ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1938/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1938/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. 11559/95/2011, reclamanta SC

C.F.G. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.&I.E. SRL București,

solicitând instanței ca prin sentința o va pronunța să o oblige pe pârâtă să-i

lase în deplină proprietate și liniștită posesie o stație de asfalt marca

S.E.B., cu accesoriile bazin bitum incorporat cu o capacitate de 25 de tone,

bunuri care se află în posesia pârâtei, în localitatea Bumbești-Jiu, sat

Tetila, județul Gorj.

La data de 29

noiembrie 2011 pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat

instanței să constate culpa reclamantei în îndeplinirea de către pârâtă a

obligației asumate, constând în realizarea investițiilor financiare necesare

reabilitării, reparării și punerii în funcțiune a stației de asfalt, în sumă de

248.000 RON, să fie obligată reclamanta să pună la dispoziția pârâtei stația de

asfalt și să încheie cu ea un contract de locațiune.

S-a solicitat și

instituirea unui drept de retenție asupra utilajului până la achitarea de către

reclamantă a sumei de 248.000 RON sau până la finalizarea contractului de

locațiune.

Prin Sentința nr. 11

din data de 9 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a

civilă, în Dosarul nr. 11559/95/2011, s-a admis acțiunea în revendicare

formulată de reclamanta SC C.F.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.&I.E.

SRL, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și

liniștită posesie utilajul - stație de asfalt S.M.A.P. model E.B., care a făcut

obiectul contractului nr. x, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii,

invocată de pârâtă, s-a anulat, ca netimbrată, cererea pârâtei în obligația de

a face, s-a luat act de respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și de

anulare a cererii reconvenționale, ca netimbrată, prin Sentința nr. 428 din 13

decembrie 2011, s-a luat act de respingerea excepției necompetenței

teritoriale, prin încheierea din 4 octombrie 2011, s-a anulat, ca netimbrată,

cererea pârâtei în obligația de a face.

S-a luat act de

admiterea cererii de asigurare dovezi, prin încheierea din 26 ianuarie 2012, în

Dosarul nr. 14223/95/2011, conexat la Dosarul nr. 11559/9512011 și a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de

97.499,62 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului Gorj, invocată din oficiu de către instanță și de către pârâta SC

C.&I.E. SRL este nefondată, întrucât tribunalul este competent să

soluționeze litigiul, având în vedere că obiectul acestuia îl constituie un bun

care devine imobil prin natura și destinația sa, fiind vorba de o instalație de

exploatare fixată în pământ. De asemenea, prima instanță a mai reținut că

pârâta SC C.&I.E. SRL, având o așezare industrială în localitatea

Bumbești-Jiu, sat Tetila, unde aceasta efectuează lucrări, sunt incidente

dispozițiile art. 6 C. civ. și art. 10 pct. 2 C. proc. civ., cu privire la

competență.

Referitor la excepția

lipsei de interes a reclamantei SC C.F.G. SA în promovarea acțiunii, invocată

de pârâtă, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta

justifică un interes în condițiile în care a invocat existența dreptului său de

proprietate asupra bunului - stație de asfalt, pe care l-a cumpărat prin

contractul din anul 2005, încheiat cu S.I.M. S.P.A. din Verona.

În ceea ce privește

excepția de conexitate a prezentei cauze, cu cea care face obiectul Dosarului

nr. 60914/3/2011, aflate pe rolul Tribunalului București, prima instanță a

considerat că este nefondată, întrucât prin Sentința nr. 20705, pronunțată la

data de 4 noiembrie 2011 în acel dosar, Tribunalul București, secția a II-a

civilă, a anulat, ca netimbrată, acțiunea.

