ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj, secția civilă, reclamantul P.P. a chemat în judecată pe

pârâții Primăria Orașului Bumbești Jiu, SC G. SRL, SC C.P.R. SRL, Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului Gorj, solicitând

anularea dispoziției nr. DD din 14 august 2006 și obligarea pârâților la

restituirea în natură sau echivalent a suprafeței de 3.677 m.p., situat pe raza

Orașului Bumbești Jiu.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că este moștenitorul fostului proprietar P.A., decedat în

1985, care a avut în punctul „S.c.” suprafața de 5.200 m.p. teren, pe care l-a

solicitat în baza Legii nr. 10/2001 și care nu i-a fost atribuit, deși a făcut

dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate.

A mai arătat că pentru

suprafața de 1.523 m.p. din acest teren s-a dispus acordarea de despăgubiri,

conform sentinței civile nr. 2639/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu.

În cauză a formulat

cerere de intervenție în interes propriu Pa.D., arătând că deține terenul în

baza unor acte legale de transmitere a proprietății de la pârâta în interesul

căreia a intervenit în litigiu.

Au formulat de

asemenea cerere de intervenție în nume propriu P.M. și P.C., arătând că au

teren învecinat cu cel în litigiu, iar prin raportul de expertiză efectuat în

cauză a fost măsurat și terenul proprietatea lor.

Prin sentința civilă

nr. 69 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.P. împotriva pârâtei

Primăria Bumbești Jiu, s-au admis cererile de intervenție formulate de

intervenienții Pa.D., P.M. și P.C., s-a respins acțiunea față de pârâții SC C.P.R.

SA, SC G. SRL, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura

Gorj. S-a modificat dispoziția nr. DD/2006 și s-a constatat că reclamantul are

dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul cu suprafața de 3.529

m.p. și a fost obligată pârâta Primăria Bumbești Jiu la 300 RON cheltuieli de

judecată față de reclamant.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal au declarat apel reclamantul P.P., intervenienții P.M.,

P.C. și pârâtele Primăria Bumbești Jiu și SC C.P.R. SRL.

Prin decizia nr. 24

din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul

declarat de reclamant, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a modificat

dispoziția nr. DD/2006 emisă de Primăria Orașului Bumbești Jiu, dispunându-se

restituirea în natură a suprafețelor de 148 m.p. și 204 m.p., identificate prin

raportul de expertiză și schița anexă, întocmite de ing. N.P., s-a constatat că

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 3.177 m.p., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. S-au

respins apelurile declarate de intervenienții P.M. și P.C. și pârâta SC C.P.R.

SRL, ca lipsite de interes. S-a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria

Bumbești Jiu. S-a respins cererea apelantului reclamant P.P. privind obligarea

la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs pârâta Primăria Bumbești Jiu și intervenienții P.M.

și P.C.

Prin decizia nr. 7781

din 29 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat

decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a reținut că la termenul din 18 februarie

2008 s-a admis în principiu numai cererea de intervenție a numitului Pa.D. Deși

la acel termen nu s-a discutat cererea de intervenție a numiților P., instanța

a dispus citarea în cauză (în calitate de intervenient în nume propriu) a

numitului P.C., întrucât P.M. era prezentă, asistată de avocat, luând termen în

cunoștință.

Prin aceeași

încheiere s-a dispus o adresă către expertul N.P. cu mențiunea de a reface

măsurătorile în prezența tuturor părților, din acel moment figurând ca părți în

dosar și intervenienții P.

Expertiza a fost

întocmită la 4 martie 2008 fără citarea intervenienților așa cum rezultă din

prima pagină a raportului de expertiză depus la dosar.

La expertiză au fost formulate

obiecțiuni însoțite de acte de către pârâta SC C.P.R. SRL, intervenientul Pa.D.,

pârâta Primăria Bumbești Jiu  și intervenienții P.M. și P.C.

