ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC D. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC U.Ț.B. SA București și B.N.R., Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.), și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea sa din Centrala Incidentelor de Plăți. A motivat reclamanta că deși a achitat contravaloarea facturii din 2008 în numerar iar beneficiarul a solicitat retragerea filei CEC de pe circuitul bancar la data de 16 decembrie 2008 SC U.Ț.B. SA, sucursala Botoșani, a dispus introducerea societății SC D. SRL în C.I.P. Pe acest considerent al stingerii debitului, reclamanta s-a considerat îndreptățită să solicite tribunalului radierea societății comerciale SC D. SRL din C.I.P.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Botoșani, secția comercială, care prin sentința nr. 450 pronunțată la data de 7 aprilie 2009 a respins acțiunea reclamantei ca nefondată reținând că în cauză nu s-au respectat prevederile Regulamentului B.N.R. – C.I.P. din 23 februarie 2001 potrivit căruia trăgătorul poate emite cecul numai dacă are disponibil bănesc în bancă, pentru efectuarea plății. Instanța de fond a făcut trimitere și la dispozițiile Legii nr. 59/1934 pentru a argumenta considerentul potrivit căruia disponibilul în cont trebuie să existe la data emiterii titlului. În acest context, susținerile reclamantei referitoare la efectuarea plății prin alt mijloc de plată au fost înlăturate de tribunal care a reținut culpa reclamantei constând în prezentarea cecului la plată în condițiile în care în cont nu exista disponibil bănesc pentru achitarea sumei cuprinsă în instrumentul de plată emis.

Sentința nr. 450 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost menținută de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, care prin decizia nr. 97 din 9 iulie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC D. SRL Botoșani. Curtea de apel Suceava, în urma analizei criticilor aduse sentinței fondului a reținut că înscrierea incidentului de plată s-a făcut ca urmare a,,lipsei totale de disponibil” și a „existenței unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate„ în urma căruia s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale SC D. SRL la cererea Primăriei Botoșani, direcția impozite și taxe, și a Administrației Finanțelor Publice prin două adrese însoțite de titluri executorii.

S-a mai reținut că emitentul cecului avea obligația să mențină acoperirea până la încasarea sau până la prescrierea titlului și cum potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, cecul se plătește “ la vedere”, adică la prezentare, orice stipulație contrară este socotită nescrisă. În fine, Curtea de Apel a constatat că cecul a fost prezentat la plată înăuntrul termenului de 15 zile, însă nu acesta a fost motivul înscrierii incidentului, ci motivele prezentate în cererea din 16 decembrie 2008 de înscriere a refuzului bancar, transmisă la C.I.P., prin care se menționa lipsa totală a disponibilului și existența unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate. Concluzia instanței de apel în urma acestei analize a fost că incidentul de plată a fost înscris pentru motive justificate și că nu este rezultatul unei erori a băncii declarante astfel că pârâta SC U.Ț.B.

SA, sucursala Botoșani, nu poate fi obligată să ceară radierea incidentului major de plată. Împotriva deciziei nr. 97 din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs, reclamanta SC D. SRL în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și, în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără să dezvolte distinct motivele de nelegalitate invocate, recurenta a criticat decizia instanței de apel pe considerentul că a interpretat greșit probele administrate în cauză și că a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.

În esență, a susținut că termenul de prezentare la plată a filei CEC depășește termenul de 15 zile prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, data emiterii filei CEC fiind 28 noiembrie 2008 și nu 4 decembrie 2008. În această situație recurenta a apreciat că trasul ca persoană declarantă, avea obligația să nu ia nicio măsură împotriva trăgătorului. În al doilea rând recurenta a susținut că a efectuat plata în numerar și că nicio dispoziție legală nu interzice acest mod de plată, astfel că fila CEC a rămas fără obiect deoarece creanța a fost stinsă în conformitate cu art. 1092 și art. 1095 C. civ. Autoarea recursului a mai susținut că în relația dintre tras și trăgător, trasul a ignorat cu rea-credință poziția comercială corectă a trăgătorului de a aduce la cunoștința acestuia relația comercială dintre el și beneficiarul filei CEC.

Instanța de apel, în opinia sa, a reținut greșit că obligația trăgătorului de a avea disponibil în cont subzistă chiar dacă fila CEC intrată la plată a rămas fără obiect. În condițiile în care creanța a fost achitată, fila CEC ca instrument de plată a rămas fără obiect și nu mai dădea naștere niciunei obligații din partea trăgătorului. Față de aceste argumente, recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite modificarea hotărârilor pronunțate anterior solicitând Înaltei Curți să dispună radierea SC D. SRL din Centrala Incidentelor de plată. Intimata SC U.Ț.B. SA a combătut susținerile recurentei cu trimitere la dispozițiile Regulamentului B.N.R. nr. 1/2001 în temeiul căruia banca este obligată să declare la C.I.P.

incidentul de plată în cazul în care constată la prezentarea filei CEC, pentru decontare, lipsa de disponibil în contul plătitorului. În privința datei emiterii filei CEC a precizat că potrivit art. 20 și art. 30 din Legea nr. 59/1934 cecul se plătește la vedere iar termenul de 15 zile pentru plată se socotește de la data emiterii filei CEC, dată care în cauză era 4 decembrie 2008. Nefiind o eroare a băncii în înscrierea recurentei în C.I.P. ca urmare a incidentului de plată constatat, intimata SC U.Ț.B. SA a considerat că nu poate iniția procedura de radiere. Cu toate acestea, făcând trimitere la art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 a arătat că persoana declarantă poate cere anularea incidentului major înscris în C.I.P., în baza unei hotărâri judecătorești definitive dacă prin aceasta s-a dispus anularea incidentului de plată.

Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci “ când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Acest motiv nu a fost argumentat potrivit cerințelor textului redat mai sus, nefiind indicat actul pretins denaturat și, în concret, în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanței de recurs, în cazul în care se invocă acest motiv nu poate interveni decât atunci când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act, astfel încât s-a ajuns la o calificare greșită din punct de vedere legal a actului dedus judecății.

Având în vedere că recursul este cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv, Înalta Curte nu se poate substitui părții care a invocat acest motiv pentru a desprinde din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul recursului eventualele critici care ar putea să facă posibilă această încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. De reținut este concluzia recurentului potrivit căreia în speță este vorba de un incident de plată și că printr-o interpretare greșită a probelor administrate în cauză s-a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. În cazul de față instanțele au avut de dezlegat problema incidentului de plată, mai precis dacă înscrierea incidentului de plată se impune a fi radiat din perspectiva art. 36 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2005, astfel că, analiza pe fond și normele aplicate au vizat în mod concret cererea dedusă judecății.

Prin urmare, nici dacă s-ar extinde înțelesul motivului de nelegalitate dincolo de ceea ce s-a urmărit prin conținutul său nu s-ar putea reține o critică fundamentată pe acest motiv care să ducă la modificarea soluțiilor anterioare. Distinct de aceste argumente trebuie observat că art. 304 pct. 8 C. proc. civ., are în vedere acele situații în care concluzia instanței de fond sau de apel pe care o deduce din interpretarea actului este contrazisă prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat, situație care nu se regăsește în speță. În consecință, critica întemeiată pe acest motiv urmează să fie respinsă Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

se poate invoca pentru a se solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci “ când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În raport cu cerințele motivului de nelegalitate invocat se observă mai întâi că recurenta a încercat pe această cale să repună în discuție aspecte de netemeinicie care vizează plata în numerar a obligațiilor făcută către beneficiar, raport juridic care este distinct de litigiul dedus judecății. Singurele dispoziții legale care pot fi luate spre analiză sunt cele care vizează termenul de 15 zile prevăzut expres de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934. În temeiul acestui articol s-a cerut Înaltei Curți să constate că termenul de prezentare la plată a filei CEC depășește termenul prevăzut de lege și că, în această situație trasul ca persoană declarantă a incidentului de plată nu avea obligația de a lua vreo măsură împotriva societății recurente.

În raport de aceste susțineri se apreciază că recurenta a invocat teza a doua a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În adevăr, dispozițiile art. 30 din Legea nr. 59/1934 prevăd că „cecul emis și plătibil în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”. Acest termen se socotește din ziua arătată pe CEC ca dată a emiterii. Prin urmare data de 4 decembrie 2008 este data emiterii cecului, iar prezentarea la plată s-a făcut înlăuntrul termenului de 15 zile. Recurenta încearcă să acrediteze ideea că trebuie avută în vedere data prezentării la bancă a filei CEC (28 noiembrie 2008) pentru a demonstra că nefiind în intervalul prevăzut de art. 30 din Lege, declarantul incidentului de plată nu avea nicio obligație de sesizare în vederea înscrierii în C.I.P.

a incidentului, încât SC U.Ț.B. SA, în opinia sa, poate fi obligată la radierea incidentului de plată. În legătură cu aceste susțineri este importantă distincția care trebuie făcută în raport de prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 potrivit cărora se poate cere anularea incidentului de plată declarantului, în cazul în care înscrirea la C.I.P. se datorează erorii sau culpei băncii, chestiune nedemonstrată în cauză. A doua posibilitate este solicitarea anulării incidentului major de plată printr-o acțiune iar după obținerea hotărârii judecătorești de anulare se poate cere radierea. În acest sens sunt de observat și dispozițiile art. 38 din același Regulament.

Sub primul aspect, trebuie reținut ca probele administrate în cauză au relevat că, înainte de prezentarea la plată a cecului era înființată poprirea pe contul recurentei, asupra disponibilităților bănești, în baza unor titluri executorii așa încât lipsa de disponibil era evidentă și rezulta de altfel și din cererea de înscriere a incidentului de plată major. Recurenta a solicitat Înaltei Curți să aibă în vedere faptul că a acoperit în numerar creanța beneficiarului său și că astfel cecul nu are obiect. Aceste susțineri nu vor fi primite întrucât instanța de fond nu a fost investită cu analiza modului în care s-au derulat raporturile juridice și modalitățile de stingere a obligațiilor față de beneficiar ci cu analiza introducerii la plată a unei file CEC, care nu a fost retrasă din circuitul bancar.

În acest context în care plata, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, se face la vedere, adică la prezentarea instrumentului de plată iar acesta nu poate fi emis decât dacă trăgătorul (emitentul) are disponibil la tras, nu se va putea reține că sunt elemente suficiente în susținerea recurentei care să ducă la o altă concluzie și anume că nu subzistă motivul înscrierii incidentului de plată la C.I.P. pentru a se putea admite cererea de radiere. Așa fiind, susținerea reclamantei în sensul că nu a existat incident de plată întrucât debitul aferent facturii fiscale din 2008 fusese achitat nu poate fi reținută în condițiile în care din culpa sa a fost prezentat la plată cecul fără ca în cont să existe disponibil bănesc pentru achitarea sumei.

Nu poate primi eficiență, deși aceasta nu este o chestiune de nelegalitate, nici adresa comunicată de beneficiara M. SA Suceava B.C.R., sucursala Suceava, prin care a solicitat retragerea din circuit a cecului în condițiile în care această bancă nu are calitatea de tras. Așa fiind, critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 teza a II-a nu va fi reținută, iar potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 97 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.