ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 129 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a respins cererea de revizuire formulată de D.C. împotriva sentinței nr. 2168 din 1 octombrie 1954 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București. Prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu au fost invocate fapte și împrejurări care existau la data judecării cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recunoașterea calității de luptător anticomunist prin decizia nr. 666 din 9 mai 2002 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, este un fapt ulterior judecății. Împotriva acestei sentințe revizuientul D.C.

a formulat apel, solicitând desființarea acestei hotărâri judecătorești și, în consecință, admiterea cererii de revizuire, având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat pe aspectul privind confiscarea averii și a unei arme, în final el cerând restituirea bunurilor confiscate. Apelantul, prin apărător, a arătat că a făcut parte dintr-o formațiune de luptă anticomunistă și a invocat în drept dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2006, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat, apreciind legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că motivele formulate de condamnat în cererea de revizuire nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul D.C., solicitând prin cererea de recurs depusă la dosar, cât și prin expunerea orală a motivelor de recurs, restituirea bunurilor ce i-au fost confiscate și reabilitarea sa. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, întrucât motivele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Așa încât, hotărârile pronunțate de instanța de apel și de prima instanță sunt temeinice și legale, considerente față de care urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2006 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 martie 2006.