Toate obiecțiunile au

fost încuviințate la 31 martie 2008, dar asupra acestora instanța a revenit la 21

aprilie 2008 (acordând cuvântul în fond), constatând că obiectivele au fost încuviințate

anterior formulării cererilor de intervenție, iar aceste părți iau dosarul din stadiul

în care se află potrivit art. 53 C. proc. civ.

Curtea de Apel în mod

greșit a autorizat un asemenea procedeu care nu corespunde realității dosarului

și prin care au fost încălcate drepturile procesuale, de a-și susține și proba cererile,

cel puțin cât privește pe intervenienții P.

Ca urmare, expertiza depusă

la dosar s-a efectuat la 12 februarie 2008 și nu cuprinde toate părțile reținute

de instanță în dosar.

De asemenea, revenirea

asupra obiectivului nu a fost oportună nici sub aspectul clarificării instanței

pentru a se pronunța asupra cererilor cu care a fost învestită - acțiunea și cererea

de intervenție, încălcând art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul

este dator să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală

și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și

temeinice.

Neclaritatea asupra obiectului

cauzei - terenul solicitat de reclamant care, deși conform acțiunii este de numai

3.677 m.p., este analizat de expert în totalitate de 5.200 m.p., fără să se scadă

terenul primit de reclamant în procedura Legii nr. 18/1991 - a făcut să existe neclaritate

cu privire la soluționarea acțiunii reclamantului și a cererii de intervenție ale

intervenienților P. - pe care în mod nefondat Curtea de Apel a validat-o, deși intervenienții

P. au intervenit în proces pentru că terenul revendicat de reclamant s-a suprapus

peste terenul proprietatea lor.

Totodată, s-a reținut

că, în mod nelegal, Curtea de Apel nu a analizat apelul intervenienților P. și a

apreciat în mod superficial că acesta este lipsit de interes - în raport de admiterea

cererii lor - fără să observe pe fond conținutul acțiunii și cererii de intervenție,

diametral opuse și care nu puteau fi ambele admise, în condițiile în care admiterea

cererilor de intervenție a acestor intervenienți, a fost făcută pur formal, atât

din punct de vedere al consecințelor juridice al unei asemenea acțiuni față de admiterea

acțiunii principale, cât și din punct de vedere al faptului că cererea intervenienților

P. nu a fost dezbătută în fond.

Cât privește recursul

Primăriei, s-a reținut că, în mod neîntemeiat Curtea de Apel a omologat soluția

instanței de fond care s-a bazat pe o expertiză care nu a răspuns obiectivelor stabilite

de instanță inițial și nici nu a luat în examinare problemele - sub aspect tehnic

- ridicate de părți în cererile formulate de acestea.

Totodată, în mod nelegal

s-a apreciat de către instanța de apel că apelul intervenienților este lipsit de

interes, rezultând din contră că deși s-a admis cererea de intervenție - aceasta

s-a făcut formal - de vreme ce s-a reținut nejustificat că terenurile, cel ocupat

de intervenienți și cel solicitat de reclamant nu se suprapun, fără să existe o

atare analiză în raportul expertizei omologate de instanța de fond, expertiză care

nu a mai avut în vedere - așa cum ordonase instanța - și cererea de intervenție.

Constatându-se că există

interes pentru intervenienți în formularea apelului - pentru că au demonstrat că

au fost încălcate drepturile procesuale ale acestora în a participa în contradictoriu

și nemijlocit în proces la administrarea probelor și în a-și exercita dreptul la

apărare, s-a impus rejudecarea apelului acestora.

Criticile formulate pe

fond în apelul Primăriei nu au fost, de asemenea, examinate de instanța de apel

- de vreme ce s-a considerat legală măsura revenirii asupra obiecțiilor formulate

la raportul de expertiză. S-a apreciat că s-a impus rejudecarea și a acestui apel

având în vedere că apelul pârâtei s-a axat pe netemeinicia concluziilor instanței

cât privește individualizarea terenului solicitat de reclamant.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1465/54/2010.

