ÎCCJ, decizie (scj.ro #82788)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82788) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune

în anularea unui incident de plată. Lipsa disponibilului necesar.

Plată efectuată în ziua scadenței instrumentului de plată.

Efecte

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Alte materii

Index alfabetic:

acțiune în anulare

-

incident de plată

-

bilet la ordin

Regulamentul

B.N.R. nr. 1/2001

Din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr.

1/2001 al BNR rezultă că sancțiunea în cazul introducerii la

plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient

disponibil în cont, la data scadenței, este înscrierea în Centrala

Incidentelor de Plăți, obligație care revine băncii

plătitoare.

Nu este exonerat de înscrierea în Centrala Incidentelor de

Plăți emitentul unui bilet la ordin, drept garanție, care la

data scadenței nu are în cont suficient disponibil, în situația în

care achită debitul în aceeași zi a scadenței instrumentului de

plată, întrucât în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează o astfel

de excepție

.

Secția a II-a

civilă

,

Decizia nr. 313 din 30 ianuarie 2013

Notă

:

Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 a fost abrogat prin Regulamentul B.N.R. nr.

1/2012 la data de 6 februarie 2012

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta SC

T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA și B.C.R. a solicitat

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

constate că pârâta SC M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar, prin depunere

spre decontare, a Biletului la Ordin seria RNCB3AK nr. 0490622 depus în

garanție, fără să existe o obligație de plată

scadentă din partea reclamantei. Totodată, a solicitat instanței

să constate nulitatea incidentelor de plată, cauzate refuzului la decontare

a Biletului la Ordin și să oblige pârâta B.C.R. să solicite

Centralei Incidentelor de plăți (CIP) din cadrul B.N.R., anularea

înscrierii incidentului major de plată în CIP.

Prin

Sentința nr. 2271 din 20 septembrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Harghita, a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA și

B.C.R. SA și, în consecință, s-a constatat că pârâta SC

M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar Biletul la ordin seria RNCB3AK nr.

0490622, depus în garanție de reclamantă, fără a exista o

obligație de plată scadentă din partea reclamantei.

De

asemenea, s-a constatat nulitatea incidentului de plată înregistrat în

Fișierul Național de Bilete la Ordin FNBO, în baza cererii nr. 28 din data de 23.02.2011 și s-a dispus obligarea pârâtei B.C.R. SA să

solicite Centralei Incidentelor de Plăți - Fișierul

Național de Bilete la Ordin, anularea înscrierii incidentului de

plată; fără cheltuieli de judecată.

În

motivarea hotărârii, prima instanța a reținut, în

esență, că urmare a relațiilor comerciale existente între

reclamanta SC T.C. SRL și pârâta SC M.I.I. SA, reclamanta a

achiziționat diferite bunuri de la pârâtă, fiind emisă în acest

sens factura fiscală nr. 11001603 din 20.01.2011, în valoare totală

de 344,87 lei, termenul de plată stabilit la data de 23.02.2011 fiind

acceptat de ambele părți.

În

vederea garantării obligației de plată, reclamanta a predat în

favoarea pârâtei Biletul la Ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, stabilind ca în

cazul în care plata nu se va efectua până la data de 23.02.2011 inclusiv,

aceasta va avea dreptul de a introduce spre decontare biletul la ordin primit

în garanție.

S-a

reținut că la data de 23.02.2011, pârâta a depus spre decontare

biletul la ordin, iar acesta a fost parțial refuzat, pentru lipsă de

disponibil. Astfel, din valoarea totală a facturii s-a achitat suma de

96,07 lei, valoarea rămasă neachitată fiind de 248,80 lei.

Reclamanta

în aceeași zi a achitat prin virament bancar restul de plată,

respectiv suma de 248,80 lei, drept pentru care debitul datorat pârâtei s-a

stins, fiind achitat în ultima zi de plată.

Având

în vedere că termenul de plată era stabilit până la data de

23.02.2011, inclusiv, prima instanță a apreciat că pârâta putea

introduce spre decontare biletul la ordin dat în garanție numai în

situația în care scadența facturii nu s-ar fi respectat.

În

acest context, prima instanță a reținut că reclamanta a

respectat termenul de plată, achitând integral contravaloarea mărfii

cumpărate conform Ordinului de plată din data de 23.02.2011.

Cum

pârâta B.C.R. SA în calitate de persoană declarantă a transmis la CIP incidentul de plată intervenit, instanța a constatat că acesteia îi revine

și obligația de a solicita anularea incidentului major de plată

din baza de date a CIP.

Astfel,

având în vedere că incidentul de plată a intervenit datorită

unei erori comune a reclamantei și a pârâtei SC M.I.I. SA, instanța

de fond a considerat că anularea acestuia este necesară, și, în

consecință, cererea reclamantei a fost admisă.

