ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2585/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamanta SC A.I. SRL Iași a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA București și B.N.R. - Centrala incidentelor de plăți prin care a solicitat radierea incidentului de plată privind biletul la ordin emis în data de 28 august 2008. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a emis două bilete la ordin către un beneficiar, ambele bilete fiind emise la 28 august 2008, dar având scadențe diferite. Deși reclamanta a avut în cont suma de bani necesară efectuării plăților scadente și încă două zile lucrătoare după, la data de 21 octombrie 2008 firma a fost raportată și înscrisă la C.I.P.

Pârâta B.N.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.N.R., excepție admisă de către instanță având în vedere că potrivit art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, Centrala Incidentelor de Plăți nu poate anula din proprie inițiativă informațiile privind incidentele de plăți, ci doar la cererea persoanei declarante sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești . Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ. prin Sentința comercială nr. 1189/COM din 5 mai 2009 a respins acțiunea reclamantei. Prin considerentele sentinței, tribunalul a reținut că potrivit art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. dacă biletele la ordin au fost refuzate la plată se creează un incident de plată major, iar pârâta SC B. SA trebuia să sesizeze Centrala incidentelor de plăți.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2010. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că din momentul prezentării la plată, emitentul are obligația de a asigura disponibilul necesar achitării acestora. Primul bilet la ordin a fost introdus la 16 octombrie 2008, reclamanta asigurând disponibilul necesar plății. Cel de al doilea bilet la ordin, introdus la plată la 16 octombrie 2008, reclamanta avea obligația asigurării disponibilului necesar în data de 20 octombrie 2008 până la ora 18,00. Sentința sus menționată a fost recurată de către reclamanta SC A.I. SRL Iași fără a indica motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC A.I. SRL Iași nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 8 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Iași împotriva Deciziei nr. 2 din data de 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.