Prin decizia civilă

nr. 183 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamant și de pârâta Primăria

Orașului Bumbești Jiu împotriva sentinței civile nr. 69 din 21 aprilie 2008, pronunțată

de Tribunalul Gorj, a schimbat în parte sentința în sensul că a anulat dispoziția

nr. DD/2006 emisă de Primăria Orașului Bumbești Jiu. S-a dispus restituirea în natură

către reclamant a suprafeței de 145 m.p. (identificată de expert prin raportul de

expertiză și schița anexă aflată la dosarul de rejudecare ca fiind situată între

punctele 1-2-3-17-1) și suprafața 197 m.p. (identificată prin aceleași înscrisuri

ca fiind situată între punctele 15-16-26-25-5-6-15), ambele suprafețe fiind amplasate

în intravilanul Orașului Bumbești Jiu. S-a constatat că reclamantul este îndreptățit

la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2.530 m.p. teren situat

în intravilanul Orașului Bumbești Jiu. S-a respins cererea de intervenție formulată

de intervenienții P.M. și P.C. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-au respins apelurile declarate de intervenienții P.M. și P.C. și de pârâta SC

C.P.R. SRL. S-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de

judecată în apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății

reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. DD/2006 și restituirea în natură

sau echivalent a suprafeței de 3.677 m.p. teren.

Pe baza actelor de care

se prevalează reclamantul, expertul a stabilit că autorul reclamantului a deținut

în punctul „S.c.” o suprafață totală de 5.400 m.p. teren din care suprafețele de

574 m.p. și respectiv 431 m.p. nu fac obiectul litigiului; suprafața de 574 m.p.

constituie locul casei și se află în proprietatea reclamantului, iar suprafața de

431 m.p. a fost vândută de reclamant. Expertul a concluzionat că în litigiu a rămas

o suprafață de 4.395 m.p. teren.

Referitor la această suprafață

de teren, răspunzând obiecțiunilor la expertiză formulate de Primăria Orașului Bumbești

Jiu și intervenienții P.M. și P.C., expertul a învederat instanței următoarele:

- terenul ce face obiectul

litigiului revendicat de reclamant și individualizat în baza actelor de proprietate

ale acestuia nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienții P.M. și P.C.

invocă și dovedesc un drept de proprietate. Terenul reclamantului și terenul intervenienților

sunt terenuri învecinate;

- suprafața de 1.523 m.p.

care a făcut obiectul sentinței civile nr. 2639/2005, și pentru care s-au acordat

măsuri reparatorii în echivalent reclamantului în temeiul legilor fondului funciar,

face parte din suprafața de teren revendicată în litigiul de față;

- lățimea de 6 m pentru

terenul reclamantului vândut anterior se afla pe alt amplasament, nu pe terenul

în litigiu și nu are legătură cu lățimea terenului ce a rămas reclamantului după

încheierea actului de schimb din 1953;

- punctul toponimic „C.”

face parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”, așa cum acestea au fost

înregistrate în registrul agricol al anilor 1959-1963. Conform registrului parcelelor

și posesorilor din perioada 1985-1987, puse la dispoziție de Primăria Orașului Bumbești

Jiu, terenul ce a aparținut autorului reclamantului, precum și terenul învecinat

acestuia, pentru care prezintă acte de proprietate intervenienții P.M. și C. făceau

parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”.

Referitor la restituirea

în natură a terenului, precum și la întinderea suprafeței de teren pentru care reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent instanța a reținut că, din

suprafața de 4.395 m.p., menționată de expert ca fiind suprafața de teren în litigiu,

145 m.p. sunt deținuți în fapt de reclamant, 658 m.p. sunt ocupați de Pa.D., 197

m.p. sunt ocupați de SC G. SRL, iar 3.395 m.p. sunt ocupați de Primărie, pe acesta

din urmă fiind edificate blocuri și elemente de sistematizare.

