ÎCCJ, decizie (scj.ro #83088)

Incident de plată. Deschiderea procedurii

insolvenței

.

Efecte asupra obligației de înscriere a

incidentului. Concurs între legile speciale

Cuprins pe materii : Drept comercial. Diverse

Index alfabetic : acțiune în anulare

-

incident

de plată

-      refuz bancar

Regulamentul

nr

.

1/2001 al BNR,

art

. 13 alin. (1)

Legea

nr

.

85/2006,

art

. 48

În cazul în care o

persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a

subscriitorului, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la

ordin, aceasta are obligația, ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită

la Centrala Incidentelor de Plăți o cerere de înscriere a refuzului bancar.

Deschiderea procedurii

insolvenței

nu poate constitui o cauză exoneratoare

pentru înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăți a unui incident major, atât

timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la momentul

prezentării acestora, cauza esențială a refuzului la plată a fost aceea a

lipsei totale de disponibil.

Secția comercială, Decizia

nr

.

2044 din data de 2 iunie 2010

Prin sentința comercială

nr

. 626 din 7 iulie 2009,

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

Bistrița Năsăud a admis acțiunea în anulare a incidentului de plată, formulată

de S.C. M. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Banca C.R. și B.C.R. – Sucursala

Județeană și, în consecință, a dispus ca pârâtele să anuleze incidentele de

plată privind cecurile refuzate la plată pentru perioada 23 aprilie 2009 până

la data de 12 mai 2009, făcute în baza cererii de înscriere a refuzului bancar

nr

. 1853690/2009 și să comunice Centralei Incidentelor de

Plăți anularea incidentelor de plată înscrise pe numele reclamantei.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 23 aprilie 2009,

unitatea bancară a refuzat la plată filele

CEC

, motivat de lipsa de

disponibil; că, anterior, la data de 10 aprilie 2009, prin sentința comercială

nr

. 238 s-a dispus deschiderea procedurii

insolvenței

împotriva debitoarei S.C. M. S.A., ordonându-se

băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi, în baza

art

. 48 alin. (1) din Legea

nr

.

85/2006, ca acestea să nu facă operațiuni cu privire la disponibil fără ordinul

administratorului judiciar, dar B.C.R. – Sucursala Bistrița, deși notificată,

nu s-a conformat, procedând la refuzarea filelor

CEC

din data de 23

aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009, pe diferite motive, fără a respecta

notificarea administratorului financiar, situație în care refuzurile sale de plată

s-au făcut nelegal în menționata perioadă.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Cluj

, prin decizia civilă

nr

. 159

din 2 noiembrie 2009, a admis apelul formulat de pârâta B.C.R. împotriva

sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins

acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că tribunalul a

determinat, în mod eronat, starea de fapt relevantă și a aplicat, în mod

greșit, dispozițiile legale apreciate ca incidente, făcând o greșită

interpretare și aplicare a dispozițiilor

art

. 48 din

Legea

nr

. 85/2006, întrucât banca nu putea fi

subiectul acestor prevederi, atât timp cât a procedat doar la constatarea

lipsei totale de disponibil, astfel încât nu se poate susține, cu temei, că a

dispus, în ceea ce privește disponibilul din conturi, fără ordinul

administratorului judiciar; că selectarea motivelor refuzului de plată nu poate

fi realizată după aprecierea băncii, față de prevederile

art

.

13 alin. (1) din Regulamentul

nr

. 1/2001, care

statuează, în mod expres, asupra momentului și modalității în care se constată

existența incidentului și comunicarea acestuia; că procedura privind

completarea cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul național de

CEC

-uri

, anexa

nr

. 3 la Regulamentul

nr

. 1/2001,

relevă că, distinct de existența mai multor ipoteze, mențiunea referitoare la

lipsa totală de disponibil urmează a fi înscrisă, doar în situația în care

acest aspect corespunde realității, iar toate celelalte motive de refuz apar ca

fiind subsidiare acestui motiv, atât anterior deschiderii procedurii

insolvenței

, cât și subsecvent acestui moment, or

principalul motiv de refuz la plată a filelor

CEC

în discuție a fost

lipsa totală de disponibil.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata - reclamantă S.C. M.

S.A., fără a indica temeiul de drept al cererii sale.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a nesocotit,

prin decizia pronunțată, prevederile legii speciale cu referire la Legea

nr

. 85/2006, în conformitate cu care plățile preferențiale

sunt prohibite, reținând, eronat, culpa S.C. M. S.A., în sensul că ar fi știut

că disponibilitățile existente nu acoperă sumele datorate, critici care pot fi

încadrate, cu aplicarea

art

. 306 alin. (3)

C.proc.civ

., în dispozițiile

art

.

304

pct

. 9 C.

proc

.

civ

.

Recursul este

nefondat

.

Astfel, potrivit

art

. 13 alin. (1) din Regulamentul

nr

. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a

Centralei Incidentelor de Plăți, în cazul în care o persoană declarantă -

bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului, a decis

refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligația,

ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită la CIP o cerere de înscriere

a refuzului bancar - în anexa 3 A din

precitatul

regulament arătându-se că, în situația în care există concomitent mai multe

motive de refuz, toate acestea vor fi descrise în vederea înscrierii în C.I.P.,

selectarea unuia sau mai multor motive de refuz făcându-se în funcție de data

prezentării la plată a cecului.

Este de observat că, în mod corect, instanța de apel, și-a fundamentat decizia

pe aceste prevederi, care constituie legea specială, în speță, față de obiectul

cererii dedusă judecății, reținând, cu justețe, că deschiderea procedurii

insolvenței

nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru

înscrierea în CIP a unui incident major, în conformitate cu evocatele norme

speciale, atât timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la

momentul prezentării acestora, cauza esențială a refuzului la plată a fost

aceea a lipsei totale de disponibil, aspecte ce înlătură incidența motivului

prevăzut de

art

. 304

pct

. 9

C.

proc

.

civ

.

Așa fiind, în temeiul

art

. 312 alin. (1) teza a 2-a

C.

proc

.

civ

., Înalta Curte

a respins recursul declarat în cauză, ca

nefondat

.