ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Harghita, reclamanta SC T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC

M.I.I. SA și B.R. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța, să constate că pârâta SC M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar, prin

depunere spre decontare, a Biletului la Ordin seria

xxx

nr.

0001 depus în

garanție, fără să existe o obligație de plată scadentă din partea reclamantei.

Totodată, a solicitat instanței, să constate nulitatea incidentelor de plată,

cauzate refuzului la decontare a Biletului la Ordin și să oblige pârâta B.R. să

solicite Centralei Incidentelor de plăți (CIP) din cadrul Băncii Naționale a

României, anularea înscrierii incidentului major de plată în CIP.

Prin Sentința nr.

2271 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC

M.I.I. SA și B.R. SA, și, în consecință, s-a constatat că pârâta SC M.I.I. SA a

introdus în circuitul bancar Biletul la ordin seria

xxx

nr. 0001, depus în

garanție de reclamantă, fără a exista o obligație de plată scadentă din partea

reclamantei.

De asemenea, s-a

constatat nulitatea incidentului de plată înregistrat în Fișierul Național de

Bilete la Ordin FNBO, în baza cererii din data de 23 februarie 2011 și s-a

dispus obligarea pârâtei B.R. SA să solicite Centralei Incidentelor de Plăți -

Fișierul Național de Bilete la Ordin, anularea înscrierii incidentului de

plată; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea

hotărârii, prima instanța a reținut, în esență, că urmare a relațiilor

comerciale existente între reclamanta SC T.C. SRL și pârâta SC M.I.I. SA,

reclamanta a achiziționat diferite bunuri de la pârâtă, fiind emisă în acest

sens factura fiscală din 20 ianuarie 2011, în valoare totală de 344,87 RON,

termenul de plată stabilit la data de 23 februarie 2011 fiind acceptat de

ambele părți.

În vederea garantării

obligației de plată, reclamanta a predat în favoarea pârâtei, Biletul la Ordin

seria

xxx

nr. 0001, stabilind

ca în cazul în care plata nu se va efectua până la data de 23 februarie 2011,

inclusiv, aceasta va avea dreptul de a introduce spre decontare biletul la

ordin primit în garanție.

S-a reținut că la

data de 23 februarie 2011, pârâta a depus spre decontare biletul la ordin, iar

acesta a fost parțial refuzat, pentru lipsă de disponibil. Astfel, din valoarea

totală a facturii s-a achitat suma de 96,07 RON, valoarea rămasă neachitată

fiind de 248,80 RON.

Reclamanta în aceeași

zi a achitat prin virament bancar restul de plată, respectiv suma de 248,80

RON, drept pentru care debitul datorat pârâtei s-a stins, fiind achitat în

ultima zi de plată.

Având în vedere că

termenul de plată era stabilit până la data de 23 februarie 2011, inclusiv,

prima instanță a apreciat că pârâta putea introduce spre decontare biletul la

ordin dat în garanție numai în situația în care scadența facturii nu s-ar fi

respectat.

În acest context,

prima instanță a reținut că reclamanta a respectat termenul de plată, achitând

integral contravaloarea mărfii cumpărate conform Ordinului de plată din data de

23 februarie 2011.

Cum pârâta B.R. SA în

calitate de persoană declarantă a transmis la CIP incidentul de plată

intervenit, instanța a constatat că acesteia îi revine și obligația de a

solicita anularea incidentului major de plată din baza de date a CIP.

Astfel, având în

vedere că incidentul de plată a intervenit datorită unei erori comune a

reclamantei și a pârâtei SC M.I.I. SA, instanța de fond a considerat că

anularea acestuia este necesară, și, în consecință, cererea reclamantei a fost

admisă.

Împotriva acestei

sentințe, pârâta B.R. SA a declarat apel, care prin Decizia nr. 24/A din 27

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de

prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, în vigoare până la

data abrogării acestuia, la 6 februarie 2012, prin Regulamentul nr. 1/21012 al

B.N.R., obligația apelantei, în calitate de bancă trasă, era aceea de a raporta

incidentul, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, prin

transmiterea la CIP a unei cereri de înscriere a acestui incident.

Instanța a constatat

împrejurarea că apelanta B.R. a recunoscut existența incidentului, în raport de

emiterea la 2 februarie 2011 a Biletului la ordin seria

xxx

nr. 0001, care a

fost prezentat la 23 februarie 2011 la B.R. SA având scadența la 19 februarie

2011.