Pentru terenul ocupat

de Pa.D. în ciclu procesual anterior s-a dispus restituirea în echivalent - reținându-se

că Pa.D. are calitatea de proprietar iar titlul său de proprietate a fost verificat

pe cale judiciară, fiind menținut; decizia astfel pronunțată nu a fost recurată

de reclamant. Dezlegarea dată pentru suprafața de 658 m.p. teren, respectiv măsuri

reparatorii în echivalent, în ciclu procesual anterior a intrat în puterea lucrului

judecat și deci, se impune a fi menținută.

Pentru suprafața de 145

m.p. instanța a dispus restituirea în natură către reclamant, întrucât acesta îl

ocupă în fapt, a fost proprietatea autorilor săi și pe teren nu există construcții

sau detalii de sistematizare care să facă imposibilă restituirea în natură.

Terenul ocupat de SC G.

SRL a fost de asemenea restituit în natură în ciclu procesual anterior reclamantului

(identificat atunci ca măsurând 204 m.p., iar acum 197 m.p.); decizia astfel pronunțată

nu a fost recurată de SC G. SRL situație în care soluționarea apelului cu privire

la această suprafață de teren va fi în același sens, al restituirii în natură către

apelantul reclamant.

Suprafața de 1.523 m.p.

a fost restituită în echivalent, în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă

din sentința civilă nr. 2639/2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu; astfel fiind,

nu vor mai fi acordate măsuri reparatorii cu privire la aceasta, pentru a se evita

obținerea de către reclamant a unei duble reparații cu privire la același bun.

Scăzând din suprafața

de 4.395 m.p. suprafețele de 145 m.p. și 197 m.p., care se restituie în natură și

suprafața de 1.523 m.p., pentru care s-a dispus deja acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent în temeiul altei legi reparatorii, rezultă că reclamantului i se mai

cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru 2.530 m.p. teren (din care 658 m.p.

ocupați de Pa.D., iar diferența sunt ocupați de blocuri și elemente de sistematizare).

Critica din apel formulată

de reclamant privind admiterea, în mod greșit, prin sentință a cererii de intervenție

formulată de intervenienții P.M. și P.C., s-a considerat a fi întemeiată.

Instanța de fond, fără

a verifica în fond susținerile intervenienților, a concluzionat că cererea de intervenție

este întemeiată, deși susținerile intervenienților veneau în contradicție cu cele

susținute de reclamant.

Instanța a apreciat ca

fiind nefondate criticile formulate pe fondul litigiului de apelanții intervenienți

P.M. și P.C., în sensul că terenul revendicat de reclamant se suprapune parțial

cu terenul în suprafață de 1.080 m.p. ce a aparținut autorilor acestora și care

le-a fost donat prin actul de donație autentificat sub nr. CC/2002 de Biroul Notarial

Public N.N. (depus în copie în apel în primul ciclu procesual).

Nu a fost primită nici

critica apelantei Primăria Bumbești Jiu privind lipsa calității sale de unitate

deținătoare pentru suprafața de teren deținută de SC C.P.R. SRL, față de împrejurarea

că notificarea a fost trimisă de reclamant pentru întreaga suprafață de teren, iar

aceasta se putea desesiza, total sau parțial, indicând reclamantului unitatea deținătoare

(persoana juridică) ce avea sarcina de a soluționa notificarea. Totodată, această

critică a fost invocată și în calea de atac a recursului, iar instanța de recurs

nu a reținut-o ca fiind întemeiată, altele fiind considerentele pentru care s-a

dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile formulate în

apel de pârâta SC C.P.R. SRL au vizat neregularități de ordin procedural, referitoare

la administrarea probei cu expertiză. Aceste aspecte au fost remediate în rejudecare,

prin refacerea raportului de expertiză. Întrucât, însă, prin sentință cauza a fost

soluționată pe fond iar apelanta nu a formulat și critici referitoare la fondul

litigiului, soluția care se impune, din punct de vedere procedural, cu privire la

apelul pârâtei menționate, este de respingere a căii de atac.