Împotriva

acestei sentințe, pârâta BCR România SA a declarat apel, care, prin

decizia nr. 24/A din 27 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a fost respins.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în

esență, că în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din

Regulamentul nr. 1/2001, în vigoare până la data abrogării acestuia,

la 6 februarie 2012, prin Regulamentul nr. 1/21012 al B.N.R., obligația

apelantei, în calitate de bancă trasă, era aceea de a raporta

incidentul, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului,

prin transmiterea la CIP a unei cereri de înscriere a acestui incident.

Instanța

a constatat împrejurarea că apelanta B.C.R. a recunoscut existența

incidentului, în raport de emiterea la 2.02.2011 a biletului la ordin seria

RNCB3AK nr. 0490622, care a fost prezentat la 23.02.2011 la B.C.R. S.A. având scadența la 19.02.2011.

S-a

reținut aceeași stare de fapt rezultată și din refuzul

acestui bilet la ordin, astfel cum a fost completat de către B.C.R.,

respectiv emiterea acestuia la 2.02.2011, cu data executării la

23.02.2011.

Pe de

altă parte, s-a reținut că biletul la ordin în discuție a

fost refuzat la plată la data de 23.02.2011, respectiv în aceeași zi

în care s-a făcut plata, potrivit înscrisului emis de B.C.R.,

apreciindu-se că s-a acceptat la plată parțial, pentru suma de

96,07 lei, refuzul pentru lipsă disponibil fiind aferent sumei de 248 lei.

Deși

scadența acestui bilet la ordin era la 19.02.2011, s-a reținut

că acesta a fost prezentat la plată la 23.02.2011, dată la care

trebuia făcută plata sau raportat incidentul, potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001; aceasta

întrucât ziua de 19.02.2011 a fost o zi de sâmbătă și ziua de

21.02.2011, când trebuia constatat incidentul de plată, era prima zi

bancară următoare refuzului.

Instanța

a reținut că la data de 23.02.2011 s-a înregistrat cererea de

înscriere a refuzului bancar, dar la aceeași dată la care s-a constatat

refuzul, adică la 5 zile după scadență, s-a achitat

diferența de sumă, pe de o parte, fiind raportat și incidentul,

pe de altă parte.

Față

de considerentele reținute, instanța de apel a apreciat că

apelul promovat în cauză este neîntemeiat, motiv pentru care acesta a fost

respins, fiind păstrată hotărârea atacată, ca legală

și temeinică.

În

termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta B.C.R. SA București a

declarat recurs, în temeiul art. 299 – 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și, în consecință, schimbarea în tot a hotărârii

atacate.

În

motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că

instanța de fond a soluționat litigiul

fără

a analiza și lua în considerare apărările formulate de aceasta

prin întâmpinare.

În

opinia recurentei, în cauză,

nu poate

fi pusă în discuție reaua-credință a B.C.R. și, de

asemenea, nu poate fi dovedită

neîndeplinirea

obligațiilor prevăzute de lege în materie în sarcina băncii,

care să atragă

pronunțarea unei

hotărâri prin care aceasta să fie obligată la anularea

incidentului de plată.

A susținut că înscrierea

incidentelor de plată la Centrala

Incidentelor

de Plăți ca și toate operațiunile care presupun

anularea de către persoanele

declarante a incidentelor de

plată produse cu instrumente de debit (cecuri, bilete la ordin,

cambii) sunt guvernate de Regulamentul nr. 1/2001 emis

de B.N.R., care obligă banca să

furnizeze

informațiile specifice în scopul prevenirii săvârșirii unor acte

și fapte având

potențial

fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată și nu

să analizeze cauzele

care au determinat producerea incidentului de

plată.

În acest context, deși intimata-reclamantă

invocă faptul că biletul la ordin a fost introdus la

plată

fără să existe o obligație de plată din partea

emitentei T.C. SRL, recurenta-pârâtă

a

arătat că

banca nu era

îndreptățită să constate acest lucru, iar Regulamentul nr.

1/2001 al BNR nu

prevede faptul că într-o atare situație

persoana declarantă nu mai este obligată să

transmită la CIP informația privind emiterea unui instrument de plată în cazul inexistenței

disponibilităților

în cont.

Potrivit

Regulamentului nr. 1/2001 al BNR, datele specifice incidentelor de

plăți sunt transmise, difuzate și valorificate prin intermediul

Centralei Incidentelor de Plăți, iar băncile, în calitate de

persoane declarante, au obligația furnizării acestor informații

în vederea înregistrării lor în scopul săvârșirii unor acte

și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând

riscuri de neplată.

Astfel,

în temeiul acestor obligații, B.C.R. a procedat, în urma constatării

imposibilității de finalizare a operațiunii de decontare a

instrumentului de plată prezentat, la înscrierea în Fișierul

Național de Bilete la Ordin a refuzului bancar.

În raport de art. 36 din Regulamentul nr.

1/2001 al BNR, a apreciat recurenta, instanța avea la dispoziție

posibilitatea de a anula chiar ea incidentul de plată și

interdicția bancară, fără a mai obliga BCR, astfel

sentința fiind executorie, incidentele de plăți din

FNIP și FNPR erau radiate în baza sentinței

pronunțate de Tribunalul Alba.

