ÎCCJ, decizie (scj.ro #82788)

Acțiune în anularea unui incident de plată. Lipsa disponibilului necesar. Plată efectuată în ziua scadenței instrumentului de plată. Efecte Cuprins pe materii: Drept comercial. Alte materii Index alfabetic: acțiune în anulare - incident de plată - bilet la ordin Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 Din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2001 al BNR rezultă că sancțiunea în cazul introducerii la plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient disponibil în cont, la data scadenței, este înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăți, obligație care revine băncii plătitoare.

Nu este exonerat de înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăți emitentul unui bilet la ordin, drept garanție, care la data scadenței nu are în cont suficient disponibil, în situația în care achită debitul în aceeași zi a scadenței instrumentului de plată, întrucât în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează o astfel de excepție . Secția a II-a civilă , Decizia nr. 313 din 30 ianuarie 2013 Notă : Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 a fost abrogat prin Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 la data de 6 februarie 2012 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta SC T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA și B.C.R. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că pârâta SC M.I.I.

SA a introdus în circuitul bancar, prin depunere spre decontare, a Biletului la Ordin seria RNCB3AK nr. 0490622 depus în garanție, fără să existe o obligație de plată scadentă din partea reclamantei. Totodată, a solicitat instanței să constate nulitatea incidentelor de plată, cauzate refuzului la decontare a Biletului la Ordin și să oblige pârâta B.C.R. să solicite Centralei Incidentelor de plăți (CIP) din cadrul B.N.R., anularea înscrierii incidentului major de plată în CIP. Prin Sentința nr. 2271 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA și B.C.R. SA și, în consecință, s-a constatat că pârâta SC M.I.I.

SA a introdus în circuitul bancar Biletul la ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, depus în garanție de reclamantă, fără a exista o obligație de plată scadentă din partea reclamantei. De asemenea, s-a constatat nulitatea incidentului de plată înregistrat în Fișierul Național de Bilete la Ordin FNBO, în baza cererii nr. 28 din data de 23.02.2011 și s-a dispus obligarea pârâtei B.C.R. SA să solicite Centralei Incidentelor de Plăți - Fișierul Național de Bilete la Ordin, anularea înscrierii incidentului de plată; fără cheltuieli de judecată. În motivarea hotărârii, prima instanța a reținut, în esență, că urmare a relațiilor comerciale existente între reclamanta SC T.C. SRL și pârâta SC M.I.I. SA, reclamanta a achiziționat diferite bunuri de la pârâtă, fiind emisă în acest sens factura fiscală nr. 11001603 din 20.01.2011, în valoare totală de 344,87 lei, termenul de plată stabilit la data de 23.02.2011 fiind acceptat de ambele părți.

În vederea garantării obligației de plată, reclamanta a predat în favoarea pârâtei Biletul la Ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, stabilind ca în cazul în care plata nu se va efectua până la data de 23.02.2011 inclusiv, aceasta va avea dreptul de a introduce spre decontare biletul la ordin primit în garanție. S-a reținut că la data de 23.02.2011, pârâta a depus spre decontare biletul la ordin, iar acesta a fost parțial refuzat, pentru lipsă de disponibil. Astfel, din valoarea totală a facturii s-a achitat suma de 96,07 lei, valoarea rămasă neachitată fiind de 248,80 lei. Reclamanta în aceeași zi a achitat prin virament bancar restul de plată, respectiv suma de 248,80 lei, drept pentru care debitul datorat pârâtei s-a stins, fiind achitat în ultima zi de plată.

Având în vedere că termenul de plată era stabilit până la data de 23.02.2011, inclusiv, prima instanță a apreciat că pârâta putea introduce spre decontare biletul la ordin dat în garanție numai în situația în care scadența facturii nu s-ar fi respectat. În acest context, prima instanță a reținut că reclamanta a respectat termenul de plată, achitând integral contravaloarea mărfii cumpărate conform Ordinului de plată din data de 23.02.2011. Cum pârâta B.C.R. SA în calitate de persoană declarantă a transmis la CIP incidentul de plată intervenit, instanța a constatat că acesteia îi revine și obligația de a solicita anularea incidentului major de plată din baza de date a CIP. Astfel, având în vedere că incidentul de plată a intervenit datorită unei erori comune a reclamantei și a pârâtei SC M.I.I.

