ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2013

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta SC T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA și B.R. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că pârâta SC M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar, prin depunere spre decontare, a Biletului la Ordin seria xxx nr. 0001 depus în garanție, fără să existe o obligație de plată scadentă din partea reclamantei. Totodată, a solicitat instanței, să constate nulitatea incidentelor de plată, cauzate refuzului la decontare a Biletului la Ordin și să oblige pârâta B.R. să solicite Centralei Incidentelor de plăți (CIP) din cadrul Băncii Naționale a României, anularea înscrierii incidentului major de plată în CIP.

Prin Sentința nr. 2271 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA și B.R. SA, și, în consecință, s-a constatat că pârâta SC M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar Biletul la ordin seria xxx nr. 0001, depus în garanție de reclamantă, fără a exista o obligație de plată scadentă din partea reclamantei. De asemenea, s-a constatat nulitatea incidentului de plată înregistrat în Fișierul Național de Bilete la Ordin FNBO, în baza cererii din data de 23 februarie 2011 și s-a dispus obligarea pârâtei B.R. SA să solicite Centralei Incidentelor de Plăți - Fișierul Național de Bilete la Ordin, anularea înscrierii incidentului de plată; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii, prima instanța a reținut, în esență, că urmare a relațiilor comerciale existente între reclamanta SC T.C. SRL și pârâta SC M.I.I. SA, reclamanta a achiziționat diferite bunuri de la pârâtă, fiind emisă în acest sens factura fiscală din 20 ianuarie 2011, în valoare totală de 344,87 RON, termenul de plată stabilit la data de 23 februarie 2011 fiind acceptat de ambele părți. În vederea garantării obligației de plată, reclamanta a predat în favoarea pârâtei, Biletul la Ordin seria xxx nr. 0001, stabilind ca în cazul în care plata nu se va efectua până la data de 23 februarie 2011, inclusiv, aceasta va avea dreptul de a introduce spre decontare biletul la ordin primit în garanție.

S-a reținut că la data de 23 februarie 2011, pârâta a depus spre decontare biletul la ordin, iar acesta a fost parțial refuzat, pentru lipsă de disponibil. Astfel, din valoarea totală a facturii s-a achitat suma de 96,07 RON, valoarea rămasă neachitată fiind de 248,80 RON. Reclamanta în aceeași zi a achitat prin virament bancar restul de plată, respectiv suma de 248,80 RON, drept pentru care debitul datorat pârâtei s-a stins, fiind achitat în ultima zi de plată. Având în vedere că termenul de plată era stabilit până la data de 23 februarie 2011, inclusiv, prima instanță a apreciat că pârâta putea introduce spre decontare biletul la ordin dat în garanție numai în situația în care scadența facturii nu s-ar fi respectat.

În acest context, prima instanță a reținut că reclamanta a respectat termenul de plată, achitând integral contravaloarea mărfii cumpărate conform Ordinului de plată din data de 23 februarie 2011. Cum pârâta B.R. SA în calitate de persoană declarantă a transmis la CIP incidentul de plată intervenit, instanța a constatat că acesteia îi revine și obligația de a solicita anularea incidentului major de plată din baza de date a CIP. Astfel, având în vedere că incidentul de plată a intervenit datorită unei erori comune a reclamantei și a pârâtei SC M.I.I. SA, instanța de fond a considerat că anularea acestuia este necesară, și, în consecință, cererea reclamantei a fost admisă. Împotriva acestei sentințe, pârâta B.R.

SA a declarat apel, care prin Decizia nr. 24/A din 27 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, în vigoare până la data abrogării acestuia, la 6 februarie 2012, prin Regulamentul nr. 1/21012 al B.N.R., obligația apelantei, în calitate de bancă trasă, era aceea de a raporta incidentul, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, prin transmiterea la CIP a unei cereri de înscriere a acestui incident. Instanța a constatat împrejurarea că apelanta B.R.

a recunoscut existența incidentului, în raport de emiterea la 2 februarie 2011 a Biletului la ordin seria xxx nr. 0001, care a fost prezentat la 23 februarie 2011 la B.R. SA având scadența la 19 februarie 2011. S-a reținut aceeași stare de fapt rezultată și din refuzul acestui bilet la ordin, astfel cum a fost completat de către B.R., respectiv emiterea acestuia la 2 februarie 2011, cu data executării la 23 februarie 2011. Pe de altă parte, s-a reținut că biletul la ordin în discuție a fost refuzat la plată la data de 23 februarie 2011, respectiv în aceeași zi în care s-a făcut plata, potrivit înscrisului emis de B.R., apreciindu-se că, s-a acceptat la plată parțial, pentru suma de 96,07 RON, refuzul pentru lipsă disponibil fiind aferent sumei de 248 RON.

