia nu-i lipsește nicio mențiune care să-l facă anulabil. Instanța de apel a interpretat și aplicat corect reglementările legale incidente mai sus evocate atât în privința condițiilor esențiale ale înscrisului, cât și a modalităților de transmitere a acestuia, ceea ce face nejustificate criticile recurentei sub aceste aspecte.

Susținerile reclamantei în sensul că nu și-a exprimat consimțământul la încheierea actului juridic, că fila C.E.C. a ajuns în posesia pârâtului în mod nelegal și că s-a urmărit fraudarea societății și îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului nu au fost dovedite, astfel că în mod corect au fost respinse. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva deciziei nr. 58/ A-C din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.