ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1938/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1938/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. 11559/95/2011, reclamanta SC C.F.G. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.&I.E. SRL București, solicitând instanței ca prin sentința o va pronunța să o oblige pe pârâtă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o stație de asfalt marca S.E.B., cu accesoriile bazin bitum incorporat cu o capacitate de 25 de tone, bunuri care se află în posesia pârâtei, în localitatea Bumbești-Jiu, sat Tetila, județul Gorj.
La data de 29 noiembrie 2011 pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să constate culpa reclamantei în îndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate, constând în realizarea investițiilor financiare necesare reabilitării, reparării și punerii în funcțiune a stației de asfalt, în sumă de 248.000 RON, să fie obligată reclamanta să pună la dispoziția pârâtei stația de asfalt și să încheie cu ea un contract de locațiune. S-a solicitat și instituirea unui drept de retenție asupra utilajului până la achitarea de către reclamantă a sumei de 248.000 RON sau până la finalizarea contractului de locațiune. Prin Sentința nr. 11 din data de 9 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 11559/95/2011, s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C.F.G.
SA în contradictoriu cu pârâta SC C.&I.E. SRL, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie utilajul - stație de asfalt S.M.A.P. model E.B., care a făcut obiectul contractului nr. x, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, s-a anulat, ca netimbrată, cererea pârâtei în obligația de a face, s-a luat act de respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și de anulare a cererii reconvenționale, ca netimbrată, prin Sentința nr. 428 din 13 decembrie 2011, s-a luat act de respingerea excepției necompetenței teritoriale, prin încheierea din 4 octombrie 2011, s-a anulat, ca netimbrată, cererea pârâtei în obligația de a face.
S-a luat act de admiterea cererii de asigurare dovezi, prin încheierea din 26 ianuarie 2012, în Dosarul nr. 14223/95/2011, conexat la Dosarul nr. 11559/9512011 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 97.499,62 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu de către instanță și de către pârâta SC C.&I.E. SRL este nefondată, întrucât tribunalul este competent să soluționeze litigiul, având în vedere că obiectul acestuia îl constituie un bun care devine imobil prin natura și destinația sa, fiind vorba de o instalație de exploatare fixată în pământ.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că pârâta SC C.&I.E. SRL, având o așezare industrială în localitatea Bumbești-Jiu, sat Tetila, unde aceasta efectuează lucrări, sunt incidente dispozițiile art. 6 C. civ. și art. 10 pct. 2 C. proc. civ., cu privire la competență. Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantei SC C.F.G. SA în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta justifică un interes în condițiile în care a invocat existența dreptului său de proprietate asupra bunului - stație de asfalt, pe care l-a cumpărat prin contractul din anul 2005, încheiat cu S.I.M. S.P.A. din Verona.
În ceea ce privește excepția de conexitate a prezentei cauze, cu cea care face obiectul Dosarului nr. 60914/3/2011, aflate pe rolul Tribunalului București, prima instanță a considerat că este nefondată, întrucât prin Sentința nr. 20705, pronunțată la data de 4 noiembrie 2011 în acel dosar, Tribunalul București, secția a II-a civilă, a anulat, ca netimbrată, acțiunea. Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., invocată de pârâta SC C.&I.E. SRL, prima instanță a apreciat că este nefondată, întrucât pârâta trebuia să invoce excepția, prin întâmpinare, pe care trebuia să o depună până la primul termen de judecată din 4 octombrie 2011, or, în speță, pârâta a invocat-o abia la data de 1 noiembrie 2011, când a depus întâmpinarea.
De asemenea, prima instanță a reținut că, deși potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, iar conform art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ., în materie comercială pârâta a fost citată cu mențiunea că este obligată să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, pârâta SC C.&I.E. SRL nu s-a conformat obligației legale, de a depune această întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, astfel încât este decăzută din dreptul de a mai invoca excepția lipsei procedurii prealabile. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.&I.E. SRL, având ca obiect obligarea reclamantei SC C.F.G. SA de a ridica utilajul, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 1 RON și timbrul judiciar în valoare de 5 RON, astfel încât este aplicabilă sancțiunea anulării acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC C.F.G. SA, având ca obiect bunul imobil - stație de asfalt S.M.A.P. model E.B. este întemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada că este proprietara acestui utilaj și că pârâta se află în posesia bunului și refuză, fără drept, să-i restituie, nefiind însă de acord nici cu încheierea unui contract de închiriere. Prima instanță a reținut că reclamanta SC C.F.G. SA a cumpărat, prin contractul încheiat în anul 2005 cu societatea S.I.M. S.P.A. din Verona, utilajul-stație de asfalt S.M.A.P. model E.B., pentru care a plătit prețul de 695.000 RON, conform facturii din 31 ianuarie 2006. Deși pârâta SC C.&I.E.
