ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2334/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc sub nr. 509/268/2009,

reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pe pârâta

B.C.R. SA, solicitând instanței să

dispună anularea incidentului de plată înregistrat de pârâta, ca persoană

declarantă, la data de 13 februarie 2009 la Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.) din cadrul B.N.R. și în consecință, obligarea pârâtei

la anularea incidentului de plată, respectiv la efectuarea cererii de radiere a

acestei înscrieri din baza de date a C.I.P., inclusiv din Fișierul Național de

Bilete la Ordin (F.N.B.O.) și din cererea de consultare în F.N.P.R. referitoare

la societatea reclamantă.

Prin sentința nr. 863/2009, pronunțată

de

Judecătoria

Odorheiu-Secuiesc s-a dispus, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat

la art. 3 pct. 11 C. proc. civ., declinarea de competență a soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin

sentința comercială nr. 2408 din 10 noiembrie 2009,

pronunțată de

Tribunalul

Harghita în Dosarul nr. 509/268/2009 a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta

B.C.R. SA. A fost anulat incidentul de plată înregistrat

de pârâtă în ceea ce o privește pe reclamanta, la data de 13 februarie 2009 la

C.I.P. din cadrul B.N.R., iar pârâta a fost obligată să anuleze incidentul de plată,

respectiv la efectuarea cererii de radiere a acestei înscrieri din F.N.B.O. și din

cererea de consultanță în F.N.P.R.

Pârâta a declarat apel împotriva

sentinței evocate mai sus iar prin Decizia nr. 1/A din 8 februarie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost admis apelul formulat, a fost schimbată în

parte hotărârea atacată și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de

SC V. SRL.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut că în baza raporturilor sale comerciale cu alți comercianți,

reclamanta a emis biletele la ordin, stabilind data de compensare la 13

februarie 2009, iar intimata reclamantă trebuia să asigure soldul necesar până

la data de 12 februarie 2009 ora 13,00. La data introducerii la plată a

biletelor la ordin, în contul reclamantei nu era suficient disponibil pentru onorarea

celor două bilete la ordin, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit.

c) din Regulamentul nr. 1 din 13 februarie 2001 al B.N.R. privind organizarea

și funcționarea la B.N.R. a

C.I.P.

Împotriva Deciziei comerciale nr. 11/2010,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamanta

SC V. SRL, recurs întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta arată că hotărârea instanței de apel este contradictorie reținând o

culpă inexistentă în condițiile în care la data de 11 februarie 2009 au fost depusă

în numerar suma de 9.700 lei iar conform extrasului de cont la ora 16,16 în

ziua scadenței în cont a mai rămas suma de 51,50 lei.

În consecință, al doilea bilet la

ordin în valoare de 36 lei scadent la 9 februarie 2009 a și fost plătit, însă

biletul la ordin în valoare de 307,80 lei scadent la 9 februarie 2009 a rămas

descoperit parțial deși în cont exista numerar.

Instanța de apel a încălcat și aplicat

greșit legea, prin aceea că, deși în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 2

lit. c) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. a admis apelul cu toate că

incidentul de plată nu a fost determinat de lipsa de disponibilități.

În susținerea recursului, au fost

depuse la dosar acte.

Intimata

B.C.R. SA a depus întâmpinare prin

care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate și temeiurile de drept invocate Înalta Curte, constată

că recursul este fondat.

Recurenta a invocat încălcarea

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de recurs ce se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează atât

nemotivarea unei hotărâri atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se

sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricini și cum decizia atacată cuprinde o motivare

contradictorie în condițiile în care reține culpa intimatei pârâte în raport de

lipsa de disponibil în cont la data introducerii la plată a instrumentelor

bancare și nu în raport de data scadenței. Din extrasele de cont rezultă că la

data scadenței celor două bilete la ordin, recurenta pârâtă, avea disponibil în

cont situație în care nu se poate reține culpa pârâtei.

Deși banca a procesat plata și a

încasat comisionul aferent, în ziua de 13 februarie 2009 a înregistrat la C.I.P.

incidentul de plată, aspect reținut de prima instanță.

Biletul la ordin în valoare de 307,80

lei era scadent la data de 9 februarie 2009 dată când în contul recurentei se afla

disponibilă o sumă mult mai mare. Biletul la ordin în valoare de 36 lei era

scadent la 12 februarie 2009, dată la care în contul recurentei se aflau

disponibilități.

Ambele instrumente de plată au fost

prezentate la plată la data de 12 februarie 2009, deși unul din biletele de ordin

era scadent la data de 9 februarie 2009.

Modalitățile de stabilire a scadenței

sunt prevăzute de lege. Art. 36 din Legea nr. 58/1934 prevede că plata poate fi

făcut de tras la un anumit timp de la vedere; la un anumit timp de la data emisiunii;

la o zi fixă. Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele

stabilite de art. 41-46 din lege pentru plata cambiei. Plata titlului de

valoare se poate cere la scadență. Când scadența este o zi fixă, biletul la

ordin trebuie prezentat la plată, fie în ziua scadenței, fie într-una din cele

două zile lucrătoare care urmează, conform art. 41 din Legea nr. 38/1934.

Biletul la ordin în valoare de 307,80

lei era scadent la data de 9 februarie 2009 fiind introdus la plată la data de

10 februarie 2009 de către beneficiar. Trasul a acceptat plata la prezentare, a

încasat comisionul aferent, dar nu a efectuat plata deși în contul emitentului se

afla disponibil, fapt dovedit cu extrasul de cont nr. x/2009. La data scadenței

respectiv 9 februarie 2009 plus cele două zile de la scadență respectiv 11

februarie 2004 (de art. 41 din Legea nr. 58/1934) în contul emitentului se afla

suma necesară pentru plata biletului la ordin, situație în care nu poate fi

reținută culpa emitentului, instanța de apel interpretând și aplicând greșit

dispozițiile art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.

Ca urmare, instanța de apel în mod

greșit a admis apelul pârâtei B.C.R. SA, motiv pentru care Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

admite

recursul declarat

de reclamanta SC V. SRL Odorheiu-Secuiesc împotriva Deciziei nr. 11/A din 8

februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul

declarat de

pârâta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC V. SRL Odorheiu-Secuiesc împotriva Deciziei nr. 11/A din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia recurată în sensul că

respinge apelul declarat de

pârâta

B.C.R. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2010.