SA, instanța de fond a considerat că anularea acestuia este necesară, și, în consecință, cererea reclamantei a fost admisă. Împotriva acestei sentințe, pârâta BCR România SA a declarat apel, care, prin decizia nr. 24/A din 27 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, în vigoare până la data abrogării acestuia, la 6 februarie 2012, prin Regulamentul nr. 1/21012 al B.N.R., obligația apelantei, în calitate de bancă trasă, era aceea de a raporta incidentul, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, prin transmiterea la CIP a unei cereri de înscriere a acestui incident.

Instanța a constatat împrejurarea că apelanta B.C.R. a recunoscut existența incidentului, în raport de emiterea la 2.02.2011 a biletului la ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, care a fost prezentat la 23.02.2011 la B.C.R. S.A. având scadența la 19.02.2011. S-a reținut aceeași stare de fapt rezultată și din refuzul acestui bilet la ordin, astfel cum a fost completat de către B.C.R., respectiv emiterea acestuia la 2.02.2011, cu data executării la 23.02.2011. Pe de altă parte, s-a reținut că biletul la ordin în discuție a fost refuzat la plată la data de 23.02.2011, respectiv în aceeași zi în care s-a făcut plata, potrivit înscrisului emis de B.C.R., apreciindu-se că s-a acceptat la plată parțial, pentru suma de 96,07 lei, refuzul pentru lipsă disponibil fiind aferent sumei de 248 lei.

Deși scadența acestui bilet la ordin era la 19.02.2011, s-a reținut că acesta a fost prezentat la plată la 23.02.2011, dată la care trebuia făcută plata sau raportat incidentul, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001; aceasta întrucât ziua de 19.02.2011 a fost o zi de sâmbătă și ziua de 21.02.2011, când trebuia constatat incidentul de plată, era prima zi bancară următoare refuzului. Instanța a reținut că la data de 23.02.2011 s-a înregistrat cererea de înscriere a refuzului bancar, dar la aceeași dată la care s-a constatat refuzul, adică la 5 zile după scadență, s-a achitat diferența de sumă, pe de o parte, fiind raportat și incidentul, pe de altă parte. Față de considerentele reținute, instanța de apel a apreciat că apelul promovat în cauză este neîntemeiat, motiv pentru care acesta a fost respins, fiind păstrată hotărârea atacată, ca legală și temeinică.

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta B.C.R. SA București a declarat recurs, în temeiul art. 299 – 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și, în consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate. În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a soluționat litigiul fără a analiza și lua în considerare apărările formulate de aceasta prin întâmpinare. În opinia recurentei, în cauză, nu poate fi pusă în discuție reaua-credință a B.C.R. și, de asemenea, nu poate fi dovedită neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în materie în sarcina băncii, care să atragă pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta să fie obligată la anularea incidentului de plată.

A susținut că înscrierea incidentelor de plată la Centrala Incidentelor de Plăți ca și toate operațiunile care presupun anularea de către persoanele declarante a incidentelor de plată produse cu instrumente de debit (cecuri, bilete la ordin, cambii) sunt guvernate de Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., care obligă banca să furnizeze informațiile specifice în scopul prevenirii săvârșirii unor acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată și nu să analizeze cauzele care au determinat producerea incidentului de plată. În acest context, deși intimata-reclamantă invocă faptul că biletul la ordin a fost introdus la plată fără să existe o obligație de plată din partea emitentei T.C.

SRL, recurenta-pârâtă a arătat că banca nu era îndreptățită să constate acest lucru, iar Regulamentul nr. 1/2001 al BNR nu prevede faptul că într-o atare situație persoana declarantă nu mai este obligată să transmită la CIP informația privind emiterea unui instrument de plată în cazul inexistenței disponibilităților în cont. Potrivit Regulamentului nr. 1/2001 al BNR, datele specifice incidentelor de plăți sunt transmise, difuzate și valorificate prin intermediul Centralei Incidentelor de Plăți, iar băncile, în calitate de persoane declarante, au obligația furnizării acestor informații în vederea înregistrării lor în scopul săvârșirii unor acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată.

