ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 129 din 10

octombrie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a respins cererea de

revizuire formulată de D.C. împotriva sentinței nr. 2168 din 1 octombrie 1954

pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

Prima instanță a reținut, în esență,

că în cauză nu au fost invocate fapte și împrejurări care existau la data

judecării cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

recunoașterea calității de luptător anticomunist prin decizia nr. 666 din 9 mai

2002 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, este un fapt ulterior judecății.

Împotriva acestei sentințe

revizuientul D.C. a formulat apel, solicitând desființarea acestei hotărâri

judecătorești și, în consecință, admiterea cererii de revizuire, având în vedere

că prima instanță nu s-a pronunțat pe aspectul privind confiscarea averii și a

unei arme, în final el cerând restituirea bunurilor confiscate.

Apelantul, prin apărător, a arătat

că a făcut parte dintr-o formațiune de luptă anticomunistă și a invocat în

drept dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 3 din 10

ianuarie 2006, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuientul condamnat, apreciind legală și temeinică sentința pronunțată de

prima instanță.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a apreciat că motivele formulate de condamnat în

cererea de revizuire nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul D.C., solicitând prin cererea de recurs

depusă la dosar, cât și prin expunerea orală a motivelor de recurs, restituirea

bunurilor ce i-au fost confiscate și reabilitarea sa.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, întrucât motivele invocate nu se regăsesc în cazurile

de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Așa încât, hotărârile pronunțate de

instanța de apel și de prima instanță sunt temeinice și legale, considerente

față de care urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul condamnat D.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 10

ianuarie 2006 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 29

martie 2006.