Referitor la excepția

lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.,

invocată de pârâta SC C.&I.E. SRL, prima instanță a apreciat că este

nefondată, întrucât pârâta trebuia să invoce excepția, prin întâmpinare, pe

care trebuia să o depună până la primul termen de judecată din 4 octombrie

2011, or, în speță, pârâta a invocat-o abia la data de 1 noiembrie 2011, când a

depus întâmpinarea. De asemenea, prima instanță a reținut că, deși potrivit

art. 118 alin. (1) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, iar conform

art. 720

1

alin. (2) C. proc. civ., în materie comercială pârâta a

fost citată cu mențiunea că este obligată să depună întâmpinare la dosarul

cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, pârâta SC

C.&I.E. SRL nu s-a conformat obligației legale, de a depune această

întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, astfel încât este decăzută din

dreptul de a mai invoca excepția lipsei procedurii prealabile.

În ceea ce privește

cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.&I.E. SRL, având ca obiect

obligarea reclamantei SC C.F.G. SA de a ridica utilajul, prima instanță a

reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa

judiciară de timbru în valoare de 1 RON și timbrul judiciar în valoare de 5

RON, astfel încât este aplicabilă sancțiunea anulării acesteia.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a apreciat că acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC

C.F.G. SA, având ca obiect bunul imobil - stație de asfalt S.M.A.P. model E.B.

este întemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada că este proprietara acestui

utilaj și că pârâta se află în posesia bunului și refuză, fără drept, să-i

restituie, nefiind însă de acord nici cu încheierea unui contract de

închiriere.

Prima instanță a

reținut că reclamanta SC C.F.G. SA a cumpărat, prin contractul încheiat în anul

2005 cu societatea S.I.M. S.P.A. din Verona, utilajul-stație de asfalt S.M.A.P.

model E.B., pentru care a plătit prețul de 695.000 RON, conform facturii din 31

ianuarie 2006. Deși pârâta SC C.&I.E. SRL a contestat aceste înscrisuri,

declanșând procedura înscrierii în fals, prima instanță, după examinarea lor, a

apreciat că rezultă cu certitudine, că înscrisurile sunt reale și că pârâta

este de rea-credință.

De asemenea, prin

administrarea asigurării de dovezi, s-a stabilit și starea tehnică a utilajului

revendicat, prima instanță apreciind că există pericolul ca bunul să fie

deteriorat și să-și piardă mult din valoare.

S-a mai reținut că,

potrivit procesului-verbal din data de 12 mai 2011, utilajul-stație de asfalt a

fost montat în localitatea Tetila, la punctul de lucru al pârâtei SC C.&I.E.

SRL care a folosit bunul în interes propriu, deși nu a înțeles să încheie cu

reclamanta contract de închiriere sau să plătească chirie, refuzând să-l

restituie.

S-a apreciat că

apărarea pârâtei SC C.&I.E.SRL care a susținut că nu contestă dreptul de proprietate

al reclamantei SC C.F.G. SA asupra bunului în litigiu și că acesta a fost doar

depozitat la punctul său de lucru, fără să fie funcțional, nu mai poate fi

reținută ca o recunoaștere a pârâtei, după ce, în cauză, s-a derulat un

probatoriu și au fost efectuate cheltuieli de judecată, astfel încât

recunoașterea nu poate să producă consecințe juridice în favoarea sa.

Împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul Dolj a declarat apel, în termen legal, pârâta SC

C.&I.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel,

pârâta SC C.&I.E. SRL a invocat că, instanța de fond a acordat mai mult

decât reclamanta SC C.F.G. SA a cerut prin acțiunea în revendicare, întrucât a

dispus nu numai obligarea sa de a lăsa în deplină proprietate și liniștită

posesie bunul, ci s-a pronunțat și asupra cererii de asigurare de dovezi și,

implicit, asupra situației tehnice a bunului, ce s-a fundamentat pe

presupunerile și concluziile subiective ale expertului desemnat.

La data de 23 mai

2012 intimata reclamantă SC C.F.G. SA a depus întâmpinare, solicitând

respingerea apelului, motivat de lipsa de interes a apelantei pârâte SC

C.&I.E. SRL, având în vedere poziția acesteia, prin care, pe de o parte a

afirmat că bunul poate fi ridicat oricând, dar, în același timp, a încercat să

inducă în eroare instanța de judecată și executorul judecătoresc cu privire la

calitatea sa de proprietar asupra bunului revendicat, procedând chiar la

descompletarea acestuia și la detașarea plăcuțelor de identificare, tocmai în

scopul de a prelungi momentul recuperării.

