ÎCCJ, decizie (scj.ro #83088)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83088) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Incident de plată. Deschiderea procedurii
insolvenței
.
Efecte asupra obligației de înscriere a
incidentului. Concurs între legile speciale
Cuprins pe materii : Drept comercial. Diverse
Index alfabetic : acțiune în anulare
-
incident
de plată
- refuz bancar
Regulamentul
nr
.
1/2001 al BNR,
art
. 13 alin. (1)
Legea
nr
.
85/2006,
art
. 48
În cazul în care o
persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a
subscriitorului, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la
ordin, aceasta are obligația, ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită
la Centrala Incidentelor de Plăți o cerere de înscriere a refuzului bancar.
Deschiderea procedurii
insolvenței
nu poate constitui o cauză exoneratoare
pentru înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăți a unui incident major, atât
timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la momentul
prezentării acestora, cauza esențială a refuzului la plată a fost aceea a
lipsei totale de disponibil.
Secția comercială, Decizia
nr
.
2044 din data de 2 iunie 2010
Prin sentința comercială
nr
. 626 din 7 iulie 2009,
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului
Bistrița Năsăud a admis acțiunea în anulare a incidentului de plată, formulată
de S.C. M. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Banca C.R. și B.C.R. – Sucursala
Județeană și, în consecință, a dispus ca pârâtele să anuleze incidentele de
plată privind cecurile refuzate la plată pentru perioada 23 aprilie 2009 până
la data de 12 mai 2009, făcute în baza cererii de înscriere a refuzului bancar
nr
. 1853690/2009 și să comunice Centralei Incidentelor de
Plăți anularea incidentelor de plată înscrise pe numele reclamantei.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 23 aprilie 2009,
unitatea bancară a refuzat la plată filele
CEC
, motivat de lipsa de
disponibil; că, anterior, la data de 10 aprilie 2009, prin sentința comercială
nr
. 238 s-a dispus deschiderea procedurii
insolvenței
împotriva debitoarei S.C. M. S.A., ordonându-se
băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi, în baza
art
. 48 alin. (1) din Legea
nr
.
85/2006, ca acestea să nu facă operațiuni cu privire la disponibil fără ordinul
administratorului judiciar, dar B.C.R. – Sucursala Bistrița, deși notificată,
nu s-a conformat, procedând la refuzarea filelor
CEC
din data de 23
aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009, pe diferite motive, fără a respecta
notificarea administratorului financiar, situație în care refuzurile sale de plată
s-au făcut nelegal în menționata perioadă.
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel
Cluj
, prin decizia civilă
nr
. 159
din 2 noiembrie 2009, a admis apelul formulat de pârâta B.C.R. împotriva
sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins
acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că tribunalul a
determinat, în mod eronat, starea de fapt relevantă și a aplicat, în mod
greșit, dispozițiile legale apreciate ca incidente, făcând o greșită
interpretare și aplicare a dispozițiilor
art
. 48 din
Legea
nr
. 85/2006, întrucât banca nu putea fi
subiectul acestor prevederi, atât timp cât a procedat doar la constatarea
lipsei totale de disponibil, astfel încât nu se poate susține, cu temei, că a
dispus, în ceea ce privește disponibilul din conturi, fără ordinul
administratorului judiciar; că selectarea motivelor refuzului de plată nu poate
fi realizată după aprecierea băncii, față de prevederile
art
.
13 alin. (1) din Regulamentul
nr
. 1/2001, care
statuează, în mod expres, asupra momentului și modalității în care se constată
existența incidentului și comunicarea acestuia; că procedura privind
completarea cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul național de
CEC
-uri
, anexa
nr
. 3 la Regulamentul
nr
. 1/2001,
relevă că, distinct de existența mai multor ipoteze, mențiunea referitoare la
lipsa totală de disponibil urmează a fi înscrisă, doar în situația în care
acest aspect corespunde realității, iar toate celelalte motive de refuz apar ca
fiind subsidiare acestui motiv, atât anterior deschiderii procedurii
insolvenței
, cât și subsecvent acestui moment, or
principalul motiv de refuz la plată a filelor
CEC
în discuție a fost
lipsa totală de disponibil.
Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata - reclamantă S.C. M.
S.A., fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a nesocotit,
prin decizia pronunțată, prevederile legii speciale cu referire la Legea
nr
. 85/2006, în conformitate cu care plățile preferențiale
sunt prohibite, reținând, eronat, culpa S.C. M. S.A., în sensul că ar fi știut
că disponibilitățile existente nu acoperă sumele datorate, critici care pot fi
încadrate, cu aplicarea
art
. 306 alin. (3)
C.proc.civ
., în dispozițiile
art
.
304
pct
. 9 C.
proc
.
civ
.
Recursul este
nefondat
.
Astfel, potrivit
art
. 13 alin. (1) din Regulamentul
nr
. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a
Centralei Incidentelor de Plăți, în cazul în care o persoană declarantă -
bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului, a decis
refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligația,
ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită la CIP o cerere de înscriere
a refuzului bancar - în anexa 3 A din
precitatul
regulament arătându-se că, în situația în care există concomitent mai multe
motive de refuz, toate acestea vor fi descrise în vederea înscrierii în C.I.P.,
selectarea unuia sau mai multor motive de refuz făcându-se în funcție de data
prezentării la plată a cecului.
Este de observat că, în mod corect, instanța de apel, și-a fundamentat decizia
pe aceste prevederi, care constituie legea specială, în speță, față de obiectul
cererii dedusă judecății, reținând, cu justețe, că deschiderea procedurii
insolvenței
nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru
înscrierea în CIP a unui incident major, în conformitate cu evocatele norme
speciale, atât timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la
momentul prezentării acestora, cauza esențială a refuzului la plată a fost
aceea a lipsei totale de disponibil, aspecte ce înlătură incidența motivului
prevăzut de
art
. 304
pct
. 9
C.
proc
.
civ
.
Așa fiind, în temeiul
art
. 312 alin. (1) teza a 2-a
C.
proc
.
civ
., Înalta Curte
a respins recursul declarat în cauză, ca
nefondat
.