SRL a contestat aceste înscrisuri, declanșând procedura înscrierii în fals, prima instanță, după examinarea lor, a apreciat că rezultă cu certitudine, că înscrisurile sunt reale și că pârâta este de rea-credință. De asemenea, prin administrarea asigurării de dovezi, s-a stabilit și starea tehnică a utilajului revendicat, prima instanță apreciind că există pericolul ca bunul să fie deteriorat și să-și piardă mult din valoare. S-a mai reținut că, potrivit procesului-verbal din data de 12 mai 2011, utilajul-stație de asfalt a fost montat în localitatea Tetila, la punctul de lucru al pârâtei SC C.&I.E. SRL care a folosit bunul în interes propriu, deși nu a înțeles să încheie cu reclamanta contract de închiriere sau să plătească chirie, refuzând să-l restituie.
S-a apreciat că apărarea pârâtei SC C.&I.E.SRL care a susținut că nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei SC C.F.G. SA asupra bunului în litigiu și că acesta a fost doar depozitat la punctul său de lucru, fără să fie funcțional, nu mai poate fi reținută ca o recunoaștere a pârâtei, după ce, în cauză, s-a derulat un probatoriu și au fost efectuate cheltuieli de judecată, astfel încât recunoașterea nu poate să producă consecințe juridice în favoarea sa. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj a declarat apel, în termen legal, pârâta SC C.&I.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de apel, pârâta SC C.&I.E. SRL a invocat că, instanța de fond a acordat mai mult decât reclamanta SC C.F.G.
SA a cerut prin acțiunea în revendicare, întrucât a dispus nu numai obligarea sa de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie bunul, ci s-a pronunțat și asupra cererii de asigurare de dovezi și, implicit, asupra situației tehnice a bunului, ce s-a fundamentat pe presupunerile și concluziile subiective ale expertului desemnat. La data de 23 mai 2012 intimata reclamantă SC C.F.G. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, motivat de lipsa de interes a apelantei pârâte SC C.&I.E. SRL, având în vedere poziția acesteia, prin care, pe de o parte a afirmat că bunul poate fi ridicat oricând, dar, în același timp, a încercat să inducă în eroare instanța de judecată și executorul judecătoresc cu privire la calitatea sa de proprietar asupra bunului revendicat, procedând chiar la descompletarea acestuia și la detașarea plăcuțelor de identificare, tocmai în scopul de a prelungi momentul recuperării.
Prin Decizia nr. 82 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de către pârâta SC C.&I.E. SRL București, a fost schimbată sentința Tribunalului Gorj, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea în revendicare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin acțiunea promovată la data de 13 septembrie 2011, reclamanta SC C.F.G. SA a solicitat obligarea pârâtei SC C.&I.E. SRL să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie bunul mobil - stația de asfalt S.M.A.P. model E.B. În Capitolul XIV, din C. proc.
civ., "Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială", la art. 720 1 alin. (1), se prevede că "în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2)", iar la alin. (5) se prevede că "înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. (2), dovada, că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 ele zile, se anexează la cererea de chemare în judecată". Totodată, în conformitate cu art. 720 4 alin. (1), "la primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susținerea cererii, care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere". Prin dispozițiile art. 720 1 C. proc.
civ. s-a reglementat pentru procesele și cererile cu profesioniști, evaluabile în bani, efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a încerca soluționarea litigiului, prin conciliere directă cu cealaltă parte, iar la alin. (2) și (5) ale textului de lege invocat sunt reglementate termenele, conținutul înscrisurilor și mijloacele de manifestare a voinței părților. Rațiunea acestor reglementari a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de a se simplifica procedura soluționării litigiilor având ca obiect pretenții de natură bănească, de cauzele care se pretează a fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinței părților, în privința soluționării litigiilor, în raport de judecata în fața instanțelor.
Din economia textului art. 720 1 C. proc. civ. rezultă momentul în care se realizează concilierea părților, respectiv înainte de introducerea acțiunii. În același sens și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc expres că, în cazurile anume prevăzute de lege "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată". Instanța de apel a constatat că reclamanta SC C.F.G. SA nu a făcut dovada, prin niciun înscris, că ar fi realizat procedura prealabilă a concilierii directe cu pârâta SC C.&I.E. SRL, înainte de promovarea acțiunii în revendicare, astfel că excepția admisibilității invocată de aceasta este întemeiată.
