ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.626,

pronunțată la data de 7 iulie 2009, Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița Năsăud a admis acțiunea în

anulare a incidentului de plată, formulată de SC M. SA, în contradictoriu cu

pârâtele B.C.R. și B.C.R., sucursala județeană Bistrița Năsăud și, în

consecință, a dispus ca pârâtele să anuleze incidentele de plată privind

cecurile refuzate la plată pentru perioada 23 aprilie 2009 până la data de 12

mai 2009, făcute în baza cererii de înscriere a refuzului bancar nr. 1853690

din 23 aprilie 2009 și să comunice Centralei Incidentelor de Plăți anularea

incidentelor de plată înscrise pe numele reclamantei.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, la data de 23 aprilie 2009, unitatea bancară a refuzat la plată

file CEC, motivat de lipsa de disponibil; că, anterior, la data de 10 aprilie

2009, prin sentința comercială nr. 238, pronunțată în dosarul nr. 101/112/2009,

s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC M. SA,

ordonându-se băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi, în baza

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca acestea să nu facă operațiuni cu

privire la disponibil fără ordinul administratorului judiciar, dar B.C.R., sucursala

Bistrița, deși notificată, nu s-a conformat, procedând la refuzarea filelor CEC

din data de 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009, pe diferite motive,

fără a respecta notificarea administratorului financiar, situație în care

refuzurile sale de plată s-au făcut nelegal în menționata perioadă.

Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 159,

pronunțată la data de 2 noiembrie 2009 a admis apelul formulat de pârâta B.C.R.

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a

respins acțiunea reclamantei.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că tribunalul a

determinat, în mod eronat, starea de fapt relevantă și a aplicat, în mod

greșit, dispozițiile legale apreciate ca incidente, făcând o greșită

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 85/2006,

întrucât banca nu putea fi subiectul acestor prevederi, atât timp cât a

procedat doar la constatarea lipsei totale de disponibil, astfel încât nu se

poate susține, cu temei, că a dispus, în ceea ce privește disponibilul din

conturi, fără ordinul administratorului judiciar; că selectarea motivelor

refuzului de plată nu poate fi realizată după aprecierea băncii, față de

prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, care statuează, în

mod expres, asupra momentului și modalității în care se constată existența

incidentului și comunicarea acestuia; că procedura privind completarea cererii

de înscriere a refuzului bancar în fișierul național de CEC-uri, anexa nr. 3 la

Regulamentul nr. 1/2001, relevă că, distinct de existența mai multor ipoteze,

mențiunea referitoare la lipsa totală de disponibil urmează a fi înscrisă, doar

în situația în care acest aspect corespunde realității, iar toate celelalte

motive de refuz apar ca fiind subsidiare acestui motiv, atât anterior

deschiderii procedurii insolvenței, cât și subsecvent acestui moment, or

principalul motiv de refuz la plată a filelor CEC în discuție a fost lipsa

totală de disponibil.

Împotriva menționatei decizii a formulat

recurs intimata-reclamantă SC M. SA, fără a indica temeiul de drept al cererii

sale.

În motivarea recursului s-a arătat, în

esență, că instanța de apel a nesocotit, prin decizia pronunțată, prevederile

legii speciale cu referire la Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care

plățile preferențiale sunt prohibite, reținând, eronat, culpa SC M. SA, în

sensul că ar fi știut că disponibilitățile existente nu acoperă sumele

datorate, critici care pot fi încadrate, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel,

potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și

funcționarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăți, în cazul în care o

persoană declarantă - bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a

subscriitorului a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la

ordin, aceasta are obligația, ca până cel târziu în ziua refuzului să transmită

la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar - în anexa 3 A din precitatul

regulament arătându-se că, în situația în care există concomitent mai multe

motive de refuz, toate acestea vor fi descrise în vederea înscrierii în C.I.P.,

selectarea unuia sau mai multor motive de refuz făcându-se în funcție de data

prezentării la plată a cecului.

Este

de observat că, în mod corect, instanța de apel, și-a fundamentat decizia pe

aceste prevederi, care constituie legea specială, în speță, față de obiectul

cererii dedusă judecății, reținând, cu justețe, că deschiderea procedurii

insolvenței nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru înscrierea în CIP a

unui incident major, în conformitate cu evocatele norme speciale, atât timp

cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată și la momentul prezentării

acestora, cauza esențială a refuzului la plată a fost aceea a lipsei totale de

disponibil, aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC M. SA Bistrița - prin administrator judiciar U. I.P.U.R.L.

împotriva deciziei civile nr. 159/2009 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2 iunie 2010.