Deși scadența acestui bilet la ordin era la 19 februarie 2011, s-a reținut că acesta a fost prezentat la plată la 23 februarie 2011, dată la care, trebuia făcută plata sau raportat incidentul, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001; aceasta întrucât, ziua de 19 februarie 2011 a fost o zi de sâmbătă și ziua de 21 februarie 2011, când trebuia constatat incidentul de plată, era prima zi bancară următoare refuzului. Instanța a reținut că la data de 23 februarie 2011, s-a înregistrat cererea de înscriere a refuzului bancar, dar la aceeași dată, la care s-a constatat refuzul, adică la 5 zile după scadență, s-a achitat diferența de sumă, pe de o parte, fiind raportat și incidentul, pe de altă parte.

Față de considerentele reținute, instanța de apel a apreciat că apelul promovat în cauză este neîntemeiat, motiv pentru care acesta a fost respins, fiind păstrată hotărârea atacată, ca legală și temeinică. În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta B.R. SA București a declarat recurs, în temeiul art. 299 - 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și, în consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate. În motivarea recursului, pârâta susține, în esență că instanța de fond a soluționat litigiul fără a analiza și lua în considerare apărările formulate de aceasta prin întâmpinare. În opinia recurentei, în cauză, nu poate fi pusă în discuție reaua-credință a B.R., și de asemenea, nu poate fi dovedită neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în materie în sarcina băncii, care să atragă pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta să fie obligată la anularea incidentului de plată.

Susține că înscrierea incidentelor de plată la Centrala Incidentelor de Plăți ca și toate operațiunile care presupun anularea de către persoanele declarante a incidentelor de plată produse cu instrumente de debit (cecuri, bilete la ordin, cambii) sunt guvernate de Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., care obligă banca să furnizeze informațiile specifice în scopul prevenirii săvârșirii unor acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată și nu să analizeze cauzele care au determinat producerea incidentului de plată. În acest context, deși intimata-reclamantă invocă faptul că biletul la ordin a fost introdus la plată fără să existe o obligație de plată din partea emitentei T.C.

SRL, recurenta-pârâtă arată că banca nu era îndreptățită să constate acest lucru, iar Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. nu prevede faptul că într-o atare situație persoana declarantă nu mai este obligată să transmită la CIP informația privind emiterea unui instrument de plată în cazul inexistenței disponibilităților în cont. Potrivit Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., datele specifice incidentelor de plăți sunt transmise, difuzate și valorificate prin intermediul Centralei Incidentelor de Plăți, iar băncile, în calitate de persoane declarante au obligația furnizării acestor informații în vederea înregistrării lor, în scopul săvârșirii unor acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată.

Astfel, în temeiul acestor obligații, B.R. a procedat, în urma constatării imposibilității de finalizare a operațiunii de decontare a instrumentului de plată prezentat, la înscrierea în Fișierul Național de Bilete la Ordin a refuzului bancar. În raport de art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., apreciază recurenta, instanța avea la dispoziție posibilitatea de a anula chiar ea incidentul de plată și interdicția bancară, fără a mai obliga B.R., astfel sentința fiind executorie, incidentele de plăți din FNIP și FNPR erau radiate în baza sentinței pronunțate de Tribunalul Alba. Intimata-reclamantă SC T.C. SRL Odorheiu Secuiesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca fiind nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta pârâtă a reiterat în recurs susținerile din întâmpinarea formulată la fond și din motivarea apelului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare constată următoarele: Ca urmare a cumpărării unor bunuri de la pârâta vânzătoare SC M.I.I. SA, s-a emis factura fiscală din 20 ianuarie 2011, în valoare de 344,87 RON, iar cumpărătoarea reclamantă SC T.C. SRL a emis, pentru garantarea plății, Biletul la Ordin seria xxx nr. 0001, cu scadență la data de 19 februarie 2011; biletul la ordin a fost prezentat băncii la data de 12 februarie 2011. Deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligația principală la plată, la data de 23 februarie 2011, conform convenției încheiată cu vânzătorul, în aceeași zi pârâta B.R. a înscris, la nr. 28 din 23 februarie 2011 cererea de înscriere a refuzului Bancar în Fișierul Național de Bilete la ordin, deoarece în contul debitoarei care emisese biletul la ordin nu se afla suficient disponibil.