În acest context, instanța de apel a apreciat ca nefondate apărările formulate de intimata reclamantă SC C.F.G. SA, prin întâmpinare, în sensul că, înainte de a se adresa instanței a formulat o plângere penală, tocmai pentru a preîntâmpina un eventual litigiu, întrucât legea reglementează fără echivoc, modalitatea și conținutul convocării la conciliere directe, precum și dovada efectuării acesteia, în alin. (2), (4) și (5) ale art. 720 1 C. proc. civ., această plângere penală neavând valoarea juridică probatorie a efectuării procedurii prealabile. De asemenea, instanța de apel a constatat că, în mod greșit, prima instanță nu a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de apelanta pârâta SC C.&I.E.
SRL, reținând că, în speță, operează decăderea, întrucât excepția nu a fost invocată în termenul legal. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ.
"întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede, în mod expres altfel". Alin. (3) al textului de lege invocat, prevede însă că "în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință; instanța îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării". Legea leagă momentul exercițiului unor drepturi procesuale ale părților, cum este depunerea întâmpinări, de prima zi de înfățișare, iar textul de lege reglementează practic o excepție de la regula obligativității depunerii întâmpinării, în caz în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de un avocat, acest drept înscriindu-se în exercițiu legal al drepturilor procedurale.
În speță, din examinarea părții introductive a hotărârii pronunțate de prima instanță, la data de 4 octombrie 2011, când litigiul a avut termen de judecată, instanța de apel a constatat că reprezentantul paralei SC C.&I.E. SRL, director U.I. a solicitat instanței amânarea cauzei, pentru a angaja un avocat și că prima instanța a încuviințat această cerere. În aceste condiții, instanța de apel a constatat că, termenul de judecată din data de 4 octombrie 2011 nu constituia prima zi de înfățișare, astfel cum este definită de dispozițiile prevăzute de art. 134 C. proc. civ., conform cărora este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Prima instanță a confundat primul termen de judecată cu prima zi de înfățișare acestea însă nu au coincis, întrucât prin admiterea cererii de amânare, pentru lipsa de apărare, formulată de apelanta pârâta SC C.&I.E.
SRL, instanța a prorogat, practic, prima zi de înfățișare, până la termenul din data de 1 noiembrie 2011. Cum, în speță, la data de 1 noiembrie apelanta pârâta SC C.&I.E. SRL a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, instanța de apel a constatat că această excepție a fost invocată în termenul legal. În aceste condiții, instanța de apel, reținând ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii a apreciat că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de apelanta pârâtă și apărări invocate de intimata reclamantă, care vizează fondul litigiului dedus judecății și soluționarea celorlalte excepții procedurale.
Prin Decizia nr. 1 din 4 iulie 2012 a aceleiași instanțe, dată în același dosar, a fost admisă cererea formulată de către petenta SC C.&I.E. SRL București și a fost lămurit dispozitivul Deciziei nr. 82 din 6 iunie 2012, în sensul că au fost menținute dispozițiile Sentinței nr. 11 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Gorj, referitoare la respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, respingerea excepției lipsei de interes și respingerea excepției de conexitate, precum și la anularea cererii reconvenționale și a cererii în obligația de a face formulate de pârâta SC C.&I.E. SRL București. Împotriva fiecăreia dintre aceste decizii a declarat recurs reclamanta-recurentă SC C.F.G.
SA, aducându-le următoarele critici: I. În ce privește Decizia nr. 82 din 6 iunie 2012.
Instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes legitim în declararea apelului, legat de faptul că, prin întâmpinare, reclamanta a invocat lipsa de interes a pârâtei în declararea apelului, prin aceea că aceasta a predat bunul revendicat către reclamantă, interesul pârâtei-apelante putând subzista, eventual, doar pentru cheltuielile de judecată.
Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii. Recurenta consideră că menținerea restului dispozițiilor sentinței apelate vine în contradicție cu considerentele deciziei din apel iar Decizia nr. 1 din 4 iulie 2012 reprezintă o adăugare la minută.
