ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1953/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 22 mai 2009 SC R.M.C.M.I. SRL Băilești a formulat cerere în anularea incidentului de plată, în contradictoriu cu SC S.P. SRL Arad, arătând că între cele două părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare și că pentru achitarea obligațiilor de plată contractuale a emis în favoarea pârâtei biletele la ordin nr. BACX3AA 0284298 și nr. BACX3AA 0284299. A mai arătat reclamanta, că părțile au încheiat un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare care specifica rezilierea contractului ca urmare a necorespunderii calitative a mărfii, context în care instrumentele de plată erau anulate.

Prin încheierea de ședință din 11 iunie 2009 s-a dispus introducerea în cauză, pentru opozabilitate, în calitate de pârâtă, a U.C.T.B. SA București. Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis cererea reclamantei, a dispus anularea incidentelor bancare înscrise de U.C.T.B. pe numele reclamantei SC R.M.C.M.I. SRL Băilești la data de 12 mai 2009 și 18 mai 2009 în FNPR, prin sentința nr. 274 din 25 februarie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că urmare rezilierii contractului de vânzare-cumpărare, se impunea ca instrumentele de plată, respectiv nr. BACX3AA 0284298 și nr. BACX3AA 0284299, să fie anulate, așa cum a arătat și pârâta SC S.P. SRL Arad prin întâmpinarea depusă la fila 44. Din eroare aceasta a procedat la scontarea instrumentelor bancare către bancă, fapt ce a generat incidentul de plată înscris la CIP.

S-a mai reținut și lipsa culpei pârâtei U.C.T.B. SA București în înscrierea incidentului și s-au avut în vedere și consecințele unei interdicții bancare care poate bloca activitatea comercială, precum și înțelegerea părților contractante. Apelul declarat de pârâta U.C.T.B. SA București împotriva sentinței mai sus menționate a fost admis de către Curtea de apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 177 din 15 septembrie 2010, a fost schimbată sentința atacată în sensul respingerii cererii și a fost obligată intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 19,65 lei către apelanta pârâtă U.C.T.B.SA București. Instanța de apel a constatat că deși nu s-a reținut culpa pârâtei U.C.T.B.

SA București în înscrierea incidentului de plată, în dispozitivul hotărârii instanța a dispus anularea incidentelor bancare înscrise de U.C.T.B. SA București pe numele reclamantei SC R.M.C.M.I. SRL Băilești la data de 12 mai 2009 și 18 mai 2009, astfel că instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosar și a aplicat eronat legea, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală. În apel a fost invocată de către reclamantă excepția lipsei de interes, care a fost respinsă ca nefondată, instanța de apel apreciind că și în condițiile în care hotărârea judecătorească s-a executat, apelantei pârâte nu i s-a ridicat dreptul de a discuta în apel temeinicia hotărârii primei instanțe. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.M.C.M.I.

SRL Băilești invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj. Criticile din recurs se referă, pe de-o parte, la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes a apelantei susținându-se că instanța de apel în mod greșit a respins această excepție deoarece la momentul primului termen de judecată, pârâta deja procedase la radierea incidentelor de plată din Centrala Incidentelor Bancare, astfel că aceasta nu mai justifica niciun interes în apel. De altfel executarea hotărârii instanței de fond a fost făcută de bună-voie de apelantă, însușindu-și efectele hotărârii primei instanțe fapt ce face ca susținerea și promovarea apelului să nu mai aibă acel interes practic, imediat și actual.

Atât hotărârea fondului cât și radierea incidentului de plată nu provoacă apelantei niciun fel de prejudiciere, iar odată radiate incidentele de plată nu se mai poate trece la reînscrierea lor în Centrala Incidentelor Bancare. Pe de altă parte, pe fondul recursului, recurenta a criticat hotărârea atacată susținând că nu poate fi reținută motivarea în sensul că pârâta U.C.T.B. SA București nu are culpă cu privire la incidentul bancar. Factura nr. 0004404 din 16 februarie 2009 emisă de SC S.P. SRL Arad a fost stornată cu factura nr. 0004382 din 7 aprilie 2009, iar în data de 7 aprilie 2009 s-a încheiat cu SC S.P. SRL Arad actul adițional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare nr.12 din 16 februarie 2009 prin care s-a arătat că marfa nu a fost livrată întrucât nu a corespuns calitativ, contractul fiind reziliat, neexistând niciun fel de pretenții contractuale ale părților.

Faptul rezilierii contractului a generat ca toate instrumentele de plată emise, respectiv biletele la ordin nr. BACX3AA 0284298 și BACX3AA 0284299 să fie anulate pe lipsa obligațiilor contractuale. Recurenta a încunoștințat banca cu mult înainte de scadența biletelor la ordin cu privire la faptul că SC S.P. SRL Arad nu este proprietara biletelor la ordin și că nu avea niciun fel de obligație de plată către aceasta. Cu privire la acest incident banca nu a luat nicio măsură, ci a cerut recurentei să emită alte instrumente de plată scadente la alte termene, în schimbul eliberării biletelor la ordin deja existente, însă în urma refuzului recurentei banca le-a introdus nelegal în circuitul bancar.

