ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2334/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc sub nr. 509/268/2009, reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. SA, solicitând instanței să dispună anularea incidentului de plată înregistrat de pârâta, ca persoană declarantă, la data de 13 februarie 2009 la Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.) din cadrul B.N.R. și în consecință, obligarea pârâtei la anularea incidentului de plată, respectiv la efectuarea cererii de radiere a acestei înscrieri din baza de date a C.I.P., inclusiv din Fișierul Național de Bilete la Ordin (F.N.B.O.) și din cererea de consultare în F.N.P.R. referitoare la societatea reclamantă.

Prin sentința nr. 863/2009, pronunțată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc s-a dispus, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 3 pct. 11 C. proc. civ., declinarea de competență a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. Prin sentința comercială nr. 2408 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 509/268/2009 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta B.C.R. SA. A fost anulat incidentul de plată înregistrat de pârâtă în ceea ce o privește pe reclamanta, la data de 13 februarie 2009 la C.I.P. din cadrul B.N.R., iar pârâta a fost obligată să anuleze incidentul de plată, respectiv la efectuarea cererii de radiere a acestei înscrieri din F.N.B.O.

și din cererea de consultanță în F.N.P.R. Pârâta a declarat apel împotriva sentinței evocate mai sus iar prin Decizia nr. 1/A din 8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost admis apelul formulat, a fost schimbată în parte hotărârea atacată și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de

SC V. SRL.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în baza raporturilor sale comerciale cu alți comercianți, reclamanta a emis biletele la ordin, stabilind data de compensare la 13 februarie 2009, iar intimata reclamantă trebuia să asigure soldul necesar până la data de 12 februarie 2009 ora 13,00. La data introducerii la plată a biletelor la ordin, în contul reclamantei nu era suficient disponibil pentru onorarea celor două bilete la ordin, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1 din 13 februarie 2001 al B.N.R. privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a C.I.P. Împotriva Deciziei comerciale nr. 11/2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamanta SC V. SRL, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea instanței de apel este contradictorie reținând o culpă inexistentă în condițiile în care la data de 11 februarie 2009 au fost depusă în numerar suma de 9.700 lei iar conform extrasului de cont la ora 16,16 în ziua scadenței în cont a mai rămas suma de 51,50 lei. În consecință, al doilea bilet la ordin în valoare de 36 lei scadent la 9 februarie 2009 a și fost plătit, însă biletul la ordin în valoare de 307,80 lei scadent la 9 februarie 2009 a rămas descoperit parțial deși în cont exista numerar. Instanța de apel a încălcat și aplicat greșit legea, prin aceea că, deși în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.

a admis apelul cu toate că incidentul de plată nu a fost determinat de lipsa de disponibilități. În susținerea recursului, au fost depuse la dosar acte. Intimata B.C.R. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate Înalta Curte, constată că recursul este fondat. Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

care vizează atât nemotivarea unei hotărâri atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini și cum decizia atacată cuprinde o motivare contradictorie în condițiile în care reține culpa intimatei pârâte în raport de lipsa de disponibil în cont la data introducerii la plată a instrumentelor bancare și nu în raport de data scadenței. Din extrasele de cont rezultă că la data scadenței celor două bilete la ordin, recurenta pârâtă, avea disponibil în cont situație în care nu se poate reține culpa pârâtei. Deși banca a procesat plata și a încasat comisionul aferent, în ziua de 13 februarie 2009 a înregistrat la C.I.P.

incidentul de plată, aspect reținut de prima instanță. Biletul la ordin în valoare de 307,80 lei era scadent la data de 9 februarie 2009 dată când în contul recurentei se afla disponibilă o sumă mult mai mare. Biletul la ordin în valoare de 36 lei era scadent la 12 februarie 2009, dată la care în contul recurentei se aflau disponibilități. Ambele instrumente de plată au fost prezentate la plată la data de 12 februarie 2009, deși unul din biletele de ordin era scadent la data de 9 februarie 2009. Modalitățile de stabilire a scadenței sunt prevăzute de lege. Art. 36 din Legea nr. 58/1934 prevede că plata poate fi făcut de tras la un anumit timp de la vedere; la un anumit timp de la data emisiunii; la o zi fixă.

Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art. 41-46 din lege pentru plata cambiei. Plata titlului de valoare se poate cere la scadență. Când scadența este o zi fixă, biletul la ordin trebuie prezentat la plată, fie în ziua scadenței, fie într-una din cele două zile lucrătoare care urmează, conform art. 41 din Legea nr. 38/1934. Biletul la ordin în valoare de 307,80 lei era scadent la data de 9 februarie 2009 fiind introdus la plată la data de 10 februarie 2009 de către beneficiar. Trasul a acceptat plata la prezentare, a încasat comisionul aferent, dar nu a efectuat plata deși în contul emitentului se afla disponibil, fapt dovedit cu extrasul de cont nr. x/2009.

La data scadenței respectiv 9 februarie 2009 plus cele două zile de la scadență respectiv 11 februarie 2004 (de art. 41 din Legea nr. 58/1934) în contul emitentului se afla suma necesară pentru plata biletului la ordin, situație în care nu poate fi reținută culpa emitentului, instanța de apel interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. Ca urmare, instanța de apel în mod greșit a admis apelul pârâtei B.C.R. SA, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. admite recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Odorheiu-Secuiesc împotriva Deciziei nr. 11/A din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Odorheiu-Secuiesc împotriva Deciziei nr. 11/A din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta B.C.R. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.