Prin Decizia nr. 82

din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis

apelul declarat de către pârâta SC C.&I.E. SRL București, a fost schimbată

sentința Tribunalului Gorj, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și

s-a respins acțiunea în revendicare, menținându-se restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin acțiunea

promovată la data de 13 septembrie 2011, reclamanta SC C.F.G. SA a solicitat

obligarea pârâtei SC C.&I.E. SRL să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie bunul mobil - stația de asfalt S.M.A.P. model E.B.

În Capitolul XIV, din

C. proc. civ., "Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie

comercială", la art. 720

1

alin. (1), se prevede că "în

procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din

raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,

reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin

conciliere directă cu cealaltă parte".

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că "data convocării pentru conciliere nu se va

fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit

alin. (2)", iar la alin. (5) se prevede că "înscrisul despre

rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării

prevăzute la alin. (2), dovada, că de la data primirii acestei convocări au

trecut 30 ele zile, se anexează la cererea de chemare în judecată".

Totodată, în

conformitate cu art. 720

4

alin. (1), "la primirea cererii de

chemare în judecată potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va

pune în vedere să depună orice act invocat în susținerea cererii, care nu a

fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere".

Prin dispozițiile

art. 720

1

C. proc. civ. s-a reglementat pentru procesele și cererile

cu profesioniști, evaluabile în bani, efectuarea unei proceduri prealabile, în

scopul de a încerca soluționarea litigiului, prin conciliere directă cu

cealaltă parte, iar la alin. (2) și (5) ale textului de lege invocat sunt

reglementate termenele, conținutul înscrisurilor și mijloacele de manifestare a

voinței părților.

Rațiunea acestor

reglementari a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de

a se simplifica procedura soluționării litigiilor având ca obiect pretenții de

natură bănească, de cauzele care se pretează a fi soluționate pe cale amiabilă

și într-un termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinței părților, în

privința soluționării litigiilor, în raport de judecata în fața instanțelor.

Din economia textului

art. 720

1

C. proc. civ. rezultă momentul în care se realizează

concilierea părților, respectiv înainte de introducerea acțiunii. În același

sens și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc expres că, în

cazurile anume prevăzute de lege "sesizarea instanței se poate face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres

aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea

de chemare în judecată".

Instanța de apel a

constatat că reclamanta SC C.F.G. SA nu a făcut dovada, prin niciun înscris, că

ar fi realizat procedura prealabilă a concilierii directe cu pârâta SC

C.&I.E. SRL, înainte de promovarea acțiunii în revendicare, astfel că

excepția admisibilității invocată de aceasta este întemeiată.

În acest context,

instanța de apel a apreciat ca nefondate apărările formulate de intimata

reclamantă SC C.F.G. SA, prin întâmpinare, în sensul că, înainte de a se adresa

instanței a formulat o plângere penală, tocmai pentru a preîntâmpina un

eventual litigiu, întrucât legea reglementează fără echivoc, modalitatea și

conținutul convocării la conciliere directe, precum și dovada efectuării

acesteia, în alin. (2), (4) și (5) ale art. 720

1

C. proc. civ.,

această plângere penală neavând valoarea juridică probatorie a efectuării

procedurii prealabile.

De asemenea, instanța

de apel a constatat că, în mod greșit, prima instanță nu a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL,

reținând că, în speță, operează decăderea, întrucât excepția nu a fost invocată

în termenul legal.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "întâmpinarea este obligatorie,

afară de cazurile în care legea prevede, în mod expres altfel".

Alin. (3) al textului

de lege invocat, prevede însă că "în cazul în care pârâtul nu este

reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima

zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de

apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință; instanța îi va

acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea

întâmpinării".

Legea leagă momentul

exercițiului unor drepturi procesuale ale părților, cum este depunerea

întâmpinări, de prima zi de înfățișare, iar textul de lege reglementează

practic o excepție de la regula obligativității depunerii întâmpinării, în caz

în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de un avocat, acest drept

înscriindu-se în exercițiu legal al drepturilor procedurale.