În acest context este de necontestat culpa băncii în provocarea incidentului bancar și în aplicarea Regulamentului 1/2001 privind BNR, impunându-se admiterea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj și respingerea apelului. Intimata U.C.T.B. SA București a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat pentru considerentele expuse mai jos: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală care urmează a fi reformată în parte prin recursul declarat de reclamantă.

Articolul 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți așa cum a fost modificat definește incidentul de plată ca fiind neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea sau în timpul procesul de decontare a instrumentului, obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștință CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public. Este de necontestat că între părțile contractante a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.12 din 16 februarie 2009, că în baza acestui contract au fost emise de către reclamanta SC R.M.C.M.I.

SRL Băilești biletele la ordin nr. BACX3AA 0284298 și nr. BACX3AA 0284299 și că acest contract de vânzare-cumpărare a fost reziliat prin acordul părților consimțit prin actul adițional nr. 1 încheiat la data de 7 aprilie 2009. Tot atât de adevărat este și faptul că la data de 7 aprilie 2009 prin factura nr. 0004382 a fost stornată factura nr. 0004404 din 16 februarie 2009 care a constituit bază pentru plata celor două bilete la ordine și că această situație a determinat-o pe reclamantă, față de acordul pârâtei SC S.P. SRL Arad, să înștiințeze U.C.T.B. SA și să-i solicite acesteia retragerea din circuitul bancar a biletelor la ordin și restituirea instrumentelor de plată ca urmare a titlului de proprietate pe care-l deținea asupra biletelor la ordin.

Este de reținut de asemenea, că reclamanta a înștiințat-o cu privire la această situație pe pârâta U.C.T.B. SA București, înainte de decontarea instrumentelor de plată, prin adresele comunicate la 4 mai 2009, 8 mai 2009 și la 11 mai 2009 și că banca în cunoștință fiind de faptul că reclamanta nu-i mai datora pârâtei SC S.P. SRL Arad nicio sumă de bani, fapt confirmat de aceasta din urmă, a procedat la executarea lor, înregistrând la CIP incidentele la plată. În acest context problema care se pune este aceea a existenței incidentului de plată față de modul în care este definit de Regulamentul nr. 1/2001 și care presupune neîndeplinire întocmai și la timp a obligațiilor participanților. Or, în speță participanții au demonstrat, înainte de decontare, că nu mai aveau nicio obligație unul față de celălalt, fapt ce trebuia sesizat de pârâta U.C.T.B.

SA București. Față de împrejurarea că incidentul de plată presupune neîndeplinirea obligațiilor înainte sau în timpul decontării, că trebuie apreciat în raport de data la care trebuia făcută plata, în speță scadența fiind la 12 mai 2009 și la 18 mai 2009 și că înaintea decontării biletelor la ordin, prin actul adițional din 7 aprilie 2009 părțile din contractul de vânzare-cumpărare au constatat că nu mai au nicio obligație una față de cealaltă, înțelegere care a generat emiterea facturii nr. 0004382 din 7 aprilie 2009 de stornare a facturii nr.0004404 din 16 februarie 2009 a cărei valoare o reprezentau cele două bilete la ordin, că pârâtei U.C.T.B.

SA București i s-a adus la cunoștință această situație, fiindu-i cerută și restituirea biletelor la ordin, cereri cărora nu le-a răspuns, Curtea constată că recurenta pârâtă a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți așa cum a fost modificat și a procedat greșit la înscrierea incidentelor de plată la Centrala Incidentelor de Plăți, deoarece a cunoscut că execută o obligație îndeplinită de părți, prin acordul lor, înainte de decontare. Curtea reține că pârâta U.C.T.B.SA București a procedat la radierea incidentelor de plată din Centrala Incidentelor de Plăți, așa cum aceasta a confirmat la termenul de judecată a prezentei cauze, punând în executare hotărârea instanței de fond.

Legat de această operațiune, urmează a fi analizat și motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii sub aspectul soluționării excepției lipsei de interes a pârâtei U.C.T.B. SA București, context în care se apreciază că radierea incidentelor de plată din Centrala Incidentelor de Plăți nu atrage lipsa de interes a acestei pârâte în exercitarea căii de atac, deoarece conform dispozițiilor procedurale avea dreptul să exercite calea de atac a apelului cu toate efectele acestuia, excepția fiind respinsă corect de instanța de apel. Pentru aceste considerente se constată că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți așa cum a fost modificat, astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi admis în sensul modificării în parte a deciziei atacate și respingerii apelului pârâtei, fiind menținută dispoziția referitoare la excepția lipsei de interes. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.M.C.M.I. SRL Băilești. Modifică în parte decizia nr. 177 din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta U.C.T.B. SA București împotriva sentinței nr. 274 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Dolj, secția comercială, și menține dispozițiile referitoare la excepția lipsei de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.