ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2335/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2335/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta
SC A. SRL prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, a solicitat,
în contradictoriu cu pârâtele SC C.C. SRL, B.N.R. - C.I.P. și B.R.D. - G.S.G.
Sucursala Județeană Gorj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
anularea incidentului de plată datorită căruia reclamanta a fost introdusă în
centrala incidentelor de plăți, anularea CEC-ului cu seria X emis de reclamantă
pârâtei SC C.C. SRL.
Prin sentința
nr. 1104
din data de
18
noiembrie 2009
Tribunalul
Gorj, secția comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
B.N.R., a respins în acest temei acțiunea față de această pârâtă și a respins
acțiunea reclamantei
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de fond a reținut
că plata datoriei a fost făcută cu
întârziere, respective la data de 14 octombrie 2009, conform ordinului de
plată, deși fila cec emisă pentru garantarea plăților, fusese deja introdusă la
plată și la momentul respectiv, deși debitoarea pârâtă era datoare reclamantei,
nu avea disponibil în cont.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței instanței de fond, a fost respins anulat ca netimbrat de
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 20 din 4 februarie 2010, reținând, în
esență, că apelanta reclamantă nu au satisfăcut cerințele fiscale, deși a fost
citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a
procedurii de citare aflată la fila nr. 6 din dosar, astfel încât s-a făcut
aplicarea conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii reclamanta
SC A. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., susținând că citația prin care li s-a adus la cunoștință de obligația
timbrării nu a fost predată societății sau vreunui prepus al societății.
Înalta Curte, conform art. 137 C.
proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,
modificată și completată și la dispozițiile art. 302
1
alin. (2) C.
proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a
reținut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la
instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de
acest act normative, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de
persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la
termenul stabilit de instanță.
Având în vedere criticile formulate în
recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11
din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina
recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei
și 0,15 lei timbru judiciar (fila 9 dosar recurs).
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care
partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca
netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost
timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare
potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 18 iunie 2010, când
procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de
obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele
metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de
reclamanta SC A. SRL Bălteni împotriva Deciziei nr. 20 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
18 iunie 2010.