ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2286/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 28 mai 2008 reclamanta SC T.P. SRL Predeal a solicitat

ca în contradictoriu cu pârâta SC P. SA să se dispună anularea parțială a

hotărârii A.G.E.A. nr. 3/157 din 19 martie 2007 și radierea de la Registrul

Comerțului a hotărârii art. 1 pct. 1.2 și să se menționeze în dispozitivul

hotărârii instanței ca hotărârea să fie înregistrată la Registrul Comerțului și

publicată în M. Of.

Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

42/CC din 28 septembrie 2007 a respins acțiunea reclamantei.

Apelul declarat

împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin Decizia nr. 17/Ap din

31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

S-a reținut în

considerentele hotărârii instanței de apel că prin dispozitivul Deciziei nr.

502 din 26 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a dispus

„restituirea dreptului de proprietate” asupra imobilului aflat în proprietatea

SC P. SA către reclamanta G.G.R. chiar dacă nu s-a menționat expres că aceasta

se va face în natură.

Pârâta trebuia să

execute această hotărâre pe care nu o mai putea contesta.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC T.P.

SRL a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ. și s-a solicitat admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei la Tribunalul Brașov în vederea soluționării pe fond a

litigiului.

A susținut recurenta

că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozitivul Deciziei nr. 502/2005,

întrucât nu s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea în natură și s-a

constatat numai un drept de superficie asupra terenului aferent imobilului

construcție. Că acest teren nu putea face obiectul Legii nr. 10/2001 privind

restituirea în natură, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 4.13 din

Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997.

S-a precizat că prin Decizia

nr. 502/2005 notificatoarea nu are titlu executor privind imobilul teren

înscris în C.F., asupra pârâtei.

A invocat recurenta

că în mod greșit, instanța de apel a reținut existența autorității de lucru

judecat în raport de Decizia civilă nr. 502/2005, deoarece prin aceasta s-a

validat dreptul de superficie a societății recurente asupra ternului aferent

imobilului construcție dobândit în baza O.U.G. nr. 88/1997, iar litigiul dedus

judecății are ca obiect nulitatea unui act juridic unilateral, respectiv

hotărârea A.G.E.A. prin care s-a dispus restituirea în natură a acestui teren.

În al doilea motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. s-a susținut că decizia instanței de apel nu răspunde criticilor privind

obiectul litigiului, și a reținut în drept un text de lege abrogat, respectiv art.

371 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul reclamantei

nu este fondat.

Prin Decizia nr. 502/AP din 26 mai 2005 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a constatat că recurenta SC T.P. SRL Predeal

este titulara unui drept de superficie constând în dreptul de proprietate

asupra parterului și etajului imobilului construcție situat în Predeal înscris

în C.F. Brașov și dreptul de folosință asupra terenului aferent de 825,49 mp,

hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2031 din 22 februarie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală. Prin hotărârea A.G.E.A. din 9 martie 2007 adoptată de intimata -

pârâtă SC P. SA s-a dispus restituirea în natură a terenului asupra căruia

recurenta - reclamantă SC T.P. SRL are un drept de superficie conform Deciziei nr.

502/2005 a Curții de Apel Brașov.

Criticile invocate de

recurentă care în sinteză se rezumă la: interpretarea greșită a instanței de

apel asupra dispozitivului Deciziei civile nr. 502/2005, desființarea prin

hotărârea A.G.E.A. a cărei nulitate a solicitat-o a dreptului real valabil

dobândit de reclamantă în procesul de privatizare și validat de instanță sau

reținerea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat nu pot fi

reținute pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pot fi atacate în

justiție hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv.

În speță, motivele

invocate de recurentă se referă la aspecte care țin de oportunitatea hotărârii,

care nu pot fi supuse controlului judecătoresc și nu la nelegalitatea acesteia.

Nici critica privind

nemotivarea în fapt și în drept a deciziei instanței de apel conform art. 261 pct.

5 C. proc. civ., nu este fondată, deoarece din considerentele acesteia rezultă

că a răspuns motivelor de apel formulate de reclamantă.

Susținerea recurentei

că s-a menționat în drept un text de lege abrogat, respectiv art. 371 alin. (1)

C. proc. civ., va fi înlăturată întrucât, alin. (1) al acestui articol nu este

abrogat și se referă la executarea de bună voie a unui titlu executor, așa cum

a reținut și instanța de apel.

Recurenta a invocat

și dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

fără însă să arate în concret în ce anume consta încălcarea de către instanță a

formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele

reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă

ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

reclamanta SC T.P. SRL Predeal împotriva Deciziei nr. 17/Ap din 31 ianuarie

2008 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.