ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC D. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC

U.Ț.B. SA București și B.N.R., Centrala Incidentelor de

Plăți (C.I.P.), și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună radierea sa din Centrala Incidentelor de

Plăți.

A motivat reclamanta că deși a

achitat contravaloarea facturii din 2008 în numerar iar beneficiarul a

solicitat retragerea filei CEC de pe circuitul bancar la data de 16 decembrie

2008 SC U.Ț.B. SA, sucursala Botoșani, a dispus introducerea

societății SC D. SRL în C.I.P. Pe acest considerent al stingerii

debitului, reclamanta s-a considerat îndreptățită să

solicite tribunalului radierea societății comerciale SC D. SRL din C.I.P.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul

Botoșani, secția comercială, care prin sentința nr. 450

pronunțată la data de 7 aprilie 2009 a respins acțiunea

reclamantei ca nefondată reținând că în cauză nu s-au

respectat prevederile Regulamentului B.N.R. – C.I.P. din 23 februarie 2001

potrivit căruia trăgătorul poate emite cecul numai dacă are

disponibil bănesc în bancă, pentru efectuarea plății.

Instanța de fond a făcut trimitere și la dispozițiile Legii

nr. 59/1934 pentru a argumenta considerentul potrivit căruia disponibilul

în cont trebuie să existe la data emiterii titlului.

În acest context, susținerile reclamantei

referitoare la efectuarea plății prin alt mijloc de plată au

fost înlăturate de tribunal care a reținut culpa reclamantei constând

în prezentarea cecului la plată în condițiile în care în cont nu

exista disponibil bănesc pentru achitarea sumei cuprinsă în instrumentul

de plată emis.

Sentința nr. 450 din 7 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost menținută de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, care prin decizia nr. 97

din 9 iulie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC D. SRL

Botoșani.

Curtea de apel Suceava, în urma analizei criticilor

aduse sentinței fondului a reținut că înscrierea incidentului de

plată s-a făcut ca urmare a,,lipsei totale de disponibil” și a „existenței

unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate„ în urma căruia s-a dispus

înființarea popririi asupra disponibilităților bănești

ale SC D. SRL la cererea Primăriei Botoșani, direcția impozite

și taxe, și a Administrației Finanțelor Publice prin

două adrese însoțite de titluri executorii. S-a mai reținut

că emitentul cecului avea obligația să mențină

acoperirea până la încasarea sau până la prescrierea titlului și

cum potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, cecul se plătește

“

la

vedere”, adică la prezentare, orice stipulație contrară este

socotită nescrisă.

În fine, Curtea de Apel a constatat că

cecul a fost prezentat la plată înăuntrul termenului de 15 zile,

însă nu acesta a fost motivul înscrierii incidentului, ci motivele

prezentate în cererea din 16 decembrie 2008 de înscriere a refuzului bancar, transmisă

la C.I.P., prin care se menționa lipsa totală a disponibilului

și existența unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate.

Concluzia instanței de apel în urma

acestei analize a fost că incidentul de plată a fost înscris pentru

motive justificate și că nu este rezultatul unei erori a băncii

declarante astfel că pârâta SC U.Ț.B. SA, sucursala Botoșani, nu

poate fi obligată să ceară radierea incidentului major de

plată.

Împotriva deciziei nr. 97 din 9 iulie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs, reclamanta SC D. SRL în termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ. în temeiul

cărora a solicitat admiterea recursului și, în fond, admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

Fără să dezvolte distinct

motivele de nelegalitate invocate, recurenta a criticat decizia instanței

de apel pe considerentul că a interpretat greșit probele administrate

în cauză și că a pronunțat o soluție nelegală

și netemeinică.

În esență, a susținut că

termenul de prezentare la plată a filei CEC depășește

termenul de 15 zile prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934,

data emiterii filei CEC fiind 28 noiembrie 2008 și nu 4 decembrie 2008. În

această situație recurenta a apreciat că trasul ca persoană

declarantă, avea obligația să nu ia nicio măsură

împotriva trăgătorului.

În al doilea rând recurenta a susținut că

a efectuat plata în numerar și că nicio dispoziție legală

nu interzice acest mod de plată, astfel că fila CEC a rămas

fără obiect deoarece creanța a fost stinsă în conformitate

cu art. 1092 și art. 1095 C. civ.

