ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2585/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamanta SC A.I. SRL Iași a

chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA București și B.N.R. - Centrala

incidentelor de plăți prin care a solicitat radierea incidentului de plată

privind biletul la ordin emis în data de 28 august 2008.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că a emis două bilete la ordin către un beneficiar, ambele bilete

fiind emise la 28 august 2008, dar având scadențe diferite. Deși reclamanta a

avut în cont suma de bani necesară efectuării plăților scadente și încă două

zile lucrătoare după, la data de 21 octombrie 2008 firma a fost raportată și

înscrisă la C.I.P.

Pârâta B.N.R. a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.N.R., excepție admisă de către

instanță având în vedere că potrivit art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001,

Centrala Incidentelor de Plăți nu poate anula din proprie inițiativă

informațiile privind incidentele de plăți, ci doar la cererea persoanei

declarante sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești .

Tribunalul Iași, secția comercială

și de contencios administrativ. prin Sentința comercială nr. 1189/COM din 5 mai

2009 a respins acțiunea reclamantei.

Prin considerentele sentinței,

tribunalul a reținut că potrivit art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.

dacă biletele la ordin au fost refuzate la plată se creează un incident de

plată major, iar pârâta SC B. SA trebuia să sesizeze Centrala incidentelor de

plăți.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 2 din 18

ianuarie 2010.

Pentru a dispune astfel, Curtea a

reținut că din momentul prezentării la plată, emitentul are obligația de a

asigura disponibilul necesar achitării acestora. Primul bilet la ordin a fost

introdus la 16 octombrie 2008, reclamanta asigurând disponibilul necesar

plății. Cel de al doilea bilet la ordin, introdus la plată la 16 octombrie

2008, reclamanta avea obligația asigurării disponibilului necesar în data de 20

octombrie 2008 până la ora 18,00.

Sentința sus menționată a fost

recurată de către reclamanta SC A.I. SRL Iași fără a indica motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat

admiterea recursului.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta

Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC A.I. SRL Iași nu

a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind

citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea de a

achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 8 dosar

recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă

pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare

a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și

să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta SC A.I. SRL Iași împotriva Deciziei nr. 2 din data de 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2010.