ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2669/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

R

eclamanta SC A.M. SRL

a chemat în judecată pe pârâtele SC A.L. I.F.N. SA București și SC B.T. SA -

Sucursala Vâlcea, pentru ca instanța să constate că biletul la ordin cu termen

de scadență la 13 mai 2007 a devenit nul, prin achitarea integrală a acestuia

la data scadenței, iar banca pârâtă să fie obligată să solicite Centralei

Incidentelor de Plăți anularea incidentului de plată produs cu biletul

sus-menționat.

La data de 7 septembrie 2007, reclamanta a

solicitat chemarea în judecată a intervenientei SC A.M. SRL, potrivit

dispozițiilor art. 57 alin. (4) C. proc. civ.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială și

contencios administrativ fiscal, prin sentința nr. 1273 din 14 decembrie 2007,

a respins cererea principală formulată de reclamanta SC A.M. SRL Râmnicu

Vâlcea, precum și cererea de chemare în judecată formulată față de intervenienta

SC A.I. SRL Râmnicu Vâlcea.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins prin

Decizia

nr. 30/A/C din 14 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de

apel a reținut, în esență, că nulitatea este o sancțiune care intervine pentru

nerespectarea, la momentul încheierii actului juridic, a condițiilor legale

necesare pentru încheierea valabilă a acestuia, iar nu pentru împrejurări

intervenite ulterior acestui moment, care pot constitui cauze de ineficacitate

a actului juridic, dar nu de nulitatea acestuia.

Faptul că părțile au denumit

convențional o anumită împrejurare ca fiind cauză de nulitate, nu poate avea

semnificația unei cauze de nulitate a biletului la ordin care excede

dispozițiilor Legii nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin completată

cu Normele cadru nr. 6/1994 emise de B.N.R. privind comerțul făcut de societățile

bancare și celelalte societăți comerciale de credit, cu cambii și bilete la

ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 deoarece potrivit dispozițiilor art. 969 alin.

(1) C. civ., numai „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante”.

Prin urmare, față de cauzele de

nulitate astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile pct. 509 din Normele cadru,

respectiv art. 89 raportat la art. 106 din Legea asupra cambiei și biletului la

ordin, cauza de nulitate prevăzută de părți respectiv „dacă utilizatorul remite

plata la data scadenței atunci biletul la ordin referitor la această plată

devine nul” nu poate produce aceste efecte juridice față de dispozițiile art. 969

C. civ. raportat la art. 5 C. civ., care fac referire la convențiile legal

întocmite.

Cât privește soluția dată celui de al

doilea capăt de cerere, s-a reținut că, întrucât, la data solicitării

înregistrării incidentului de plată erau îndeplinite toate condițiile legii cu

privire la existența incidentului de plată, așa cum este definit de art. 2 din

Regulamentul B.N.R., banca pârâtă, în calitate de persoană declarantă, a

procedat legal, cu atât mai mult cu cât nici reclamanta nu a contestat că la

momentul instituirii incidentului nu mai avea bani în cont.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a

formulat recurs, în termenul legal, reclamanta invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arătând că instanța de apel a

denaturat voința părților, contractul trebuind interpretat după intenția comună

a părților, iar nu după sensul literal al termenilor.

Or, este evident că părțile au avut în

vedere faptul că, dacă se efectuează plata, prin alt mijloc de plată,

instrumentul bancar devine lipsit de eficiență, și beneficiarului îi este

interzis să se mai folosească de el.

De altfel, în cadrul contestației la

executarea silită intimata - pârâtă a arătat că nu mai insistă în executare,

arătând că suma a fost achitată.

Față de această situație de fapt și în

raport de dispozițiile art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., instanța

de apel trebuia, deci, să admită și cel de al doilea capăt de acțiune.

Intimata pârâtă

SC B.T. SA a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Analizând, recursul se găsește

nefondat.

În ceea ce privește critica legată de

interpretarea clauzei din contract, cu raportare la dispozițiile art. 304 pct. 8

C. proc. civ., se constată că nu se poate reține incidența acestui motiv de

recurs, nefiind vorba de o interpretare greșită a voinței părților din

contract, recurenta reclamantă prin cererea de recurs confirmând implicit ceea

ce instanța a stabilit, anume că, nu se poate reține nulitatea biletului la

ordin față de conținutul clauzei.

Instanța de apel a menținut soluția

instanței de fond de respingere a primului capăt de acțiune în constatarea

nulității, față de limitele investirii, cu respectarea sancțiunea nulității

care operează pentru neîndeplinirea unor cerințe de formă la data întocmirii

neputând fi confundată cu situația liberării de obligație prin plată, care nu

are ca efect nulitatea biletului la ordin, ci obligarea la restituirea titlului

de credit, cerere cu care instanța nu a fost investită.

Cât privește critica legată de

soluționarea celui de al doilea capăt de cerere, aceasta se subsumează

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct.

8 C. proc. civ., și este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece, așa cum a

reținut și instanța de apel, banca a procedat conform dispozițiilor legale,

respectiv Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R. în condițiile în care biletul la

ordin a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului în cont la 14 mai

2007, fapt care a atras incidentul de plată.

Așa fiind, recursul este nefondat și

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC A.M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 30/A/C din 14

martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

1

octombrie

2008.