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii. Astfel, recurenta a susținut că procedura concilierii directe nu se impunea a se efectua, în raport de obiectul acțiunii, care este o obligație de a face, litigiul nefiind evaluabil în bani. De asemenea, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 134 C. proc. civ., deoarece la data de 4 octombrie 2011, primul termen de judecată a coincis cu prima zi de înfățișare, părțile fiind legal citate și punând concluzii referitoare la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj. Chiar dacă s-ar considera că prima zi de înfățișare a fost la noul termen acordat, respectiv 1 noiembrie 2011, pârâta tot nu s-a conformat dispozițiilor art. 114 1 C. proc. civ., nedepunând întâmpinarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit de judecată, astfel încât instanța de apel era obligată să aplice sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții, aceasta depunând întâmpinarea prin fax, abia la data de 31 octombrie 2011.
Hotărârea instanței de apel este nelegală și prin prisma încălcării puterii lucrului judecat, deoarece la data de 13 decembrie 2011, prima instanță a pronunțat Sentința nr. 428 prin care s-au respins excepțiile invocate de către pârâtă, printre care și excepția prematurității acțiunii, această sentință rămânând definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În sprijinul celor susținute, recurenta a invocat și dispozițiile art. 2550 din Noul C. civ.
S-a mai arătat de către recurentă că, în aplicarea dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., trebuie avut în vedere scopul urmărit de către legiuitor și anume, degrevarea instanțelor judecătorești prin soluționarea unor litigii pe cale amiabilă, însă reclamanta afirmă că a purtat o bogată corespondență cu pârâta, în legătură cu utilajul respectiv, însă aceasta a refuzat predarea lui, astfel că ar fi excesiv de rigidă interpretarea în sensul că nu s-a realizat o încercare de conciliere directă.
De asemenea, instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., legat de faptul că partea adversă a căzut în pretenții, în ce privește pretențiile formulate de către ea. Recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. În ce privește recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1 din 4 iulie 2012. În mod greșit instanța de apel a procedat la soluționarea cererii privind lămurirea dispozitivului, fără ca, în prealabil, să fi fost redactată decizia pe fond, pentru a putea fi observate considerentele acesteia. De asemenea, sintagma "menține restul dispozițiilor sentinței" era foarte clară, astfel că nu mai era necesară o nouă decizie de lămurire. În acest sens, a fost invocată Sentința nr. 428 din 13 decembrie 2011 a primei instanțe, prin care au fost respinse excepțiile invocate de către pârâta, inclusiv excepția inadmisibilității acțiunii, această sentință rămânând irevocabilă, prin neexercitarea vreunei căi de atac, ceea ce înseamnă că a intrat în puterea lucrului judecat. Analizând deciziile recurate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a soluționat cauza pe o excepție, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că reclamanta nu a parcurs procedura concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Această decizie este dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în materie. Astfel, pe de o parte, prima instanță a pronunțat așa zisa Sentință nr. 428 din 13 decembrie 2011 (care de fapt ar fi trebuit să fie o încheiere interlocutorie) prin care a respins excepțiile invocate de pârâtă, printre care și excepția cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, pe motiv că nu a fost parcursă procedura concilierii directe. Această încheiere interlocutorie nu a fost atacată, în mod separat, de nici una dintre părți, astfel încât, ea a devenit irevocabilă, instanța de apel neavând dreptul să o analizeze, din oficiu, în calea de atac a apelului. Pe de altă parte, întâmpinarea pârâtei nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă s-ar considera că prima zi de înfățișare nu a coincis cu primul termen acordat, respectiv 4 octombrie 2011, deoarece pârâta a depus întâmpinarea la data de 31 octombrie 2011, deci cu încălcarea termenului stabilit de articolul sus amintit, noul termen de judecată fiind stabilit la data de 1 noiembrie 2011. Prin urmare, instanța de apel a soluționat, în mod greșit, cauza pe excepția inadmisibilității cererii formulate de către reclamantă, neintrând în fondul cauzei, astfel încât, în baza art. 312 alin. (5), se impune casarea deciziei recurate (dată pe fondul cauzei) și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, dar și a deciziei privind lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate pe fondul cauzei [care trebuia să fie o încheiere potrivit art. 281 1 alin. (2) C. proc. civ. și nu o decizie], pentru a se putea pronunța o decizie unitară. În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere și celelalte susțineri ale părților, inclusiv excepția lipsei de interes invocată de către reclamanta în întâmpinarea depusă la instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC C.F.G. SA Galați împotriva Deciziei nr. 82/2012 din 6 iulie 2012 și a Deciziei nr. 1/2012 din 4 iulie 2012, pronunțate de Curtea Apel Craiova, secția a II-a civilă, casează hotărârile recurate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 mai 2013. Procesat de GGC - AS
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.