În speță, din

examinarea părții introductive a hotărârii pronunțate de prima instanță, la

data de 4 octombrie 2011, când litigiul a avut termen de judecată, instanța de

apel a constatat că reprezentantul paralei SC C.&I.E. SRL, director U.I. a

solicitat instanței amânarea cauzei, pentru a angaja un avocat și că prima

instanța a încuviințat această cerere.

În aceste condiții,

instanța de apel a constatat că, termenul de judecată din data de 4 octombrie

2011 nu constituia prima zi de înfățișare, astfel cum este definită de

dispozițiile prevăzute de art. 134 C. proc. civ., conform cărora este socotită

ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune

concluzii.

Prima instanță a

confundat primul termen de judecată cu prima zi de înfățișare acestea însă nu

au coincis, întrucât prin admiterea cererii de amânare, pentru lipsa de

apărare, formulată de apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL, instanța a prorogat, practic,

prima zi de înfățișare, până la termenul din data de 1 noiembrie 2011.

Cum, în speță, la

data de 1 noiembrie apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL a depus întâmpinare, în

cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de

neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, instanța de apel a

constatat că această excepție a fost invocată în termenul legal.

În aceste condiții,

instanța de apel, reținând ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii a

apreciat că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de

apelanta pârâtă și apărări invocate de intimata reclamantă, care vizează fondul

litigiului dedus judecății și soluționarea celorlalte excepții procedurale.

Prin Decizia nr. 1

din 4 iulie 2012 a aceleiași instanțe, dată în același dosar, a fost admisă

cererea formulată de către petenta SC C.&I.E. SRL București și a fost

lămurit dispozitivul Deciziei nr. 82 din 6 iunie 2012, în sensul că au fost

menținute dispozițiile Sentinței nr. 11 din 9 februarie 2012 a Tribunalului

Gorj, referitoare la respingerea excepției necompetenței teritoriale a

Tribunalului Gorj, respingerea excepției lipsei de interes și respingerea

excepției de conexitate, precum și la anularea cererii reconvenționale și a

cererii în obligația de a face formulate de pârâta SC C.&I.E. SRL

București.

Împotriva fiecăreia

dintre aceste decizii a declarat recurs reclamanta-recurentă SC C.F.G. SA,

aducându-le următoarele critici:

I. În ce privește

Decizia nr. 82 din 6 iunie 2012.

nu s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes legitim în declararea apelului,

legat de faptul că, prin întâmpinare, reclamanta a invocat lipsa de interes a

pârâtei în declararea apelului, prin aceea că aceasta a predat bunul revendicat

către reclamantă, interesul pârâtei-apelante putând subzista, eventual, doar

pentru cheltuielile de judecată.

instanței de apel cuprinde motive contradictorii.

Recurenta consideră

că menținerea restului dispozițiilor sentinței apelate vine în contradicție cu

considerentele deciziei din apel iar Decizia nr. 1 din 4 iulie 2012 reprezintă

o adăugare la minută.

pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii.

Astfel, recurenta a

susținut că procedura concilierii directe nu se impunea a se efectua, în raport

de obiectul acțiunii, care este o obligație de a face, litigiul nefiind

evaluabil în bani.

De asemenea, instanța

de apel a făcut o greșită aplicare a art. 134 C. proc. civ., deoarece la data

de 4 octombrie 2011, primul termen de judecată a coincis cu prima zi de

înfățișare, părțile fiind legal citate și punând concluzii referitoare la

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj.