Intimata-reclamantă

SC T.C. SRL Odorheiu Secuiesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în

principal, anularea recursului ca fiind nemotivat, iar, în subsidiar,

respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta pârâtă a reiterat

în recurs susținerile din întâmpinarea formulată la fond și din

motivarea apelului.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele

de recurs și susținerile din întâmpinare constată următoarele:

Ca urmare a cumpărării unor bunuri de la pârâta

vânzătoare SC M.I.I. SA, s-a emis factura fiscală nr. 11001603 din 20

ianuarie 2011, în valoare de 344,87 lei, iar cumpărătoarea

reclamantă SC T.C. SRL a emis, pentru garantarea plății, biletul

la ordin seria RNCB 3 AK nr. 0490622, cu scadență la data de 19

februarie 2011; biletul la ordin a fost prezentat băncii la data de

12.02.2011.

Deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligația

principală la plată, la data de 23 februarie 2011, conform

convenției încheiată cu vânzătorul, în aceeași zi pârâta

B.C.R. a înscris, la nr. 28/23 februarie 2011, cererea de înscriere a refuzului

Bancar în Fișierul Național de Bilete la ordin, deoarece în contul

debitoarei care emisese biletul la ordin nu se afla suficient disponibil.

Această înscriere a refuzului bancar a fost realizată

de bancă, în calitate de persoană declarantă, în temeiul

dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) și art. 3 din Regulamentul

BNR nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la BNR a CIP, coroborate cu dispozițiile art. 28 din același regulament.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pârâta B.C.R.

și-a îndeplinit obligațiile legale, potrivit actelor normative,

precitate, ca urmare a constatării unui incident de plată major

și anume că biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa

parțială de disponibil.

Susținerea reclamantei în sensul că în aceeași

zi, 23 februarie 2011, a achitat întreg debitul și, în

consecință, banca a formulat nelegal cererea de înscriere a refuzului

bancar în FNBO este irelevantă și făcută pro cauza,

deoarece:

- din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr.

1/2001 al BNR rezultă fără putință de tăgadă

că sancțiunea în cazul în speță și anume introducerea

la plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient

disponibil în cont, la data scadenței, este înscrierea în CIP,

obligație care revine băncii plătitoare.

- în subsidiar se reține faptul că reclamanta

debitoare nu și-a îndeplinit obligația principală de plată

a debitului și, în consecință, creditoarea a fost nevoită

să își îndestuleze creanța încercând să execute garantarea

plății și anume prin intermediul biletului la ordin emis pentru

această garanție.

Regulamentul nr. 1/2001 precitat, privind organizarea și

funcționarea la BNR a centralei incidentelor de plăți,

definește incidentul de plată, art. 2 lit. b) „ca fiind

neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor

participanților, înaintea sau în timpul procesului de decontare a

instrumentului de plată (biletul la ordin în speță)

obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le

reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la

cunoștința CIP de către persoanele declarante (banca în

speță), pentru apărarea interesului public”.

Din textul precitat rezultă voința neechivocă a

legiuitorului de a institui o obligație legală pentru cei care au

emis instrumente de plată, de a avea în cont suma disponibilă

înscrisă în instrumentul emis, la data scadenței.

Reclamanta a încălcat această obligație

legală și, în consecință, la cererea persoanei declarante a

fost înscrisă în CIP.

Împrejurarea că în aceeași zi, la 23.02.2011, pârâta a

achitat debitul este irelevantă în speță deoarece în

Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează exonerarea de înscriere în CIP a

emitentului unui instrument de plată, drept garanție, care la data

scadenței nu are în cont suficient disponibil, în situația în care a

achitat debitul, în aceeași zi.

Dimpotrivă, cum s-a precizat mai sus sancțiunea se

aplică pentru neîndeplinirera obligației de a asigura în cont suma

disponibilă necesară plății pentru care s-a emis

instrumentul de plată.

În consecință, potrivit principiului

ubi lex non

distinquit, nec nos distinquere debemus

(unde legea nu distinge nici noi nu

putem distinge) în mod nelegal tribunalul și curtea de apel au apreciat

că plata efectuată în ziua scadenței instrumentului de

plată exonerează pe emitentul care  l-a emis, deși acesta nu

avea suficient disponibil în cont, ceea ce denotă o adăugare la lege.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată

că motivele de recurs sunt fondate, în sensul că atât instanța

de fond cât și cea de apel au interpretat în mod nelegal dispozițiile

legale referitoare la înscrierea în CIP a reclamantei, ca urmare a

încălcării dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2001 și, în

consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis

recursul, a modificat decizia nr. 24 A/27 februarie 2012 a Curții de Apel

Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în sensul admiterii apelului formulat de pârâta B.C.R.

SA București împotriva sentinței nr. 2271 20 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii acțiunii.