Autoarea recursului a mai susținut

că în relația dintre tras și trăgător, trasul a

ignorat cu rea-credință poziția comercială corectă a

trăgătorului de a aduce la cunoștința acestuia relația

comercială dintre el și beneficiarul filei CEC. Instanța de

apel, în opinia sa, a reținut greșit că obligația

trăgătorului de a avea disponibil în cont subzistă chiar

dacă fila CEC intrată la plată a rămas fără

obiect. În condițiile în care creanța a fost achitată, fila CEC ca

instrument de plată a rămas fără obiect și nu mai

dădea naștere niciunei obligații din partea

trăgătorului.

Față de aceste argumente, recurenta

s-a considerat îndreptățită să solicite modificarea

hotărârilor pronunțate anterior solicitând Înaltei Curți să

dispună radierea SC D. SRL din Centrala Incidentelor de plată.

Intimata SC U.Ț.B. SA a combătut

susținerile recurentei cu trimitere la dispozițiile Regulamentului B.N.R.

nr. 1/2001 în temeiul căruia banca este obligată să declare la C.I.P.

incidentul de plată în cazul în care constată la prezentarea filei

CEC, pentru decontare, lipsa de disponibil în contul plătitorului.

În privința datei emiterii filei CEC a

precizat că potrivit art. 20 și art. 30 din Legea nr. 59/1934 cecul

se plătește la vedere iar termenul de 15 zile pentru plată se

socotește de la data emiterii filei CEC, dată care în cauză era

4 decembrie 2008. Nefiind o eroare a băncii în înscrierea recurentei în C.I.P.

ca urmare a incidentului de plată constatat, intimata SC U.Ț.B. SA a

considerat că nu poate iniția procedura de radiere. Cu toate acestea,

făcând trimitere la art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 a

arătat că persoana declarantă poate cere anularea incidentului

major înscris în C.I.P., în baza unei hotărâri judecătorești

definitive dacă prin aceasta s-a dispus anularea incidentului de

plată.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. poate fi invocat atunci

“

când instanța, interpretând greșit

actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.

Acest motiv nu a fost argumentat potrivit

cerințelor textului redat mai sus, nefiind indicat actul pretins denaturat

și, în concret, în ce constă denaturarea lui. Cenzura instanței de

recurs, în cazul în care se invocă acest motiv nu poate interveni decât

atunci când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul

înțeles al termenilor cuprinși în act, astfel încât s-a ajuns la o

calificare greșită din punct de vedere legal a actului dedus

judecății.

Având în vedere că recursul este cale

extraordinară de atac fără caracter devolutiv, Înalta Curte nu

se poate substitui părții care a invocat acest motiv pentru a desprinde

din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul recursului eventualele critici

care ar putea să facă posibilă această încadrare în motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

De reținut este concluzia recurentului

potrivit căreia în speță este vorba de un incident de plată

și că printr-o interpretare greșită a probelor administrate

în cauză s-a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică. În cazul de față instanțele au avut de

dezlegat problema incidentului de plată, mai precis dacă înscrierea

incidentului de plată se impune a fi radiat din perspectiva art. 36 alin. (1)

din Regulamentul nr. 1/2005, astfel că, analiza pe fond și normele aplicate

au vizat în mod concret cererea dedusă judecății.

Prin urmare, nici dacă s-ar extinde

înțelesul motivului de nelegalitate dincolo de ceea ce s-a urmărit

prin conținutul său nu s-ar putea reține o critică

fundamentată pe acest motiv care să ducă la modificarea

soluțiilor anterioare.

Distinct de aceste argumente trebuie observat

că art. 304 pct. 8 C. proc. civ., are în vedere acele situații în

care concluzia instanței de fond sau de apel pe care o deduce din

interpretarea actului este contrazisă prin sensul clar și vădit

neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat,

situație care nu se regăsește în speță.

În consecință, critica

întemeiată pe acest motiv urmează să fie respinsă

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. se poate invoca pentru a se solicita modificarea sau casarea unei

hotărâri atunci

“

când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

În raport cu cerințele motivului de

nelegalitate invocat se observă mai întâi că recurenta a încercat pe

această cale să repună în discuție aspecte de netemeinicie care

vizează plata în numerar a obligațiilor făcută către beneficiar,

raport juridic care este distinct de litigiul dedus judecății.