S-a reținut aceeași

stare de fapt rezultată și din refuzul acestui bilet la ordin, astfel cum a

fost completat de către B.R., respectiv emiterea acestuia la 2 februarie 2011,

cu data executării la 23 februarie 2011.

Pe de altă parte, s-a

reținut că biletul la ordin în discuție a fost refuzat la plată la data de 23

februarie 2011, respectiv în aceeași zi în care s-a făcut plata, potrivit

înscrisului emis de B.R., apreciindu-se că, s-a acceptat la plată parțial,

pentru suma de 96,07 RON, refuzul pentru lipsă disponibil fiind aferent sumei

de 248 RON.

Deși scadența acestui

bilet la ordin era la 19 februarie 2011, s-a reținut că acesta a fost prezentat

la plată la 23 februarie 2011, dată la care, trebuia făcută plata sau raportat

incidentul, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr.

1/2001; aceasta întrucât, ziua de 19 februarie 2011 a fost o zi de sâmbătă și

ziua de 21 februarie 2011, când trebuia constatat incidentul de plată, era

prima zi bancară următoare refuzului.

Instanța a reținut că

la data de 23 februarie 2011, s-a înregistrat cererea de înscriere a refuzului

bancar, dar la aceeași dată, la care s-a constatat refuzul, adică la 5 zile

după scadență, s-a achitat diferența de sumă, pe de o parte, fiind raportat și

incidentul, pe de altă parte.

Față de

considerentele reținute, instanța de apel a apreciat că apelul promovat în

cauză este neîntemeiat, motiv pentru care acesta a fost respins, fiind păstrată

hotărârea atacată, ca legală și temeinică.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, pârâta B.R. SA București a declarat recurs, în

temeiul art. 299 - 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și, în

consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate.

În motivarea

recursului, pârâta susține, în esență că instanța de fond a soluționat litigiul

fără a analiza și lua în considerare apărările formulate de aceasta prin

întâmpinare.

În opinia recurentei,

în cauză, nu poate fi pusă în discuție reaua-credință a B.R., și de asemenea,

nu poate fi dovedită neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în materie

în sarcina băncii, care să atragă pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta

să fie obligată la anularea incidentului de plată.

Susține că înscrierea

incidentelor de plată la Centrala Incidentelor de Plăți ca și toate

operațiunile care presupun anularea de către persoanele declarante a

incidentelor de plată produse cu instrumente de debit (cecuri, bilete la ordin,

cambii) sunt guvernate de Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., care obligă

banca să furnizeze informațiile specifice în scopul prevenirii săvârșirii unor

acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de

neplată și nu să analizeze cauzele care au determinat producerea incidentului

de plată.

În acest context,

deși intimata-reclamantă invocă faptul că biletul la ordin a fost introdus la

plată fără să existe o obligație de plată din partea emitentei T.C. SRL,

recurenta-pârâtă arată că banca nu era îndreptățită să constate acest lucru,

iar Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. nu prevede faptul că într-o atare

situație persoana declarantă nu mai este obligată să transmită la CIP

informația privind emiterea unui instrument de plată în cazul inexistenței

disponibilităților în cont.

Potrivit

Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., datele specifice incidentelor de plăți

sunt transmise, difuzate și valorificate prin intermediul Centralei

Incidentelor de Plăți, iar băncile, în calitate de persoane declarante au

obligația furnizării acestor informații în vederea înregistrării lor, în scopul

săvârșirii unor acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau

producând riscuri de neplată.

Astfel, în temeiul

acestor obligații, B.R. a procedat, în urma constatării imposibilității de

finalizare a operațiunii de decontare a instrumentului de plată prezentat, la

înscrierea în Fișierul Național de Bilete la Ordin a refuzului bancar.

În raport de art. 36

din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., apreciază recurenta, instanța avea la

dispoziție posibilitatea de a anula chiar ea incidentul de plată și interdicția

bancară, fără a mai obliga B.R., astfel sentința fiind executorie, incidentele

de plăți din FNIP și FNPR erau radiate în baza sentinței pronunțate de

Tribunalul Alba.

Intimata-reclamantă

SC T.C. SRL Odorheiu Secuiesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în

principal, anularea recursului ca fiind nemotivat, iar în subsidiar,

respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta pârâtă a reiterat în

recurs susținerile din întâmpinarea formulată la fond și din motivarea

apelului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și

susținerile din întâmpinare constată următoarele:

Ca urmare a

cumpărării unor bunuri de la pârâta vânzătoare SC M.I.I. SA, s-a emis factura

fiscală din 20 ianuarie 2011, în valoare de 344,87 RON, iar cumpărătoarea

reclamantă SC T.C. SRL a emis, pentru garantarea plății, Biletul la Ordin seria

xxx nr. 0001, cu scadență la data de 19 februarie 2011; biletul la ordin a fost

prezentat băncii la data de 12 februarie 2011.