Decizia Curții de Apel

a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către intervenienții P.M. și P.C.

care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., au formulat următoarele critici:

motiv de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut

că instanța de apel nu a pus în discuția părților cererea lor de intervenție și

nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia, astfel că

le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Procedând astfel, Curtea de Apel

a încălcat și îndrumările date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

de recurenți în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., vizează împrejurarea că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, acordând

reclamantului o suprafață de teren mai mare decât cea la care avea dreptul.

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, astfel:

3.1 Reclamantul a demonstrat

dreptul său de proprietate cu privire la terenul revendicat numai cu certificatul

de moștenitor de pe urma bunicii sale. Acest certificat, pe de o parte, nu poate

constitui titlu de proprietate, iar pe de altă parte, reclamantul nu este singurul

urmaș al bunicii sale.

3.2 Instanța a eludat

prevederea din certificatul de moștenitor, potrivit căreia reclamantul deține numai

suprafața de 1.140 m.p.

3.4 Instanța de apel a

interpretat eronat actul dedus judecății, în sensul că terenul de care se prevalează

reclamantul, potrivit certificatului de moștenitor, se află situat în zona „S.c.”,

instanța reținând greșit că se află în zona „C.”, unde dreptul proprietate este

deținut de alte persoane.

În fața instanței de recurs,

intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând decizia civilă

recurată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel a reținut,

în esență, următoarea situație de fapt:

Prin cererea dedusă judecății

reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. DD/2006 și restituirea în natură

sau echivalent a suprafeței de 3.677 m.p. teren.

Expertiza efectuată în

cauză a stabilit că autorul reclamantului a deținut în punctul „S.c.” o suprafață

totală de 5.400 m.p. teren, din care suprafețele de 574 m.p. și respectiv 431 m.p.,

nu fac obiectul litigiului; suprafața de 574 m.p. constituie locul casei și se află

în proprietatea reclamantului, iar suprafața de 431 m.p. a fost vândută de reclamant.

Expertul a concluzionat că în litigiu a rămas o suprafață de 4.395 m.p. teren.

Referitor la suprafața

de teren revendicată, expertiza a concluzionat următoarele:

- terenul revendicat de

reclamant și individualizat în baza actelor de proprietate ale acestuia nu se suprapune

cu terenul pentru care intervenienții P.M. și P.C. invocă și dovedesc un drept de

proprietate. Terenul reclamantului și terenul intervenienților sunt terenuri învecinate;

- suprafața de 1.523 m.p.

care a făcut obiectul sentinței civile nr. 2639/2005, și pentru care s-au acordat

măsuri reparatorii în echivalent apelantului reclamant în temeiul legilor fondului

funciar, face parte din suprafața de teren revendicată de reclamant în litigiul

de față;

- lățimea de 6 m pentru

terenul reclamantului, vândut anterior, se afla pe alt amplasament, nu pe terenul

în litigiu, și nu are legătură cu lățimea terenului ce a rămas reclamantului după

încheierea actului de schimb din 1953;

- punctul toponimic „C.”

face parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”, așa cum acestea au fost

înregistrate în registrul agricol al anilor 1959-1963. Conform registrului parcelelor

și posesorilor din perioada 1985-1987, terenul ce a aparținut autorului reclamantului,

precum și terenul învecinat acestuia, pentru care prezintă acte de proprietate intervenienții

P.M. și C. făceau parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”.

Primul motiv de recurs

care în mod corect trebuia încadrat în motivul de nelegalitate reglementat de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.

Din examinarea actelor

aflate la dosar și a deciziei recurate, rezultă că la termenul din 8 iulie 2010,

Curtea de Apel a pus în discuția părților calitatea procesuală a acestora în rejudecarea

cauzei după casare, față de considerentele și dispozitivul deciziei de casare și

avându-se în vedere și aspectul că cererile formulate de reclamant și de intervenienți

se exclud parțial una pe cealaltă, iar părțile au fost de acord că se impune a fi

citate în aceeași calitate procesuală ca în primul ciclu procesual.

