ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 999/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 999/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 402 din 15 noiembrie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 12122/95/2011, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă,

a admis cererea formulată de reclamanta SC R.C. SA Târgu Jiu, în contradictoriu

cu pârâtele: Banca T. SA - Sucursala Târgu Jiu, SC D.S. SRL București și C.I.P.

S-a dispus ca Banca

T. SA prin Sucursala Târgu Jiu, să solicite, cu respectarea Regulamentului nr.

1/2001 al B.N.R. - radierea din C.I.P. - FNC a mențiunii că reclamanta este în

incidență bancară, ca urmare a prezentării la plată a CEC-ului din 28 aprilie

2011 pentru 981.083,83 RON către SC D.S. SRL București.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a avut în vedere că, din lecturarea

contractului de vânzare-cumpărare din 8 mai 2009 încheiat între reclamantă, în

calitate de beneficiar și pârâta SC D.S. SRL în calitate de furnizor, obiectul

contractului l-a constituit vânzarea-cumpărarea a 6 seturi complete pentru

echiparea a 6 stații de epurare, precum și execuția lucrărilor de montaj

aferente, conform specificațiilor din anexă, că fila CEC seria aaa nr. 0001 a

fost constituită garanție strict în legătură cu desfășurarea contractului din 8

mai 2009, nu și pentru contractul de lucrări încheiat între Județul Gorj, prin

Consiliul Județean Gorj și SC D.S. SRL și SC R.C. SA, context în care în mod

eronat pârâta SC D.S. SRL a introdus la plată fila CEC pentru o sumă nedatorată

în baza contractului pentru care a fost emisă, iar în baza acestei operațiuni

Banca T. SA - Sucursala Gorj, a fost nevoită să trimită către C.I.P.- Fișierul

Național de cecuri cererea de înscriere a refuzului bancar, reclamanta fiind

grav prejudiciată, ca urmare a lipsei obligației de plată la acel moment, cu

consecința producerii incidentului de plată, în contextul în care, Banca T. SA

- Sucursala Gorj a procedat corect, potrivit Regulamentului nr. 1/2001

transmițând către C.I.P. cererea de înscriere a refuzului bancar.

S-a mai reținut că,

potrivit art. 36 alin. (1) din Regulament, C.I.P. nu se pot anula sau modifica

din proprie inițiativă informațiile primite de la persoanele declarante privind

incidentele de plăți, pentru acest lucru impunându-se ca acestea să transmită o

cerere de anulare conform formularului 8A, 8B sau 8 C, către C.I.P., din

proprie inițiativă sau la solicitarea instanțelor judecătorești, că persoana

declarantă, respectiv Banca T. SA - Sucursala Gorj, nu are nicio culpă în cauză

și nu poate fi supusă unei sancțiuni, pentru că aceasta nu a produs o eroare

sau o omisiune, culpa aparținând în întregime cocontractantului, respectiv SC

D.S. SRL.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta D.S. SRL București, invocând

faptul că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de

chemare în judecată, fără a se avea în vedere că, în momentul emiterii filei

CEC, era de datoria trăgătorului, în speță intimata reclamantă SC R.C. SA Târgu

Jiu, să asigure disponibilul în cont astfel încât să poată fi acoperită

valoarea pentru care s-a emis fila CEC.

S-a mai susținut că

nu are relevanță faptul că ziua în care a fost prezentată la plată fila CEC,

intimata reclamantă SC R.C. SA Târgu Jiu a efectuat de bună voie o plată

parțială, respectiv, respectiv 400.00 RON, restul sumelor rămase în contul

acesteia nefiind suficiente pentru a acoperi în întregime suma înscrisă în fila

CEC.

A mai susținut

apelanta pârâtă că pentru prezentarea cecului la plată nu era necesară

existența unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată, cum în mod greșit a

reținut instanța de fond, termenul "litigiu" din cuprinsul art. 5.1

din Contractul de vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 45 din 28 martie 2012, a admis

apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins

cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență că, fiind plătibil la

vedere, CEC-ul nu este supus unei acceptări din partea trasului, care nu

îndeplinește decât funcția de plătitor pentru trăgător, fără a fi interesat în

vreun fel de raportul fundamental care a justificat emiterea titlului, condiții

prin care trasul, respectiv Banca T. SA - Suc. Târgu Jiu, nu avea nici o

sarcină în a verifica dacă reclamanta datorează pârâtei SC D.S. SRL o sumă de

bani sau când este scadența acestei obligații de plată, Băncii revenindu-i

numai obligația să facă plata către beneficiar și nerespunzând pentru plata

CEC-ului, o astfel de răspundere revenind numai trăgătorului.

A mai considerat

instanța de apel că în măsura în care trasul nu poate să facă plata datorită

lipsei de disponibil, el are obligațiile ce i-au fost stabilite de către

Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., respectiv, reținând incidentul de plată

major, să furnizeze informațiile la C.I.P. (art. 3) și că atunci când se referă

la veridicitatea și integritatea informației, Regulamentul nu are în vedere

raportul fundamental dintre trăgător și beneficiar, ci aspecte ce țin numai de

condițiile de formă ale operațiunii de plată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului,

schimbarea în tot a deciziei criticate în sensul menținerii sentinței

pronunțate de instanța de fond prin care s-a admis cererea așa cum a fost

formulată.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Într-o primă critică

recurenta arată că instanța de apel a soluționat cauza dedusă judecății cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Regulamentul Nr. 1/2001 a B.N.R.

cu completările și modificările ulterioare, interpretând greșit actul juridic

dedus judecății.

