ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1800/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1125/COM din 16

aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei B.N.R. cu sediul în București, Str. Lipscani,

sector 3 și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL

în contradictoriu cu această pârâtă.

S-a respins ca

nedovedită cererea B.N.R. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

A fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC B.R.D.G.S.G.

SA cu sediul în București și SC B.R.D. SA - Sucursala Iași cu sediul în Iași.

Au fost obligate

pârâtele să anuleze informațiile privind incidentul de plată produs cu cecul

barat emis de reclamantă, înscris în Fișierul Național de Cecuri și Fișierul

Național al Persoanelor cu Risc prin cererea de înscriere a refuzului bancar nr.

52/2009, precum și interdicția bancară impusă reclamantei pentru perioada 6

ianuarie 2009 - 6 ianuarie 2010.

Au fost obligate pârâtele SC B.R.D.G.S.G.

SA și SC B.R.D. SA - Sucursala Iași să plătească reclamantei suma de 910 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Prezenta sentință

este opozabilă SC M.I. SRL cu sediul în Bârlad, bd. Epureanu, județul Vaslui.

S-a respins cererea

formulată de SC M.I. SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată.

S-a reținut, în

esență, culpa băncii care a primit spre decontare un CEC pe numele reclamantei

și a solicitat înscrierea incidentului de plată pentru neacceptarea la plată

din lipsă de disponibil, deși instrumentul de plată nu conținea o semnătură

conformă cu specimenul de semnătură și nici amprenta ștampilei societății,

încălcând astfel art. 1 din Legea nr. 59/1934 și Circulara B.N.R. din 28

noiembrie 2008, CEC-ul fiind emis în formatul vechi fără a exista și dovada

anexată a tranzacției încheiată anterior datei de 8 decembrie 2008, până la

care se mai puteau folosi astfel de instrumente de plată.

Apelul formulat

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 102

din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială,

reținându-se că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente

la situația de fapt rezultată din probele dosarului.

Ca urmare, s-a

formulat, în termenul legal, prezentul recurs prin care se invocă nelegalitatea

hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, în primul rând,

cererea intimatei - reclamante este caducă, față de prevederile art. 36 alin.

(2) ale Regulamentului nr. 1/2001, atât timp cât interdicția bancară fiind

impusă pentru perioada 6 ianuarie 2009 - 6 ianuarie 2010, intervalul a fost

deja depășit.

În ceea ce privește

culpa băncii, instanța de apel și-a motivat hotărârea pe dispoziții legale care

nu sunt incidente în speță, nerezultând din art. 1 din Legea nr. 57/1934 - act

normativ, de altfel, inexistent, o obligație a băncii de a verifica

valabilitatea semnăturii și existenței împuternicirii administratorului de a

semna instrumente de plată așa cum pretinde intimata - reclamantă, care trebuie

oricum circumscrisă cerințelor art. 70 din Legea nr. 31/1990, R, privind societățile

comerciale.

De asemenea, instanța

de apel nu a ținut cont nici de aplicabilitatea art. 16 și 19 din Regulamentul

B.N.R. nr. 1/2001, potrivit cărora intimata-reclamantă avea obligația de a

declara nulă sau cel puțin de a notifica banca în ipoteza în care semnătura de

pe fila CEC nu corespunde, ceea ce conduce la ideea că aceasta este de rea -

credință.

Cât privește valabilitatea filelor de

CEC în format vechi, pe de o parte, trebuia reținut că era obligația intimatei -

reclamante de a verifica și retrage din circulație instrumentele de plată în

format vechi, potrivit art. 57 din Legea nr. 312/2008, privind Statutul BN ori

al Circularei B.N.R. nr. 39/2008, acceptarea spre decontare a instrumentelor de

plată în format vechi neducând la anularea lor, ci eventual atrăgând sancțiuni

administrative aplicate persoanei declarante.

În cauză, s-a dovedit

însă valabilitatea filei CEC, data tranzacției înserată pe factură fiind

anterioară intrării în vigoare a Circularei nr. 39/2008, în culpă, fiind

intimata - reclamantă care nu a onorat la plată factura, astfel că incidentul

de plată major a fost, în mod legal, declanșat.

Analizând recursul se

găsește fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

În privința excepției

caducității, ea nu poate fi operantă în cauză, caducitatea sancționând cu

ineficacitatea actului juridic și nicidecum exercițiul dreptului la acțiune.

Pe fond, se constată,

în schimb, că instanța de apel a confirmat legalitatea hotărârii, reținând

culpa băncii în neverificarea instrumentului de plată din punctul de vedere al

neconcordanței semnăturii trăgătorului cu specimenul de semnătură aflat în

bancă, fără a observa, însă, că aceasta constituie o condiție tehnică și nu de

valabilitate a instrumentului de plată, care trebuie, într-adevăr, îndeplinită,

dar cum nimeni nu poate invoca propria culpă în susținerea unei acțiuni în

justiție, iar prin cererea introductivă intimata - reclamantă ca plătitor a

recunoscut emiterea documentului, rezultă, că din această perspectivă nu

trebuia reținută temeinicia acțiunii atât timp cât refuzul de plată s-a făcut

pentru lipsă disponibil în cont în baza unui CEC recunoscut, ca emis de

reprezentanții proprii.

Pe de altă parte, în

aceeași ordine de idei nici împrejurarea că s-a folosit un formular de CEC

vechi nu este relevantă din acest punct de vedere, atât timp cât nu se poate

reține nulitatea instrumentului de plată, folosirea peste termenul legal permis

atrăgând doar sancțiuni administrative, potrivit art. 57 din Legea nr. 312/2008,

privind Statutul BN și a Circularei B.N.R. nr. 39/2008, iar în cauză, rezultă

că era incidentă situația de excepție prevăzută în Circulara nr. 39/2008, art. 1

alin. (2), ceea ce interesează din punctul de vedere al acestei norme fiind

data emiterii tranzacției, recte factura din 11 noiembrie 2008, care este

anterioară intrării în vigoare a acesteia.

Prin urmare, reținând că banca, în mod

corect, a înscris incidentul de plată în C.I.P. pe temeiul „lipsei de

disponibil în cont”, urmează a se admite recursul, în baza art. 312 alin. (2) C.

proc. civ. și a se modifica decizia în sensul admiterii apelului formulat și a

se schimba în parte sentința, cu consecința respingerii acțiunii formulată de

reclamantă în contradictoriu cu pârâtele SC B.R.D.G.S.G. SA București și SC B.R.D.G.S.G.

SA - Sucursala Iași, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, vizând

excepția lipsei calității procesuale pasive a B.N.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

B.R.D.G.S.G. SA - Sucursala Iași, împotriva Deciziei Curții de Apel Iași nr. 102

din 16 noiembrie 2009, pe care o modifică, în sensul că admite apelul formulat

de pârâta SC B.R.D.G.S.G. SA Sucursala Iași împotriva sentinței Tribunalului

Iași nr. 1125 din 16 aprilie 2009, pe care o schimbă, în parte, în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Iași, în contradictoriu cu

pârâtele SC B.R.D.G.S.G. SA București și SC B.R.D.G.S.G. SA - Sucursala Iași.

Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

19 mai 2010.