ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1520 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL Turda, s-a constatat nulitatea absolută a actelor juridice „T.” și „R.” încheiată la data de 13 august 2005 pentru stingerea litigiului intervenit între părți, în dosarul nr. 1370/2005 al Tribunalului Brașov și pârâta a fost obligată la 5078 Ron cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 27 iulie 2005, administratorul reclamantei C.A. a cesionat toate părțile sociale pe care le deținea către numitul T.I., acesta dovedind noul asociat unic și administrator al societății reclamante.

Deși mențiunea noului administrator al reclamantei respectiv T.I. s-a făcut conform certificatului nr. 22178/2806 I din 5 decembrie 2005 înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a efectuat la data de 24 octombrie 2005, dată de la care este opozabilă părților conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului. În speță se aplică prevederile art. 5 alin. (2) din același act normativ, în sensul că pot fi opuse terților actele cu faptele neînregistrate, întrucât calitatea de administrator al reclamantei a numitului T.I. era cunoscută de pârâtă. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 32 din 1 martie 2007, a admis apelul declarat de pârâta SC E.C.

SRL împotriva sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC C.G. SRL și a obligat-o la 4006,15 lei cheltuieli de judecată în apel. S-a reținut în considerentele deciziei că, în speță, nu se aplică excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deoarece nu s-a dovedit de către reclamanta căreia îi revine sarcina probei, faptul că pârâta cunoștea actul cesiunii la data încheierii tranzacției. Actele încheiate între T.I. din partea reclamantei și S.A. din partea pârâtei reprezentând procese verbale de predare-primire, nu constituie o dovadă că pârâta SC E.C. SRL a cunoscut actul cesiunii la data încheierii tranzacției, cu atât mai mult cu cât cu adresa nr. 1064 din 25 iulie 2005 aceasta a solicitat reclamantei să-i comunice calitatea lui T.I.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.G. SRL a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, să se respingă apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond. A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanța de apel a interpretat greșit situația dedusă judecății și fără a administra nicio probă în acest sens a tras concluzia că mențiunea „administrator conform actului adițional nr. 6 din 27 iulie 2005” a fost înserată ulterior semnării și ștampilării actului de către părți. Deși a cunoscut schimbarea administratorului firmei recurente C.A., intimata prin administratorului său a încheiat cu acesta cu toate că nu mai avea nici o calitate la 13 august 2005 două acte juridice „tranzacție” și „renunțare la drept” prin care au fost fraudate interesele societății recurente.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că funcția de „administrator are un caracter intuitu personae”, care ca și în situația contractului de mandat în caz de încetare din orice cauză a mandatului, mandatarul nu mai poate acționa în numele și pe seama mandantului. Încetarea mandatului este opozabilă terților ca și în litigiul dedus judecății de la momentul efectuării publicității cu o excepție, cea în cazul în care terțul cunoaște despre schimbarea mandatarului (administratorului). Aceeași situație juridică se regăsește în dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, iar din probele administrate în cauză rezultă contrar celor reținute de instanță, că reprezentantul intimatei cunoștea calitatea noului administrator și a lipsei de mandat a fostului administrator la data încheierii celor două acte juridice.

Prin întâmpinare, intimata – pârâtă SC E.C. SRL CU sediul în București a solicitat respingerea recursului reclamantei întrucât întrucât instanța de apel a reținut în mod corect că în speță nu poate opera excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cât timp nu s-a dovedit că aceasta a cunoscut la data încheierii tranzacției că ar fi operat cesiunea de părți sociale între cei doi administratori ai recurentei. Recursul nu este fondat. La termenul de azi recurenta prin apărător a invocat în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică faptul că tranzacția și declarația de renunțare la drept din 13 august 2005 acte ce se pretinde că au fost încheiate în fața unui notar din Chișinău, nu poartă apostila conform Convenției de la Haga că persoana care a autentificat actele avea abilitarea legală din partea statului să autentifice aceste acte.

Deși recurenta a invocat acest motiv de ordine publică fără însă să arate în concret care sunt dispozițiile legale încălcate, Înalta Curte constată că „aplicarea apostilei” definită de art. 4 din convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 este obligatorie pentru actele încheiate pe teritoriul altui stat de către statele membre semnatare ale convenției. Recurenta însă, nu poate invoca aplicarea convenției de la Haga, cât timp Republica Moldova țară în care au fost încheiate cele două acte juridice, nu a ratificat-o. Primul motiv de recurs invocat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța de apel a interpretat greșit situația dedusă judecății și fără a administra nici o probă în acest sens, a constatat în mod eronat că „mențiunea administrator conform actului adițional nr. 6 din 27 iulie 2005”, a fost înserată ulterior semnării și ștampilării actului de către părți.

Criticile recurentei se referă în realitate la interpretarea greșită de către instanța de apel a situației de fapt, așa cum aceasta a precizat, deci la o problemă de apreciere de către instanță a probelor administrate în cauză, respectiv la aspecte legate de netemeinicie și nu de nelegalitate, care în raport de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi cenzurate de instanța de recurs. Susținerea recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că la data încheierii celor două acte juridice (tranzacția și renunțarea la drept din 13 august 2005) încetase calitatea de mandatar al fostului administrator al societății și deci actele încheiate de acesta nu sunt opozabile societății și noului administrator conform art. 1554 C. civ., întrucât intimata a cunoscut această situație, nu poate fi supusă controlului judiciar pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut că, la data de 27 iulie 2005, C.A. fostul administrator al recurentei a cesionat noului administrator T.I.

părțile sociale, modificarea actului constitutiv a fost operată în Registrul Comerțului la 16 noiembrie 2005, deci cesiunea nu era opozabilă intimatei la data încheierii tranzacției și renunțării la drept, respectiv 13 august 2005. Faptul că instanța a stabilit sub acest aspect că intimata nu a cunoscut actul cesiunii la data încheierii tranzacției în raport de care a reținut că în speță nu se aplică excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 și art. 50 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este o problemă de apreciere a probelor administrate și deci vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii, care nu pot fi cenzurate de instanța de recurs. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 32 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Obligă recurenta SC C.G. SRL Cluj Napoca la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC E.C. SRL TURDA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.