ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4438/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția comercială, la data de 8 octombrie 2009, reclamanta SC C.V. SA Arad, a chemat în judecată pârâtele B.I.R.S. Arad și S.C.D.V.V. Blaj, solicitând instanței să oblige B.I.R.S. Arad să anuleze incidentul de plată produs la biletul la ordin BITR 3 AD 0002295, pe care reclamanta l-a emis, la 13 mai 2009, în favoarea S.C.D.V.V. Blaj, în calitate de subscriitor, și să radieze înscrierea operată în F.N.B. 0 pe numele reclamantei său, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin precizarea depusă în ședința din data de 3 noiembrie 2009, reclamanta SC C.V.

SA Arad a solicitat anularea incidentului de plată și la biletul la ordin seria BITR 3 AD nr. 2294, emis la Arad, la data de 13 mai 2009. În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a arătat că: biletul la ordin a fost emis pentru garantarea plăților decurgând din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta S.C.D.V.V. Blaj și că aceasta a dovedit rea-credință în derularea raporturilor contractuale, ignorând sesizările sale privind calitatea necorespunzătoare a mărfii livrate și a solicitat executarea biletului la ordin; că, potrivit literaturii de specialitate, excepția de neexecutare suspendă executarea prestației celui care o invocă, asemănător situației în care ar fi beneficiat de un termen.

Reclamanta a mai arătat că, înscrierea în Centrala Incidentelor de Plată se face doar în situația, în care emitentul se află în culpă prin lipsa disponibilităților bănești la data scadenței biletului la ordin și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta S.C.D.V.V. Blaj a invocat excepția necompetenței teritoriale, solicitând declinarea competentei în favoarea Tribunalului Alba, iar pe fond a arătat că, reclamanta avea la îndemână o acțiune civilă pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Prin sentința comercială nr. 22 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei reținând că, între părți s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr. 768 și nr. 769 din data de 8 mai 2009, în temeiul cărora pârâta S.C.D.V.V.

Blaj, în calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze reclamantei SC C.V. SA Arad, în calitate de beneficiar, diferite vițe altoite din categoria biologică standard, plata, potrivit art. 8 din contracte, făcându-se prin emiterea unor bilete la ordin. Întrucât la data scadenței, plățile nu au fost tăcute din lipsă de disponibil în cont, incidentele bancare au fost înscrise în Centrala Incidentelor de Plăți sub nr. 1 din 11 septembrie 2009, respectiv nr. 1 din 13 octombrie 2009. Prima instanță a înlăturat susținerea reclamantei SC C.V. SA Arad referitoare la înscrierea nejustificată a incidentelor de plată pentru motivul că, marfa livrată a fost necorespunzătoare calitativ, argumentat de faptul că, biletele la ordin sunt titluri de credit și nu au fost desființate anterior scadenței, arătând că excepția de neexecutare nu operează în situația aplicării Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R.

și înscrierile în Centrala Incidentelor de Plăți au fost justificate. Împotriva sentinței comerciale nr. 22 din 12 ianuarie 2010, pronunțate de Tribunalul Arad, secția comercială, a declarat apel reclamanta SC C.V. SA Arad, solicitând admiterea căii de atac ordinare și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive. În motivele de apel, reclamanta a susținut că: În cadrul primului ciclu procesual a dovedit tară dubiu că, a emis biletele la ordin pentru garantarea plații si nu pentru plata efectiva, întrucât, la data scadentei biletelor la ordin, achitase deja o mare parte din obligațiile ce-i reveneau față de pârâta S.C.D.V.V. Blaj, diferența de plata, refuzând să o achite motivat de calitatea necorespunzătoare a produselor livrate.

- a transmis pârâtei o invitație la conciliere directa în vederea soluționării amiabile a litigiului, cu privire la cele doua contracte 768 și 769/2009, întâlnire finalizată cu procesul-verbal de conciliere din data de 10 august 2009, în care s-a consemnat propunerea pârâtei de a-i repara prejudiciul cauzat „prin încheierea de către părți a unui contract de colaborare pe o durata de 3, 4 ani, în care C.V. SA, să achiziționeze de la dânșii material săditor, urmând ca prin modalitatea de plata si cuantumul prețurilor aceștia (reclamanta) să-si recupereze prejudiciul”. - cu ocazia concilierii, a solicitat pârâtei să nu depună în banca spre plata biletele la ordin, având în vedere că, neplata diferenței de preț se datorează divergențelor ivite între părți.

- instanța de fond nu a făcut nici o referire, în hotărârea atacată, la aspectele mai sus expuse, din care rezulta tară dubiu că, procesul verbal de conciliere, încheindu-se la data de 10 august 2009, anterior scadenței celor două bilete la ordin, care era la 11 septembrie 2009 și respectiv, la 11 octombrie 2009, reclamanta nu mai era îndatorată să aibă, în contul deschis la pârâta B.I.R.S. Arad, disponibilități bănești necesare acoperirii sumei pentru care au fost emise bilete la ordin. Reclamanta a mai susținut că, în cauză sunt incidente prevederile art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, privind organizarea si funcționarea Centralei Incidentelor de Plați, în care se dispune că: „C.I.P.