Deoarece reclamanta

nu și-a îndeplinit obligația principală la plată, la data de 23 februarie 2011,

conform convenției încheiată cu vânzătorul, în aceeași zi pârâta B.R. a

înscris, la nr. 28 din 23 februarie 2011 cererea de înscriere a refuzului

Bancar în Fișierul Național de Bilete la ordin, deoarece în contul debitoarei

care emisese biletul la ordin nu se afla suficient disponibil.

Această înscriere a

refuzului bancar a fost realizată de bancă, în calitate de persoană declarantă,

în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) și art. 3 din Regulamentul B.N.R.

nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a CIP, coroborate cu

dispozițiile art. 28 din același regulament.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că pârâta B.R. și-a îndeplinit obligațiile legale, potrivit

actelor normative, precitate, ca urmare a constatării unui incident de plată

major și anume că biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa parțială

de disponibil.

Susținerea

reclamantei în sensul că în aceeași zi, 23 februarie 2011 a achitat întreg

debitul și în consecință banca a formulat nelegal cererea de înscriere a

refuzului bancar în FNBO este irelevantă și făcută pro cauza, deoarece:

- din economia

reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. rezultă fără

putință de tăgadă că sancțiunea în cazul în speță și anume introducerea la plată

a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient disponibil în cont, la

data scadenței, este înscrierea în CIP, obligație care revine băncii plătitoare

- în subsidiar se

reține faptul că reclamanta debitoare nu și-a îndeplinit obligația principală de

plată a debitului și în consecință creditoarea a fost nevoită să își

îndestuleze creanța încercând să execute garantarea plății și anume prin

intermediul biletului la ordin, emis pentru această garanție.

Regulamentul nr.

1/2001 precitat, privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a centralei

incidentelor de plăți, definește incidentul de plată, art. 2 lit. b) "ca

fiind neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților,

înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată

(biletul la ordin în speță) obligații rezultate prin efectul legii și/sau al

contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la

cunoștința CIP de către persoanele declarante (banca în speță), pentru apărarea

interesului public".

Din textul precitat

rezultă voința neechivocă a legiuitorului de a institui o obligație legală

pentru cei care au emis instrumente de plată, de a avea în cont suma

disponibilă înscrisă în instrumentul emis, la data scadenței.

Reclamanta a încălcat

această obligație legală și în consecință, la cererea persoanei declarante a

fost înscrisă în CIP, împrejurarea că în aceeași zi, la 23 februarie 2011

pârâta a achitat debitul, este irelevantă în speță deoarece în Regulamentul nr.

1/2001 nu se stipulează exonerarea de înscriere în CIP a emitentului unui

instrument de plată, drept garanție, care la data scadenței nu are în cont

suficient disponibil, în situația în care a achitat debitul, în aceeași zi.

Dimpotrivă, cum s-a

precizat mai sus sancțiunea se aplică pentru neîndeplinirea obligației de a

asigura în cont suma disponibilă necesară plății pentru care s-a emis

instrumentul de plată.

În consecință,

potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus (unde

legea nu distinge nici noi nu putem distinge) în mod nelegal tribunalul și

curtea de apel au apreciat că plata efectuată în ziua scadenței instrumentului

de plată exonerează pe emitentul care l-a emis, deși acesta nu avea suficient

disponibil în cont, ceea ce denotă o adăugare la lege.

În raport de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt

fondate, în sensul că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat

în mod nelegal dispozițiile legale referitoare la înscrierea în CIP a

reclamantei, ca urmare a încălcării dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2001 și

în consecință în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul,

să modifice Decizia nr. 24 A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul

admiterii apelului formulat de pârâta B.R. SA București împotriva Sentinței nr.

2271 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita pe care o va schimba în tot

în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta B.R. SA București împotriva Deciziei nr. 24/A din 27

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată, în sensul că

admite apelul pârâtei B.R. SA București împotriva Sentinței nr. 2271 din 20

septembrie 2011 a Tribunalului Harghita, pe care o schimbă în tot. Respinge

acțiunea reclamantei SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâții B.R. SA București

și SC M.I.I. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2013.

Procesat

de GGC - NN