Aceasta constituie dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 52 C. proc. civ., atât în ce privește

ascultarea părților, cât și încuviințarea în principiu a cererii.

Contrar susținerilor recurenților,

aceștia au avut calitatea de părți și în această calitate, au putut exercita orice

drept de care au beneficiat și celelalte părți, astfel că este nefondată și susținerea

potrivit căreia li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Critica formulată prin

al doilea motiv de recurs nu poate fi primită, întrucât este lipsită de interes.

Interesul, ca o condiție

de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit prin inițierea

actului de procedură și trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare,

ci pe întreaga durată de desfășurare a procesului, ori de câte ori se promovează

o forma procedurală care intră în conținutul acțiunii civile.

În aplicarea acestei reguli,

interesul trebuie să existe și la momentul exercitării unei căi de atac, să fie

legitim, personal și direct.

Astfel, interesul trebuie

să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat

ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie

și să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.

În speță, cererea de intervenție

formulată în fața instanței de fond de către recurenți viza împrejurarea că dețin

în proprietate un teren învecinat cu cel al reclamantului, iar cu ocazia efectuării

raportului de expertiză, a fost măsurat și terenul lor, astfel că există riscul

suprapunerii acestora.

Întrucât instanța de apel

a constatat, potrivit concluziilor expertizei, că „terenul revendicat de reclamant

nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienții P.M. și P.C. invocă și dovedesc

un drept de proprietate, aceste terenuri fiind învecinate”, evident că, pe fond,

a respins cererea de intervenție.

Intervenienții nu justifică

interes în formularea căii de atac în ce privește dreptul reclamantului, astfel

că acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Pentru același motiv nu

pot fi primite susținerile de la pct. 3.1 și 3.2 din motivele de recurs, recurenții

neputând formula critici relative la dovedirea de către reclamant a dreptului său

de proprietate, întrucât aceasta nu are legătură cu pretenția lor, în raport de

care au formulat cererea de intervenție.

În ce privește critica

de la pct. 3.3, deși recurenții și-au întemeiat-o pe pct. 8 al art. 304 C.

proc. civ., din dezvoltarea susținerilor formulate nu rezultă nici un element care

să se subsumeze ipotezelor reglementate de acest caz de modificare.

Prin criticile formulate,

recurenții nu aduc în discuție vreun aspect din care să rezulte că instanța ar fi

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, astfel încât criticile să poată

fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. Nemulțumirea recurenților vizează exclusiv modul în care instanța de

apel a interpretat probele administrate în cauză și a stabilit pe baza acestora

situația de fapt cu privire la întinderea dreptului de proprietate deținut de reclamanți

anterior exproprierii.

Astfel, recurenții contestă

această situație de fapt, susținând că din probele administrate rezultă că terenul

deținut de reclamant se află situat în alt punct decât cel reținut de instanța de

apel.

În felul acesta, recurenții

tind, practic, la schimbarea situației de fapt stabilită de instanța de apel, prin

reaprecierea probelor administrate, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară

de atac a recursului.

Modul în care instanța

de apel a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită

situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a

art. 304 C. proc. civ. Aceasta deoarece, pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul

care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală

anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 138/2000, deci cu mult înainte de pronunțarea deciziei atacate, care

a avut loc la data de 22 ianuarie 2009.

Prin urmare, întrucât

criticile formulate de recurenți la pct. 3.3 din motivele de recurs vizează exclusiv

aspecte de fapt, legate de interpretarea probelor, ele nu se pot încadra nici în

cazul de modificare indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., și nici în celelalte cazuri de modificare sau casare dintre cele expres și

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar

în recurs.

Pentru considerentele

arătate, recursul declarat de intervenienți va fi respins ca nefondat, conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de intervenienții P.M. și P.C. împotriva deciziei nr. 183 din

23 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2012.