ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2903/2010

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 6691/62 din 8 octombrie 2008 reclamanta SC N.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC T.P.C. SRL, SC B.P. SA, sucursala Brașov, și Banca N. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate că la data de 23 septembrie 2008 a intervenit convenția de încetare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 4 ianuarie 2008, că potrivit protocolului încheiat la data de 23 septembrie 2008 reclamanta nu mai are nici un debit de achitat către SC T.P.C. SRL în temeiul contractului încetat la data de 23 septembrie 2008, că biletele la ordin emise de reclamantă în favoarea acestei pârâte au fost introduse nelegal la decontare și să dispună radierea din Centrala Incidentelor de Plăți.

Pârâta Banca N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de radiere din C.I.P. Prin sentința civilă nr. 535/C din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 4 ianuarie 2008 s-a încheiat între reclamantă și SC T.P.C. SRL contractul având ca obiect vânzarea-cumpărarea de piese de schimb și accesorii auto iar la data de 23 septembrie 2008 s-a încheiat între aceleași părți convenția de încetare a contractului din 4 ianuarie 2008 și Protocolul cu privire la convenție, conform căreia reclamanta nu mai are de achitat nicio datorie față de această pârâtă și se obligă să restituie biletele la ordin emise de reclamantă în favoarea sa.

Ulterior, SC T.P.C. SRL a introdus pentru decontare respectivele bilete la ordin și ca efect al lipsei de disponibil în cont, la cererea pârâtei SC B.P. SA, sucursala Brașov, reclamanta a fost înscrisă în C.I.P. Prima instanță a apreciat, față de scopul final urmărit de reclamantă, în sensul repunerii părților în situația anterioară emiterii biletelor la ordin, că acțiunea formulată este o acțiune în realizarea dreptului și nu o acțiune în constatare, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 111 C. proc. civ. S-a mai reținut că pârâta SC B.P. SA a respectat Regulamentul nr. 1/2001 al Băncii N. și cum biletele la ordin nu au putut fi onorate la plată din lipsă de disponibil în cont, în mod legal pârâta Banca N. a respectat dispozițiile art. 27 – art. 30 din același act normativ și a înscris pe reclamantă în C.I.P.

S-a apreciat ca lipsit de relevanță protocolul încheiat între reclamantă și pârâta SC T.P.C. SRL, deoarece, cererea de radiere a incidentului de plată putea fi primită doar dacă s-ar fi demonstrat că banca declarantă a procedat nelegal, ceea ce nu este cazul în speță. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC N.I. SRL reluând susținerile din cererile de chemare în judecată. Prin decizia nr. 87/Ap din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov a fost respins apelul declarat de reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea în constatarea existenței raportului fundamental între reclamantă și pârâta SC T.P.C. SRL este inadmisibilă, deoarece, excepția subiectivă relativă la natura inexistenței raportului fundamental în temeiul căruia s-au emis biletele la ordin, poate fi invocată pe calea acțiunii în realizare, în contenciosul cambial.

Totodată, nerespectarea protocolului din 23 septembrie 2008 în ce privește clauza ce prevedea restituirea către reclamantă a biletelor la ordin îndreptățea pe aceasta la promovarea unei acțiuni în obligația de a face, respectiv restituirea biletelor la ordin, dat fiind faptul că nicio valorificare a dreptului de creanță pe cale juridică nu este posibilă fără titlu, iar stingerea unei creanțe nu se poate face fără remiterea titlului. În ce privește radierea reclamantei din C.I.P. s-a reținut că înscrierea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 2 lit. b) și art. 27 – art. 30 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., astfel că în mod legal prima instanță a respins și acest capăt de cerere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC N.I.

SRL aducându-i următoarele critici. În mod greșit instanța de apel, ca de altfel și prima instanță, a respins cererea de radiere din C.I.P., întrucât temeiul plății, după data de 23 septembrie 2008 nu mai exista. Recurenta susține că vina nu aparține pârâtei SC B.P. SA, sucursala Brașov, ci pârâtei SC T.P.C. SRL care a introdus biletele la ordin la plată, nerespectând astfel convenția încheiată la 23 septembrie 2008. S-a reținut în mod greșit de către instanța de apel că acțiunea formulată de către reclamantă este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 111 C. proc. civ., reclamanta neavând la îndemână un alt mijloc juridic de a-și valorifica dreptul său, respectiv inexistența datoriei către pârâta SC T.P.C.

SRL. Recurenta susține că soluția dată de prima instanță și confirmată de instanța de apel poate echivala cu încălcarea principiului dreptului la un proces echitabil și cu un refuz de administrare a actului de justiție, deoarece, în speță nu sunt incidentele referitoare la protestul cambiei, cuprinse în art. 66 – art. 73 din Legea nr. 58/1934 și nici cele referitoare la procedura opoziției la executare prevăzute de art. 61 și următoarele din aceeași lege. Există această situație deoarece, potrivit art. 63 din lega menționată, debitorul nu poate opune posesorului decât excepțiile de nulitate a titlului, potrivit dispozițiilor art. 2 precum și cele care nu sunt oprite de art. 19, or, în speța de față nu suntem în prezența vreunui caz în care să fie incidente dispozițiile art. 2 sau art. 19 din legea cambiei.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Prima critică nu poate fi reținută. Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut, în mod corect, că înscrierea reclamantei în Centrala Incidențelor de Plăți s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 2 lit. b) și art. 27 – art. 30 din Regulamentul nr. 1 al Băncii N. Radierea din C.I.P. s-ar fi putut cere, respectiv admite, numai dacă s-ar fi constatat că înscrierea în C.I.P. s-a făcut cu nerespectarea acestor dispoziții legale, ceea ce nu este cazul în speța de față, neavând nici o relevanță faptul că pârâta SC T.P.C. SRL nu a respectat convenția din 23 septembrie 2008 încheiată cu reclamanta, titlurile de credit, cum este și cazul biletelor la ordin, având o existență de sine stătătoare.

Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută. Recurenta reclamantă nu are dreptate atunci când susține că nu are la îndemână un alt mijloc juridic de ași valorifica dreptul său, deoarece putea să solicite obligarea pârâtei SC T.P.C. SRL la a-i remite respectivele bilete la ordin. De altfel, este vina exclusivă a reclamantei că atunci când a semnat convenția din 23 septembrie 2008 nu a cerut și remiterea titlurilor, respectiv a biletelor la ordin, știut fiind faptul că stingerea datoriei nu putea să fie efectivă fără remiterea titlului de creanță. Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de apel că acțiunea în constatare este inadmisibilă, recurenta reclamantă având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, rezultând astfel că aceasta are la îndemână un mijloc juridic de a-și valorifica dreptul său, în cauză nefiind vorba, nici pe de parte, de un refuz de administrare a actului de justiție, sau de lipsirea de dreptul la un proces echitabil.

Faptul că reclamanta recurentă nu a știut cum să procedeze atunci când a încheiat convenția din 23 septembrie 2008, nesolicitând remiterea biletelor la ordin, respectiv atunci când a formulat acțiunea în constatare, nu înseamnă că instanțele au lipsit-o de un proces echitabil, acestea nefăcând altceva decât să aplice dispozițiile legale în vigoare incidente la speța de față. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.I. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 87/Ap din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.