ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 1342 din 30 iunie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Craiova în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SRL Arad. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, la data de 16 februarie 2009 între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare iar la această dată pârâta a emis factura pentru suma de 1.142.400 lei și reclamanta două bilete la ordin. Conform actului adițional nr. 1 din 7 aprilie 2009 părțile au hotărât rezilierea contractului întrucât marfa nu a fost livrată, fiind necorespunzătoare din punct de vedere calitativ și factura emisă fiind stornată.

Biletele la ordin emise au fost girate de către pârâtă în favoarea băncii U.Ț. Se constată că urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligației predării mărfii și a stornării facturii emise, reclamanta nu mai are nici o obligație de plată către pârâtă, însă biletele la ordin emise de către reclamantă au fost scontate către banca U.Ț. Nu are relevanță stingerea obligației față de pârâtă, obligație ce rezultă din contractul de vânzare cumpărare, ca raport juridic fundamental, datoria rezultată din biletul la ordin fiind una independentă, iar posesorul acestor bilete, în speță banca U.Ț. având dreptul la plată (art. 41 – art. 46 din Legea nr. 58/1954). La momentul încheierii actului adițional reclamanta ar fi trebuit să solicite restituirea în original a instrumentelor de plată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 230 din 3 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamanta SC R.I. SRL împotriva sentinței primei instanțe, fiind preluate toate argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 230 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC R.I. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și ca o consecință admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că potrivit reglementărilor cadru, respectiv Legea nr. 50/1934 banca a lucrat cu știință în paguba reclamantei, motiv pentru care instrumentele de plată sunt nule.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei pentru următoarele considerente. Este adevărat că între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 16 februarie 2009, având ca obiect vânzarea cumpărarea a 2000 tone de porumb boabe. De comun acord, perioada de executare a contractului a fost cuprinsă între 16 februarie 2009 – 31 iunie 2009, vânzătorul SC S.P. SRL obligându-se să expedieze marfa în decurs de 120 de zile la adresa indicată de cumpărătorul SC R.I. SRL, plata urmând a fi executată cu fila CEC/BO scadent la maxim 120 de zile din momentul emiterii facturii fiscale către cumpărător.

Ulterior, între aceleași părți a fost încheiat actul adițional din 7 aprilie 2009 la contractul menționat mai sus, prin care s-a precizat că operează rezilierea contractului întrucât marfa ce face obiectul tranzacției este necorespunzătoare calitativ. De asemenea s-a stipulat că nu există pretenții reciproce și că s-a făcut stornare la factura din 16 februarie 2009 cu factura din 7 aprilie 2009. Atât instanța de fond cât și cea de apel, bine documentat și corect argumentat au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor care decurg din actul adițional încheiat la data de 7 aprilie 2009. Astfel, stingerea raporturilor fundamentale dintre părți prin rezilierea contractului de vânzare-cumpărare din 16 februarie 2009 și stornarea facturii nu afectează drepturile și obligațiile izvorâte din biletul la ordin, care are caracter autonom și este guvernat de dispozițiile Legii nr. 58/1934.

Biletul la ordin este nul, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) numai atunci când îi lipsește vreuna din condițiile enumerate expres și limitativ la art. 104 din Legea cambiei și a biletului la ordin, toate situațiile expuse de reclamantă neregăsindu-se în cele care conduc la acest regim sancționator. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC R.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 230 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 230 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2010.