Această înscriere a refuzului bancar a fost realizată de bancă, în calitate de persoană declarantă, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) și art. 3 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a CIP, coroborate cu dispozițiile art. 28 din același regulament. Astfel fiind, Înalta Curte constată că pârâta B.R. și-a îndeplinit obligațiile legale, potrivit actelor normative, precitate, ca urmare a constatării unui incident de plată major și anume că biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa parțială de disponibil. Susținerea reclamantei în sensul că în aceeași zi, 23 februarie 2011 a achitat întreg debitul și în consecință banca a formulat nelegal cererea de înscriere a refuzului bancar în FNBO este irelevantă și făcută pro cauza, deoarece: - din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.

rezultă fără putință de tăgadă că sancțiunea în cazul în speță și anume introducerea la plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient disponibil în cont, la data scadenței, este înscrierea în CIP, obligație care revine băncii plătitoare - în subsidiar se reține faptul că reclamanta debitoare nu și-a îndeplinit obligația principală de plată a debitului și în consecință creditoarea a fost nevoită să își îndestuleze creanța încercând să execute garantarea plății și anume prin intermediul biletului la ordin, emis pentru această garanție. Regulamentul nr. 1/2001 precitat, privind organizarea și funcționarea la B.N.R.

a centralei incidentelor de plăți, definește incidentul de plată, art. 2 lit. b) "ca fiind neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată (biletul la ordin în speță) obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante (banca în speță), pentru apărarea interesului public". Din textul precitat rezultă voința neechivocă a legiuitorului de a institui o obligație legală pentru cei care au emis instrumente de plată, de a avea în cont suma disponibilă înscrisă în instrumentul emis, la data scadenței.

Reclamanta a încălcat această obligație legală și în consecință, la cererea persoanei declarante a fost înscrisă în CIP, împrejurarea că în aceeași zi, la 23 februarie 2011 pârâta a achitat debitul, este irelevantă în speță deoarece în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează exonerarea de înscriere în CIP a emitentului unui instrument de plată, drept garanție, care la data scadenței nu are în cont suficient disponibil, în situația în care a achitat debitul, în aceeași zi. Dimpotrivă, cum s-a precizat mai sus sancțiunea se aplică pentru neîndeplinirea obligației de a asigura în cont suma disponibilă necesară plății pentru care s-a emis instrumentul de plată.

În consecință, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge) în mod nelegal tribunalul și curtea de apel au apreciat că plata efectuată în ziua scadenței instrumentului de plată exonerează pe emitentul care l-a emis, deși acesta nu avea suficient disponibil în cont, ceea ce denotă o adăugare la lege. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate, în sensul că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat în mod nelegal dispozițiile legale referitoare la înscrierea în CIP a reclamantei, ca urmare a încălcării dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2001 și în consecință în temeiul art. 312 (1) C. proc.

civ. urmează să admită recursul, să modifice Decizia nr. 24 A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii apelului formulat de pârâta B.R. SA București împotriva Sentinței nr. 2271 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita pe care o va schimba în tot în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.R. SA București împotriva Deciziei nr. 24/A din 27 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul pârâtei B.R. SA București împotriva Sentinței nr. 2271 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita, pe care o schimbă în tot. Respinge acțiunea reclamantei SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâții B.R. SA București și SC M.I.I. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013. Procesat de GGC - NN