Singurele dispoziții legale care pot fi

luate spre analiză sunt cele care vizează termenul de 15 zile

prevăzut expres de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934. În temeiul

acestui articol s-a cerut Înaltei Curți să constate că termenul

de prezentare la plată a filei CEC depășește termenul

prevăzut de lege și că, în această situație trasul ca

persoană declarantă a incidentului de plată nu avea

obligația de a lua vreo măsură împotriva societății

recurente. În raport de aceste susțineri se apreciază că

recurenta a invocat teza a doua a motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În adevăr, dispozițiile art. 30 din

Legea nr. 59/1934 prevăd că „cecul emis și plătibil în

România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 15 zile”.

Acest termen se socotește din ziua arătată pe CEC ca dată a

emiterii. Prin urmare data de 4 decembrie 2008 este data emiterii cecului, iar

prezentarea la plată s-a făcut înlăuntrul termenului de 15 zile.

Recurenta încearcă să acrediteze ideea că trebuie avută în

vedere data prezentării la bancă a filei CEC (28 noiembrie 2008)

pentru a demonstra că nefiind în intervalul prevăzut de art. 30 din Lege,

declarantul incidentului de plată nu avea nicio obligație de sesizare

în vederea înscrierii în C.I.P. a incidentului, încât SC U.Ț.B. SA, în

opinia sa, poate fi obligată la radierea incidentului de plată.

În legătură cu aceste susțineri

este importantă distincția care trebuie făcută în raport de

prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 potrivit

cărora se poate cere anularea incidentului de plată declarantului, în

cazul în care înscrirea la C.I.P. se datorează erorii sau culpei băncii,

chestiune nedemonstrată în cauză. A doua posibilitate este

solicitarea anulării incidentului major de plată printr-o

acțiune iar după obținerea hotărârii judecătorești

de anulare se poate cere radierea. În acest sens sunt de observat și

dispozițiile art. 38 din același Regulament.

Sub primul aspect, trebuie reținut ca

probele administrate în cauză au relevat că, înainte de prezentarea

la plată a cecului era înființată poprirea pe contul recurentei,

asupra disponibilităților bănești, în baza unor titluri

executorii așa încât lipsa de disponibil era evidentă și rezulta

de altfel și din cererea de înscriere a incidentului de plată major.

Recurenta a solicitat Înaltei Curți

să aibă în vedere faptul că a acoperit în numerar creanța beneficiarului

său și că astfel cecul nu are obiect.

Aceste susțineri nu vor fi primite

întrucât instanța de fond nu a fost investită cu analiza modului în

care s-au derulat raporturile juridice și modalitățile de stingere

a obligațiilor față de beneficiar ci cu analiza introducerii la

plată a unei file CEC, care nu a fost retrasă din circuitul bancar.

În acest context în care plata, potrivit art.

29 din Legea nr. 59/1934, se face la vedere, adică la prezentarea instrumentului

de plată iar acesta nu poate fi emis decât dacă trăgătorul

(emitentul) are disponibil la tras, nu se va putea reține că sunt

elemente suficiente în susținerea recurentei care să ducă la o

altă concluzie și anume că nu subzistă motivul înscrierii

incidentului de plată la C.I.P. pentru a se putea admite cererea de

radiere.

Așa fiind, susținerea reclamantei

în sensul că nu a existat incident de plată întrucât debitul aferent

facturii fiscale din 2008 fusese achitat nu poate fi reținută în

condițiile în care din culpa sa a fost prezentat la plată cecul

fără ca în cont să existe disponibil bănesc pentru

achitarea sumei.

Nu poate primi eficiență, deși

aceasta nu este o chestiune de nelegalitate, nici adresa comunicată de

beneficiara M. SA Suceava B.C.R., sucursala Suceava, prin care a solicitat retragerea

din circuit a cecului în condițiile în care această bancă nu are

calitatea de tras.

Așa fiind, critica întemeiată pe art.

304 pct. 9 teza a II-a nu va fi reținută, iar potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

D. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 97 din 9 iulie 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2010.