ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5481/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Notificarea înregistrată la Primăria Municipiului București sub

nr. 854 din 30 martie 2001 numiții P.G., M.V. și P.E., în calitate de

moștenitori ai lui

P.G., au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a

imobilului situat în sector 4 București.

În susținerea notificării au arătat că

sunt moștenitorii lui P.G. proprietarul imobilului, că bunul a fost preluat de

stat în mod abuziv, autorul fiind condamnat pentru crime împotriva umanității

deși, în realitate, condamnarea s-a făcut din motive politice.

Primăria Municipiului București a emis în data

de 31 octombrie 2006 Dispoziția nr. 6686 prin care a respins notificarea

considerând că preluarea imobilului în litigiu nu a fost abuzivă, întrucât

acesta a trecut în proprietatea statului în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 207/1948, pentru crime contra umanității, în

baza sentinței penale

nr. 1632/1951.

Prin cererea

înregistrată la data de 20 noiembrie 2006 reclamanții P.G. și M.V., în

contradictoriu cu

pârâtul

Municipiul București au contestat Dispoziția nr. 6686 din

31

octombrie 2006, prin care a fost soluționată Notificarea nr. 854 din 30 martie

2001.

În motivare, reclamanții au arătat că la

emiterea dispoziției contestate intimata nu a avut în vedere decizia nr. 1460

din 29 noiembrie 2001 a Ministerului Justiției, prin care s-a acordat autorului

P.G. calitatea de luptător în Rezistența Anticomunistă, și dispozițiile O.U.G.

nr. 214/1999, care prevăd obligativitatea restituirii bunurilor confiscate,

posesorilor acestei calități.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a

V

a civilă, prin

sentința

civilă nr. 539 din 13 aprilie 2007 a admis acțiunea formulată de

reclamanți,

a anulat dispoziția 6686 din 31 octombrie 2006 și a obligat pârâtul Municipiul

București să emită dispoziție de restituire în natură a

imobilului situat în București, sector 4.

Prima instanță a reținut că prin

decizia penală nr. 1632 din 13 iunie 1951 pronunțată de Curtea București,

secția

I

a penală, în dosarul nr. 2450/1950, acuzatul

P.M.G. a fost condamnat pentru crimă împotriva umanității prevăzută și

pedepsită de art. 3 lit. c) din Legea nr. 207/1948 și s-a dispus confiscarea

întregii averi mobile și imobile a acuzatului, menționată

în considerente ca fiind compusă dintr-un imobil

situat în București,

potrivit adresei nr. 17018 din 27 aprilie 2004,

emisă de Primăria Municipiului București, Serviciul Nomenclatură Urbană,

motivat de activitatea de trădare a

acuzatului

față de interesele clasei muncitoare și de informator al Siguranței.

Prin decizia nr. 1460 din 29 noiembrie

2001 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă s-a acordat domnului P.G. calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă, avându-se în vedere faptul că a fost condamnat pentru

infracțiuni săvârșite din motive politice.

S-a apreciat că nu sunt incidente în speță

dispozițiile cap.

II

art. 1 pct. 1.3 lit. ll din Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 493/2003,

care se referă la confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime

contra umanității sau crime de război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940-9

mai 1945, ci cele ale art. 2 lit. b) din lege, care au în vedere imobilele

preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de

condamnare pentru infracțiuni de natură politică,

prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare de opoziție

fată

de sistemul totalitar comunist.

Tribunalul a constatat că s-a dovedit calitatea

de persoană îndreptățită a reclamanților.

Pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, a atacat cu apel hotărârea judecătorească pronunțată de prima

instanță.

Motivul criticii a fost acela că la

dosarul cauzei nu a fost depusă, până la pronunțare, decizia nr. 1460 din 29

noiembrie 2001 iar, instanța trebuia să aibă în vedere doar acele acte depuse

în faza administrativă, acte pe care s-a fundamentat dispoziția contestată.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 25 A din 17

ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului.

În limitele devoluțiunii, instanța de apel a

reținut că decizia nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 a Comisiei pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă era atașată la adresa

nr. 2 din 14 octombrie 2002 eliberată de

Ministerul Justiției, fila 4 dosar tribunal.

Totodată, prin această adresă, se precizează în

termeni expreși că, în baza art. 1, coroborat cu art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

214/1999, s-a decis, cu unanimitate de voturi acordarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă domnului P.G.

În temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul Municipiul

București,

prin Primarul General, a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

criticând-o pe următoarele aspecte:

Modul de soluționare a notificării

reclamantului a fost corect atât timp cât, din culpa acestuia din urmă, decizia

nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 nu a fost

adusă la cunoștință în faza prealabilă.

Astfel, instanțele au făcut, în lipsa acestui

înscris din dosarul administrativ, o greșită aplicare a dispoz. art. 2 lit. b)

din Legea nr. 10/2001.

Critica nu este întemeiată.

La data soluționării notificării a fost depusă

în dosarul

administrativ adresa nr. 2 din 14

octombrie 2002 eliberată de Ministerul Justiției,

prin care se

precizează în termeni expreși că, în baza art. 1, coroborat cu art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 214/1999, s-a decis, cu unanimitate de voturi acordarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă domnului P.G., fiind astfel

îndeplinite cerințele art. 3 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 2

lit. b) din Legea nr. 10/2001, în categoria imobilelor

preluate

în mod abuziv sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare

a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură

politică prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției

față de sistemul totalitar comunist.

Or, decizia penală nr. 1632 din 13 iunie 1951

pronunțată de Curtea București, secția l-a penală, în dosarul nr. 2450/1950,

prin care acuzatul P.M.G. a fost condamnat pentru crimă împotriva umanității, a

fost desființată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, în baza O.U.G. nr. 214/1999 modificată și

completată de Legea nr. 173/2006, acordându-i-se

acestuia calitatea

de luptător în rezistența anticomunistă, prin decizie

tip.

Instanțele au procedat corect atunci când au

considerat că aceasta calitate conferă reclamanților, în calitate de

moștenitori ai

lui P.G., dreptul la

reparație prevăzut de dispoz. art. 2

lit. b) din Legea nr. 10/2001.

De altfel această calitate nu este contestată

de către pârât,

singura obiecțiune a

acestuia vizând, pur formal, doar data la care a

fost atașată dosarului

cauzei decizia nr. 1460 a Comisiei pentru Constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Se constată că din punct de vedere probator, dovada calității de

luptător în rezistența anticomunistă a fost făcută.

În consecință soluția instanței de apel este la adăpost de critică, ea

fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale în

materie.

În raport de cele ce preced, se

constată că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv

pentru care recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și se va

respinge în conformitate cu

dispoz.art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul

București

prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 25A din data de 17 ianuarie

2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 octombrie 2008