nu poate anula sau modifica din proprie inițiativa informațiile privind incidentele de plați odată primite de la persoanele declarante - bănci. Anularea informațiilor privind incidentele de plăți înregistrate se poate face numai de persoanele declarante din proprie inițiativă sau la solicitarea instanțelor judecătorești, în baza unei cereri de anulare, conform formularului prezentat în anexa nr. 8 A si 8 C, după caz transmisă la C.I.P., în aceeași zi bancară”. S-a mai arătat că, instanța de fond a apreciat greșit că, excepția de neexecutare, pe care a invocat-o, nu operează în situația aplicării Regulamentului nr. 1/2001 a B.N.R. si că înscrierile în C.I.P.

sunt justificate, deoarece conform înțelegerii părților, biletele la ordin se puteau folosi doar în cazul neachitării la scadență a facturilor emise, acestea constituind garanție a plății, reaua - credință a pârâtei fiind evidentă, prin introducerea biletelor la ordin în bancă, după ce debitele îi fuseseră achitate. Prin decizia civilă nr. 94/ A, pronunțată la data de 11 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul reclamantei SC C.V. SA Arad și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 274,9 lei, în favoarea pârâtei S.C.D.V.V. Blaj.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control ordinar a reținut că potrivit art. 8 din contractele comerciale nr. 768 din 8 mai 2009 și nr. 769 din 8 mai 2009 încheiate între părți, plata produselor s-a tăcut prin emiterea unor bilete la ordin, care la scadență, conform înscrisurilor de la dosar, au fost refuzate la plată din lipsa totală de disponibil astfel că, incidentele bancare au fost înscrise în C.I.P. nr. 1 din 11 septembrie 2009 și respectiv 1 din 13 octombrie 2009. Instanța de apel a apreciat ca justă și temeinică hotărârea primei instanțe, în considerarea faptului că, biletele la ordin sunt titluri de credit, care în speță, nu au fost desființate anterior scadenței, situație, în raport de care, iar susținerile reclamantei, în sensul că neplata diferenței de preț se datorează divergențelor existente între părți și că marfa a fost refuzată întrucât produsele nu au corespuns calității, au fost apreciate ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC C.V. SA Arad a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a deciziei civile nr. 94/ A din data de 11 mai 2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în sensul admiterii acțiunii sale, astfel cum a fost formulată și precizată. Reclamanta nu a precizat temeiul de drept pe care și-a întemeiat critica și nici nu a circumscris dezvoltarea ei vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Motivul, pentru care reclamanta a criticat soluția instanței de apel, rezidă în reținerea greșită a „stării de fapt și de drept” în litigiul dedus judecății, respectiv, în consemnarea eronată în considerentele hotărâri atacate că: potrivit art. 8 din contractele comerciale nr. 768 din 8 mai 2009 și nr. 769 din 8 mai 2009, plata produselor s-a tăcut prin emiterea unor bilete la ordin.

Reclamanta a arătat că, art. 8 din contract se completează cu prevederile art. 9 din același act, despre care a susținut că detaliază modul de plată și din care rezultă că, biletele la ordin constituie garanție a plății și nu instrument de plată efectivă. Înalta Curte, apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivul invocat ar putea fi circumscris pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și urmează să analizeze recursul reclamantei din perspectiva acestei critici, pe care o apreciază însă, ca fiind lipsită de pertinență și urmează să o respingă, în considerarea conținutului prevederilor contractuale ale art. 8 și art. 9 din contractele 768 din 8 mai 2009 și nr. 769 din 8 mai 2009 încheiate între părți.

Astfel, prin art. 8 părțile au convenit că: „plata produselor se va face astfel: a) bilet la ordin, în timp ce în art. 9 denumit „termenul de plată”, s-a convenit că: „plata se va efectua eșalonat în rate lunare egale pe o perioadă de șase luni garantată cu șase bilete la ordin cu scadența în data de 11 ale fiecărei luni, începând cu luna mai 2009, până în luna octombrie 2009. Pentru nedecontarea la termen a biletelor la ordin din vina beneficiarului, se vor calcula penalități de întârziere..” Astfel, din cuprinsul textelor convenționale evocate, rezultă voința părților în sensul alegerii ca instrument de plată a prețului produselor, biletul la ordin, restul prevederilor detaliind condițiile și termenele la care urmează să se facă plata.

De asemenea, cum biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal și complet, care încorporează o obligație de plată a unei sume de bani, faptul remiterii înscrisului, ce cuprinde promisiunea necondiționată a emitentului, în speță, a reclamantei, de achitare a unei sume de bani determinate la scadență, constituie dovada drepturilor posesorului decurgând din titlul de credit-biletul la ordin, conform dispozițiilor art. 106 raportat la art. 43 din Legea nr. 58/1934.

Pentru cele mai sus expuse, raportate la art. 969 – art. 970 C. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind corectă soluția instanțelor inferioare, de respingere a acțiunii reclamantei cu motivarea că biletele la ordin, fiind titluri de credit, în cauză, nedesființate anterior scadenței, au fost legal introduse la plată, iar înscrierile în Centrala Incidentelor de Plăți au fost justificate, excepția de neexecutare neoperând în situația aplicării Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., dispozițiile art. 36 fiind tară relevantă. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de SC C.V. SA Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.V. SA ARAD împotriva Deciziei civile nr. 94/ A din 11 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 350 lei, către intimata-pârâtă S.C.D.V.V. BLAJ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2010.