ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2010

HOTĂRÂRE
16.12.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 276 din 24 martie 2009 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SA Timișoara în contradictoriu cu pârâții

B.C.R. cu sediul social în București, B.C.N. - Sucursala Caraș-Severin -

Reșița, B.N.R. prin Centrala Incidențelor de Plăți cu sediul social în

București și SC Ț.L. SA București în sensul că a obligat pârâta B.C.R. -

Sucursala Caraș-Severin să solicite anularea incidentului de plată înregistrat

în C.I.P. la data de 11 decembrie 2008 ca urmare a cererii de înscriere a

refuzului bancar în F.N.B.O. din 11 decembrie 2008.

A fost respins

capătul de cerere privind obligarea pârâților la daune cominatorii.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că între părți s-au

derulat operațiuni comerciale, reclamanta emițând un bilet la ordin care a fost

refuzat la plată din lipsă de disponibil.

Totodată s-a transmis

Centralei Incidentelor de Plăți cererea de înscriere a refuzului bancar în F.N.B.O.

din 11 decembrie 2008 având nr. C.I.P. din 2008.

Conform înscrisului

emanând de la reclamantă, biletul la ordin a fost introdus spre decontare din

eroare, întrucât plata fusese făcută de către aceasta încă din 8 decembrie 2008

prin O.P. din C.E.C. Bank.

La data înregistrării

incidentului de plată nu erau îndeplinite condițiile unei astfel de

înregistrări.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială prin Decizia civilă nr. 10/A/ Com din 14 ianuarie 2010 a respins apelul declarat de pârâta SC B.C.R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 276

din 24 martie 2009 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva Deciziei civile

nr. 10/A/ Com din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, a promovat recurs pârâta SC B.C.R. SA București care a criticat

pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și desființarea în tot a deciziei

atacate cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se evocă împrejurarea, că deși instanța de apel a analizat

pe larg și foarte detaliat prevederile legale aplicabile în speță, totuși a

ajuns la o concluzie eronată.

Intimata-reclamantă

SC A. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta-pârâtă SC B.C.R. SA București, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată reclamanta SC A. SA a solicitat obligarea pârâtei B.C.R.

București să procedeze la emiterea unei cereri pentru anularea incidentului de

plată raportat la data de 11 decembrie 2008 cu nr. C.I.P. din 2008, deoarece

aceasta a fost efectuată din eroare.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt și de drept,

determinată în esență de faptul că la data decontării biletului la ordin

factura scadentă pentru garantarea căreia s-a emis acesta, fusese achitată de

către societatea reclamantă încă din data de 8 decembrie 2008, așa cum o

dovedesc înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Mai mult,

corespondența reclamantei cu pârâta SC Ț.L. SA, respectiv adresa din 21

noiembrie 2008 atestă mutarea conturilor la A.B. Reșița și necesitatea

returnării biletelor la ordin emise pentru garantarea plăților de pe conturile din

B.C.R., pentru a fi emise altele din conturile noii bănci.

Din această

perspectivă apare pe deplin justificată poziția procesuală a reclamantei și

anume că scopul biletului la ordin a fost acela de a garanta executarea

obligației, astfel că la data la care a fost decontat biletul la ordin

obligația comercială era stinsă.

Interpretarea

sistematică a reglementărilor cuprinse în Regulamentul din 23 februarie 2001 cu

modificările și completările ulterioare, privind organizarea și funcționarea la

B.N.R. a Centralei Incidențelor de Plăți, conduce la aprecierea că, păstrarea

incidentului de plată fără justificarea vreuneia dintre scopurile expres și

limitativ reglementate, aduce atingere intereselor reclamantei vizând dreptul

de a utiliza în continuare instrumentele de decontare de natura biletului la

ordin și a cambiei.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.C.R.

SA București împotriva Deciziei civile nr. 10/A/ Com din 14 ianuarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită

nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC B.C.R. SA București împotriva Deciziei civile nr. 10/A/ Com din 14

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 decembrie 2010.

Sursă