Astfel, în temeiul acestor obligații, B.C.R. a procedat, în urma constatării imposibilității de finalizare a operațiunii de decontare a instrumentului de plată prezentat, la înscrierea în Fișierul Național de Bilete la Ordin a refuzului bancar. În raport de art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR, a apreciat recurenta, instanța avea la dispoziție posibilitatea de a anula chiar ea incidentul de plată și interdicția bancară, fără a mai obliga BCR, astfel sentința fiind executorie, incidentele de plăți din FNIP și FNPR erau radiate în baza sentinței pronunțate de Tribunalul Alba. Intimata-reclamantă SC T.C. SRL Odorheiu Secuiesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca fiind nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta pârâtă a reiterat în recurs susținerile din întâmpinarea formulată la fond și din motivarea apelului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare constată următoarele: Ca urmare a cumpărării unor bunuri de la pârâta vânzătoare SC M.I.I. SA, s-a emis factura fiscală nr. 11001603 din 20 ianuarie 2011, în valoare de 344,87 lei, iar cumpărătoarea reclamantă SC T.C. SRL a emis, pentru garantarea plății, biletul la ordin seria RNCB 3 AK nr. 0490622, cu scadență la data de 19 februarie 2011; biletul la ordin a fost prezentat băncii la data de 12.02.2011. Deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligația principală la plată, la data de 23 februarie 2011, conform convenției încheiată cu vânzătorul, în aceeași zi pârâta B.C.R. a înscris, la nr. 28/23 februarie 2011, cererea de înscriere a refuzului Bancar în Fișierul Național de Bilete la ordin, deoarece în contul debitoarei care emisese biletul la ordin nu se afla suficient disponibil.

Această înscriere a refuzului bancar a fost realizată de bancă, în calitate de persoană declarantă, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) și art. 3 din Regulamentul BNR nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la BNR a CIP, coroborate cu dispozițiile art. 28 din același regulament. Astfel fiind, Înalta Curte constată că pârâta B.C.R. și-a îndeplinit obligațiile legale, potrivit actelor normative, precitate, ca urmare a constatării unui incident de plată major și anume că biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa parțială de disponibil.

Susținerea reclamantei în sensul că în aceeași zi, 23 februarie 2011, a achitat întreg debitul și, în consecință, banca a formulat nelegal cererea de înscriere a refuzului bancar în FNBO este irelevantă și făcută pro cauza, deoarece: - din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2001 al BNR rezultă fără putință de tăgadă că sancțiunea în cazul în speță și anume introducerea la plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient disponibil în cont, la data scadenței, este înscrierea în CIP, obligație care revine băncii plătitoare. - în subsidiar se reține faptul că reclamanta debitoare nu și-a îndeplinit obligația principală de plată a debitului și, în consecință, creditoarea a fost nevoită să își îndestuleze creanța încercând să execute garantarea plății și anume prin intermediul biletului la ordin emis pentru această garanție.

Regulamentul nr. 1/2001 precitat, privind organizarea și funcționarea la BNR a centralei incidentelor de plăți, definește incidentul de plată, art. 2 lit. b) „ca fiind neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată (biletul la ordin în speță) obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante (banca în speță), pentru apărarea interesului public”. Din textul precitat rezultă voința neechivocă a legiuitorului de a institui o obligație legală pentru cei care au emis instrumente de plată, de a avea în cont suma disponibilă înscrisă în instrumentul emis, la data scadenței.

Reclamanta a încălcat această obligație legală și, în consecință, la cererea persoanei declarante a fost înscrisă în CIP. Împrejurarea că în aceeași zi, la 23.02.2011, pârâta a achitat debitul este irelevantă în speță deoarece în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează exonerarea de înscriere în CIP a emitentului unui instrument de plată, drept garanție, care la data scadenței nu are în cont suficient disponibil, în situația în care a achitat debitul, în aceeași zi. Dimpotrivă, cum s-a precizat mai sus sancțiunea se aplică pentru neîndeplinirera obligației de a asigura în cont suma disponibilă necesară plății pentru care s-a emis instrumentul de plată.

În consecință, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge) în mod nelegal tribunalul și curtea de apel au apreciat că plata efectuată în ziua scadenței instrumentului de plată exonerează pe emitentul care l-a emis, deși acesta nu avea suficient disponibil în cont, ceea ce denotă o adăugare la lege. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate, în sensul că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat în mod nelegal dispozițiile legale referitoare la înscrierea în CIP a reclamantei, ca urmare a încălcării dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2001 și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., a admis recursul, a modificat decizia nr. 24 A/27 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii apelului formulat de pârâta B.C.R. SA București împotriva sentinței nr. 2271 20 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii acțiunii.