Chiar dacă s-ar

considera că prima zi de înfățișare a fost la noul termen acordat, respectiv 1

noiembrie 2011, pârâta tot nu s-a conformat dispozițiilor art. 114

1

C. proc. civ., nedepunând întâmpinarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul

stabilit de judecată, astfel încât instanța de apel era obligată să aplice

sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții, aceasta

depunând întâmpinarea prin fax, abia la data de 31 octombrie 2011.

instanței de apel este nelegală și prin prisma încălcării puterii lucrului

judecat, deoarece la data de 13 decembrie 2011, prima instanță a pronunțat

Sentința nr. 428 prin care s-au respins excepțiile invocate de către pârâtă,

printre care și excepția prematurității acțiunii, această sentință rămânând

definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

susținute, recurenta a invocat și dispozițiile art. 2550 din Noul C. civ.

către recurentă că, în aplicarea dispozițiilor art. 720

1

C. proc.

civ., trebuie avut în vedere scopul urmărit de către legiuitor și anume,

degrevarea instanțelor judecătorești prin soluționarea unor litigii pe cale

amiabilă, însă reclamanta afirmă că a purtat o bogată corespondență cu pârâta,

în legătură cu utilajul respectiv, însă aceasta a refuzat predarea lui, astfel

că ar fi excesiv de rigidă interpretarea în sensul că nu s-a realizat o încercare

de conciliere directă.

instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., legat de faptul că partea adversă a căzut în pretenții, în ce

privește pretențiile formulate de către ea.

Recurenta-reclamantă a

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. În ce privește

recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1 din 4 iulie 2012.

În mod greșit

instanța de apel a procedat la soluționarea cererii privind lămurirea

dispozitivului, fără ca, în prealabil, să fi fost redactată decizia pe fond,

pentru a putea fi observate considerentele acesteia.

De asemenea, sintagma

"menține restul dispozițiilor sentinței" era foarte clară, astfel că

nu mai era necesară o nouă decizie de lămurire.

În acest sens, a fost

invocată Sentința nr. 428 din 13 decembrie 2011 a primei instanțe, prin care au

fost respinse excepțiile invocate de către pârâta, inclusiv excepția

inadmisibilității acțiunii, această sentință rămânând irevocabilă, prin

neexercitarea vreunei căi de atac, ceea ce înseamnă că a intrat în puterea

lucrului judecat.

Analizând deciziile

recurate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

soluționat cauza pe o excepție, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii,

pe motiv că reclamanta nu a parcurs procedura concilierii directe, prevăzută de

art. 720

1

C. proc. civ.

Această decizie este

dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Astfel, pe de o

parte, prima instanță a pronunțat așa zisa Sentință nr. 428 din 13 decembrie

2011 (care de fapt ar fi trebuit să fie o încheiere interlocutorie) prin care a

respins excepțiile invocate de pârâtă, printre care și excepția cu privire la

prematuritatea cererii de chemare în judecată, pe motiv că nu a fost parcursă

procedura concilierii directe.

Această încheiere

interlocutorie nu a fost atacată, în mod separat, de nici una dintre părți,

astfel încât, ea a devenit irevocabilă, instanța de apel neavând dreptul să o

analizeze, din oficiu, în calea de atac a apelului.

Pe de altă parte,

întâmpinarea pârâtei nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă s-ar considera că prima zi de înfățișare nu

a coincis cu primul termen acordat, respectiv 4 octombrie 2011, deoarece pârâta

a depus întâmpinarea la data de 31 octombrie 2011, deci cu încălcarea

termenului stabilit de articolul sus amintit, noul termen de judecată fiind

stabilit la data de 1 noiembrie 2011.

Prin urmare, instanța

de apel a soluționat, în mod greșit, cauza pe excepția inadmisibilității

cererii formulate de către reclamantă, neintrând în fondul cauzei, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (5), se impune casarea deciziei recurate (dată pe

fondul cauzei) și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de

apel, dar și a deciziei privind lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate pe

fondul cauzei [care trebuia să fie o încheiere potrivit art. 281

1

alin. (2) C. proc. civ. și nu o decizie], pentru a se putea pronunța o decizie unitară.

În rejudecare,

instanța de apel va avea în vedere și celelalte susțineri ale părților,

inclusiv excepția lipsei de interes invocată de către reclamanta în

întâmpinarea depusă la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta SC C.F.G. SA Galați împotriva Deciziei nr. 82/2012 din

6 iulie 2012 și a Deciziei nr. 1/2012 din 4 iulie 2012, pronunțate de Curtea

Apel Craiova, secția a II-a civilă, casează hotărârile recurate și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 mai 2013.

Procesat de GGC - AS