Argumentându-și

această critică, recurenta-reclamantă apreciază că înscrierea în C.I.P. a unui

incident de plată reprezintă o sancțiune pentru fapta culpabilă de a nu fi

asigurat disponibilul necesar la scadența instrumentului de plată, Regulamentul

nr. 1/2001 prevăzând la art. 36 posibilitatea anulării informațiilor privind

incidentul de plată numai la cererea persoanei declarante, din proprie

inițiativă sau la solicitarea unei instanțe, că anularea informațiilor nu

presupune numai existența unei omisiuni sau erori a băncii, în această situație

persoana declarantă putând formula cerere din proprie inițiativă, ci poate fi

dispusă de instanță și în situația când se constată că incidentul de plată este

generat de un abuz de drept, culpabil societății parate, cum este cazul speței

de față.

Consideră

recurenta-reclamantă că Regulamentul nr. 1/2001 prevede la art. 36

posibilitatea de a se anula informațiile privind incidentele de plăți, iar

cererea se poate face numai de persoana declarantă din proprie inițiativă sau

la solicitarea unei instanțe, evident printr-o hotărâre judecătorească, că

instanța de judecată poate obliga persoana declarantă (banca), să formuleze

cerere de anulare nu numai atunci când incidentul s-a produs din eroarea sau

omisiunea băncii și aceasta nu formulează cererea din proprie inițiativă, ci și

în alte cazuri care nu implică în vreun fel culpa băncii.

Arată recurenta că

atunci când cererea de înscriere a refuzului bancar este rezultatul erorii sau

omisiunii băncii, este de presupus că cererea se formulează din proprie

inițiativă, chiar dacă în această situație devin aplicabile dispozițiile art.

55 din Regulament (sancționarea contravențională), consecințe minore față de

consecințele asupra activității unei societăți comerciale declarată în

incidență de plăți.

Conchide

recurenta-reclamantă sub acest aspect că, față de normele din Regulament,

potrivit cărora incidentul de plată este ocazionat de acte și fapte cu caracter

fraudulos și mențiunile cuprinse în cererea-tip, rezultă că anularea

incidentului de plată nu se realizează doar în situația când se înregistrează

culpa băncii, cum greșit apreciază instanța de apel.

Consideră recurenta

că, în atare situație, considerentele instanței de apel ar fi fost pertinente

în situația în care ar fi încriminat banca de incidentul bancar, fapt care

conduce la concluzia că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății.

În continuare

recurenta prezintă situația de fapt din cauză și învederează faptul că

societatea intimată și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și a

plătit chiar mai devreme facturile prezentate decât termenele stabilite prin

contract.

Recurenta-reclamantă

învederează instanței de recurs faptul că și în atare situație, în contul

societății intimate la data introducerii cecului exista suma care ar mai fi

fost de achitat din valoarea contractului, respectiv suma de 20.440,6 RON (în

condițiile în care aceasta ar fi fost exigibilă și s-ar fi aflat în litigiu în

accepțiunea legislației în vigoare) și apreciază că prin fila de CEC emisă în

garantarea executării contractului, societatea intimată se obliga numai în

momentul în care între cele două societăți exista un litigiu și numai pentru

suma neonorată și nu pentru întreaga valoare a contractului, caz în care ar fi

fost îmbogățire fără just temei a societății furnizoare.

Consideră

recurenta-reclamantă că introducerea la plată a cec-ului cu o sumă care nu este

datorată prin contractul invocat de către societatea pârâtă nu este decât o

formă a abuzului de drept, întrucât intimata-reclamantă și-a respectat clauzele

contractuale, iar la momentul introducerii cec-ului nu exista creanță exigibilă

în temeiul contractului pentru a cărei garantare a fost emis fila CEC.

Referindu-se la

contractul de achiziții încheiat la data de 11 august 2010, recurenta arată

faptul că acest contract este încheiat între județul Gorj prin Consiliul

Județean Gorj, pe de o parte și Asociația SC R.C. SA și D.S. SRL, pe de altă

parte, că obiectul contractului este altul decât cel al contractului de

vânzare-cumpărare comercială din 8 mai 2009 încheiat între noi și D.S. SRL, că

nu avea cum să garanteze un contract care nu există și nici nu știa că va

exista la momentul emiterii filei cec în vederea garantării contractului

încheiat la acea dată de 8 mai 2009, că acest tip de contract urmează o

reglementare specială, dispusă printr-o lege specială, cele două societăți în

litigiu din prezenta cauză era o singură parte în acel contract, motiv în plus

pentru argumentarea faptului că fila CEC emisă în anul 2009 nu avea cum garanta

și acest contract.

Consideră recurenta

că prin introducerea la plată a unui CEC cu o sumă pe care reclamanta nu o

datora și pentru care nu emisese acest instrument de plată i s-au creat grave

prejudicii în desfășurarea activității sale, întrucât a încheiat mai multe

contracte comerciale care aveau ca și garanție alte file CEC, iar prin intrarea

în C.I.P. au fost obligați să le retragă din circuit, fapt care a făcut să

schimbe garanțiile sau să ajungă cu contractele încheiate, a căror executare

fusese stabilită în timp, la scadență, fiind în imposibilitatea plății lor

dintr-o dată, acesta fiind motivul major pentru care societatea a intrat în

procedura reorganizării judiciare.

Recurenta-reclamantă

apreciază că un alt abuz de drept pe care societatea intimată l-a făcut, este

acela că, în baza instrumentului de plată completat de ea cu o sumă nedatorată

în baza contractului pentru care a fost emisă aceasta filă cec în alb, a

solicitat executarea silită a conturilor societății intimate, formând dosarul

de executare nr. xxx aflat pe rolul BEJ N.l.T., fapt care de asemenea a adus

grave prejudicii societății recurente.

Conchide

recurenta-reclamantă în sensul că prin plata sumei de 94.883,00 RON din contul

societății recurente prin introducerea cecului s-a plătit o plată nedatorată în

baza contractului pentru care s-a emis fila CEC, întrucât suma de 20.440,6 RON

cât mai reprezenta valoarea contractului la acea dată, nu era exigibilă și nu

se îndeplinise obligația corelativă plății, iar diferența de 74.442,4 RON nu

era datorată în baza acestui contract, suma fiind cu mult peste prețul

contractului, astfel încât, sumele reprezentau sume nedatorate și apreciază că

prin cecul primit în garantarea contractului menționat, apelanta nu putea să-și

rezolve toate raporturile comerciale dintre cele două societăți născute în baza

unor contracte diferite, că acest instrument de plată a fost emis în garantarea

contractului de vânzare-cumpărare comercială din 8 mai 2009 și nu a garantat

toate raporturile existente.

În continuare

recurenta-reclamantă combate susținerile pe care apelanta Ie-a formulat în

cadrul cererii de apel.

Recurenta-reclamantă

învederează instanței faptul că pe cale de ordonanță președințială a solicitat

anularea incidentului bancar până la soluționarea pe calea dreptului comun a

acestei cereri, iar prin Sentința comercială nr. 252 din 31 mai 2011 pronunțată

de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7157/95/2011 s-a dispus anularea incidentului

bancar, iar prin Sentința comercială nr. 316/2011 din data de 28 iunie 2011 s-a

lămurit dispozitivul Sentinței comerciale nr. 252 din 31 mai 2011, la cererea

SC D.S. SRL.

Intimatele au

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate strict cu

referire la decizia recurată, constată că recursul este nefondat, pentru

motivele ce se vor arăta.

Prin regimul juridic

pe care Legea nr. 29/1934 i-l conferă, CEC-ul este un titlu la ordin abstract,

complet și formal ce are exclusiv rol de instrument de plată, ceea ce înseamnă

că disponibilul trebuie să existe anterior emiterii titlului și să acopere

valoarea acestuia, drepturile și obligațiile cuprinse în acest titlu existând

independent de cauză juridică ce Ie-a generat, nefiind necesară existența unui

litigiu în curs în accepțiunea pe care recurenta o dă art. 5.1 din contractul

de vânzare-cumpărare.

Potrivit art. 2 lit.

h) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. persoanele declarante au obligația să

furnizeze C.I.P. informații aferente acestei operațiuni și răspund de

veridicitatea și integritatea acestora, informațiile înscrise în C.I.P.

neputând fi modificate sau anulate decât la solicitarea acelorași persoane

declarante conform art. 36 din Regulament.

Conform definiției

dată de art. 2 lit. c) din Regulament constituie incident de plată major

situația în care banca transă refuză la plată o filă CEC din lipsă de

disponibil.

În speță banca

transă, Banca T. SA - Sucursala Gorj a constatat un astfel de incident, fapt ce

a obligat-o să furnizeze C.I.P. informațiile aferente acestui incident de plată

în forma și la termenele prevăzute de art. 3 din Regulamentul B.N.R..

De remarcat este

faptul că prin restul criticilor formulate recurenta-reclamantă își exprimă

nemulțumirea față de comportamentul pretins abuziv al pârâtelor, combate

susținerile pe care intimata C.I.P. Ie-a formulat în cadrul cererii de apel și

prezintă situația de fapt proprie speței.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, temeinic

motivată, cu interpretarea corectă și conformă cu natura speței a dispozițiilor

cuprinse în Regulamentul nr. 1/2010 al B.N.R. și a celor cuprinse în Legea nr.

59/1954 asupra cec-ului, împrejurare față de care, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc. civ.,

va obliga recurenta să plătească intimatei D.S. SRL București 5412,85 RON,

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta-reclamantă SC R.C. SA prin administrator judiciar BNP C.

SPRL Craiova împotriva Deciziei nr. 45 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei D.S. SRL București 5412.85 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN