ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, reclamantul P.P. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Bumbești Jiu, SC G. SRL, SC C.P.R. SRL, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Județului Gorj, solicitând anularea dispoziției nr. DD din 14 august 2006 și obligarea pârâților la restituirea în natură sau echivalent a suprafeței de 3.677 m.p., situat pe raza Orașului Bumbești Jiu. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este moștenitorul fostului proprietar P.A., decedat în 1985, care a avut în punctul „S.c.” suprafața de 5.200 m.p. teren, pe care l-a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 și care nu i-a fost atribuit, deși a făcut dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate.

A mai arătat că pentru suprafața de 1.523 m.p. din acest teren s-a dispus acordarea de despăgubiri, conform sentinței civile nr. 2639/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Pa.D., arătând că deține terenul în baza unor acte legale de transmitere a proprietății de la pârâta în interesul căreia a intervenit în litigiu. Au formulat de asemenea cerere de intervenție în nume propriu P.M. și P.C., arătând că au teren învecinat cu cel în litigiu, iar prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost măsurat și terenul proprietatea lor. Prin sentința civilă nr. 69 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.P.

împotriva pârâtei Primăria Bumbești Jiu, s-au admis cererile de intervenție formulate de intervenienții Pa.D., P.M. și P.C., s-a respins acțiunea față de pârâții SC C.P.R. SA, SC G. SRL, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura Gorj. S-a modificat dispoziția nr. DD/2006 și s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul cu suprafața de 3.529 m.p. și a fost obligată pârâta Primăria Bumbești Jiu la 300 RON cheltuieli de judecată față de reclamant. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamantul P.P., intervenienții P.M., P.C. și pârâtele Primăria Bumbești Jiu și SC C.P.R. SRL. Prin decizia nr. 24 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a modificat dispoziția nr. DD/2006 emisă de Primăria Orașului Bumbești Jiu, dispunându-se restituirea în natură a suprafețelor de 148 m.p.

și 204 m.p., identificate prin raportul de expertiză și schița anexă, întocmite de ing. N.P., s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3.177 m.p., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins apelurile declarate de intervenienții P.M. și P.C. și pârâta SC C.P.R. SRL, ca lipsite de interes. S-a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria Bumbești Jiu. S-a respins cererea apelantului reclamant P.P. privind obligarea la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâta Primăria Bumbești Jiu și intervenienții P.M. și P.C. Prin decizia nr. 7781 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că la termenul din 18 februarie 2008 s-a admis în principiu numai cererea de intervenție a numitului Pa.D. Deși la acel termen nu s-a discutat cererea de intervenție a numiților P., instanța a dispus citarea în cauză (în calitate de intervenient în nume propriu) a numitului P.C., întrucât P.M. era prezentă, asistată de avocat, luând termen în cunoștință. Prin aceeași încheiere s-a dispus o adresă către expertul N.P. cu mențiunea de a reface măsurătorile în prezența tuturor părților, din acel moment figurând ca părți în dosar și intervenienții P. Expertiza a fost întocmită la 4 martie 2008 fără citarea intervenienților așa cum rezultă din prima pagină a raportului de expertiză depus la dosar.

La expertiză au fost formulate obiecțiuni însoțite de acte de către pârâta SC C.P.R. SRL, intervenientul Pa.D., pârâta Primăria Bumbești Jiu și intervenienții P.M. și P.C. Toate obiecțiunile au fost încuviințate la 31 martie 2008, dar asupra acestora instanța a revenit la 21 aprilie 2008 (acordând cuvântul în fond), constatând că obiectivele au fost încuviințate anterior formulării cererilor de intervenție, iar aceste părți iau dosarul din stadiul în care se află potrivit art. 53 C. proc. civ. Curtea de Apel în mod greșit a autorizat un asemenea procedeu care nu corespunde realității dosarului și prin care au fost încălcate drepturile procesuale, de a-și susține și proba cererile, cel puțin cât privește pe intervenienții P. Ca urmare, expertiza depusă la dosar s-a efectuat la 12 februarie 2008 și nu cuprinde toate părțile reținute de instanță în dosar.

De asemenea, revenirea asupra obiectivului nu a fost oportună nici sub aspectul clarificării instanței pentru a se pronunța asupra cererilor cu care a fost învestită - acțiunea și cererea de intervenție, încălcând art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Neclaritatea asupra obiectului cauzei - terenul solicitat de reclamant care, deși conform acțiunii este de numai 3.677 m.p., este analizat de expert în totalitate de 5.200 m.p., fără să se scadă terenul primit de reclamant în procedura Legii nr. 18/1991 - a făcut să existe neclaritate cu privire la soluționarea acțiunii reclamantului și a cererii de intervenție ale intervenienților P. - pe care în mod nefondat Curtea de Apel a validat-o, deși intervenienții P. au intervenit în proces pentru că terenul revendicat de reclamant s-a suprapus peste terenul proprietatea lor.

Totodată, s-a reținut că, în mod nelegal, Curtea de Apel nu a analizat apelul intervenienților P. și a apreciat în mod superficial că acesta este lipsit de interes - în raport de admiterea cererii lor - fără să observe pe fond conținutul acțiunii și cererii de intervenție, diametral opuse și care nu puteau fi ambele admise, în condițiile în care admiterea cererilor de intervenție a acestor intervenienți, a fost făcută pur formal, atât din punct de vedere al consecințelor juridice al unei asemenea acțiuni față de admiterea acțiunii principale, cât și din punct de vedere al faptului că cererea intervenienților P. nu a fost dezbătută în fond. Cât privește recursul Primăriei, s-a reținut că, în mod neîntemeiat Curtea de Apel a omologat soluția instanței de fond care s-a bazat pe o expertiză care nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță inițial și nici nu a luat în examinare problemele - sub aspect tehnic - ridicate de părți în cererile formulate de acestea.

Totodată, în mod nelegal s-a apreciat de către instanța de apel că apelul intervenienților este lipsit de interes, rezultând din contră că deși s-a admis cererea de intervenție - aceasta s-a făcut formal - de vreme ce s-a reținut nejustificat că terenurile, cel ocupat de intervenienți și cel solicitat de reclamant nu se suprapun, fără să existe o atare analiză în raportul expertizei omologate de instanța de fond, expertiză care nu a mai avut în vedere - așa cum ordonase instanța - și cererea de intervenție. Constatându-se că există interes pentru intervenienți în formularea apelului - pentru că au demonstrat că au fost încălcate drepturile procesuale ale acestora în a participa în contradictoriu și nemijlocit în proces la administrarea probelor și în a-și exercita dreptul la apărare, s-a impus rejudecarea apelului acestora.

Criticile formulate pe fond în apelul Primăriei nu au fost, de asemenea, examinate de instanța de apel - de vreme ce s-a considerat legală măsura revenirii asupra obiecțiilor formulate la raportul de expertiză. S-a apreciat că s-a impus rejudecarea și a acestui apel având în vedere că apelul pârâtei s-a axat pe netemeinicia concluziilor instanței cât privește individualizarea terenului solicitat de reclamant. În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1465/54/2010. Prin decizia civilă nr. 183 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamant și de pârâta Primăria Orașului Bumbești Jiu împotriva sentinței civile nr. 69 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, a schimbat în parte sentința în sensul că a anulat dispoziția nr. DD/2006 emisă de Primăria Orașului Bumbești Jiu.

S-a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 145 m.p. (identificată de expert prin raportul de expertiză și schița anexă aflată la dosarul de rejudecare ca fiind situată între punctele 1-2-3-17-1) și suprafața 197 m.p. (identificată prin aceleași înscrisuri ca fiind situată între punctele 15-16-26-25-5-6-15), ambele suprafețe fiind amplasate în intravilanul Orașului Bumbești Jiu. S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2.530 m.p. teren situat în intravilanul Orașului Bumbești Jiu. S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții P.M. și P.C. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins apelurile declarate de intervenienții P.M.

și P.C. și de pârâta SC C.P.R. SRL. S-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente: Prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. DD/2006 și restituirea în natură sau echivalent a suprafeței de 3.677 m.p. teren. Pe baza actelor de care se prevalează reclamantul, expertul a stabilit că autorul reclamantului a deținut în punctul „S.c.” o suprafață totală de 5.400 m.p. teren din care suprafețele de 574 m.p. și respectiv 431 m.p. nu fac obiectul litigiului; suprafața de 574 m.p. constituie locul casei și se află în proprietatea reclamantului, iar suprafața de 431 m.p.

a fost vândută de reclamant. Expertul a concluzionat că în litigiu a rămas o suprafață de 4.395 m.p. teren. Referitor la această suprafață de teren, răspunzând obiecțiunilor la expertiză formulate de Primăria Orașului Bumbești Jiu și intervenienții P.M. și P.C., expertul a învederat instanței următoarele: - terenul ce face obiectul litigiului revendicat de reclamant și individualizat în baza actelor de proprietate ale acestuia nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienții P.M. și P.C. invocă și dovedesc un drept de proprietate. Terenul reclamantului și terenul intervenienților sunt terenuri învecinate; - suprafața de 1.523 m.p.

care a făcut obiectul sentinței civile nr. 2639/2005, și pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent reclamantului în temeiul legilor fondului funciar, face parte din suprafața de teren revendicată în litigiul de față; - lățimea de 6 m pentru terenul reclamantului vândut anterior se afla pe alt amplasament, nu pe terenul în litigiu și nu are legătură cu lățimea terenului ce a rămas reclamantului după încheierea actului de schimb din 1953; - punctul toponimic „C.” face parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”, așa cum acestea au fost înregistrate în registrul agricol al anilor 1959-1963. Conform registrului parcelelor și posesorilor din perioada 1985-1987, puse la dispoziție de Primăria Orașului Bumbești Jiu, terenul ce a aparținut autorului reclamantului, precum și terenul învecinat acestuia, pentru care prezintă acte de proprietate intervenienții P.M.

și C. făceau parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”. Referitor la restituirea în natură a terenului, precum și la întinderea suprafeței de teren pentru care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent instanța a reținut că, din suprafața de 4.395 m.p., menționată de expert ca fiind suprafața de teren în litigiu, 145 m.p. sunt deținuți în fapt de reclamant, 658 m.p. sunt ocupați de Pa.D., 197 m.p. sunt ocupați de SC G. SRL, iar 3.395 m.p. sunt ocupați de Primărie, pe acesta din urmă fiind edificate blocuri și elemente de sistematizare. Pentru terenul ocupat de Pa.D. în ciclu procesual anterior s-a dispus restituirea în echivalent - reținându-se că Pa.D. are calitatea de proprietar iar titlul său de proprietate a fost verificat pe cale judiciară, fiind menținut; decizia astfel pronunțată nu a fost recurată de reclamant.

Dezlegarea dată pentru suprafața de 658 m.p. teren, respectiv măsuri reparatorii în echivalent, în ciclu procesual anterior a intrat în puterea lucrului judecat și deci, se impune a fi menținută. Pentru suprafața de 145 m.p. instanța a dispus restituirea în natură către reclamant, întrucât acesta îl ocupă în fapt, a fost proprietatea autorilor săi și pe teren nu există construcții sau detalii de sistematizare care să facă imposibilă restituirea în natură. Terenul ocupat de SC G. SRL a fost de asemenea restituit în natură în ciclu procesual anterior reclamantului (identificat atunci ca măsurând 204 m.p., iar acum 197 m.p.); decizia astfel pronunțată nu a fost recurată de SC G. SRL situație în care soluționarea apelului cu privire la această suprafață de teren va fi în același sens, al restituirii în natură către apelantul reclamant.

Suprafața de 1.523 m.p. a fost restituită în echivalent, în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 2639/2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu; astfel fiind, nu vor mai fi acordate măsuri reparatorii cu privire la aceasta, pentru a se evita obținerea de către reclamant a unei duble reparații cu privire la același bun. Scăzând din suprafața de 4.395 m.p. suprafețele de 145 m.p. și 197 m.p., care se restituie în natură și suprafața de 1.523 m.p., pentru care s-a dispus deja acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în temeiul altei legi reparatorii, rezultă că reclamantului i se mai cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru 2.530 m.p. teren (din care 658 m.p.

ocupați de Pa.D., iar diferența sunt ocupați de blocuri și elemente de sistematizare). Critica din apel formulată de reclamant privind admiterea, în mod greșit, prin sentință a cererii de intervenție formulată de intervenienții P.M. și P.C., s-a considerat a fi întemeiată. Instanța de fond, fără a verifica în fond susținerile intervenienților, a concluzionat că cererea de intervenție este întemeiată, deși susținerile intervenienților veneau în contradicție cu cele susținute de reclamant. Instanța a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate pe fondul litigiului de apelanții intervenienți P.M. și P.C., în sensul că terenul revendicat de reclamant se suprapune parțial cu terenul în suprafață de 1.080 m.p.

ce a aparținut autorilor acestora și care le-a fost donat prin actul de donație autentificat sub nr. CC/2002 de Biroul Notarial Public N.N. (depus în copie în apel în primul ciclu procesual). Nu a fost primită nici critica apelantei Primăria Bumbești Jiu privind lipsa calității sale de unitate deținătoare pentru suprafața de teren deținută de SC C.P.R. SRL, față de împrejurarea că notificarea a fost trimisă de reclamant pentru întreaga suprafață de teren, iar aceasta se putea desesiza, total sau parțial, indicând reclamantului unitatea deținătoare (persoana juridică) ce avea sarcina de a soluționa notificarea. Totodată, această critică a fost invocată și în calea de atac a recursului, iar instanța de recurs nu a reținut-o ca fiind întemeiată, altele fiind considerentele pentru care s-a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile formulate în apel de pârâta SC C.P.R. SRL au vizat neregularități de ordin procedural, referitoare la administrarea probei cu expertiză. Aceste aspecte au fost remediate în rejudecare, prin refacerea raportului de expertiză. Întrucât, însă, prin sentință cauza a fost soluționată pe fond iar apelanta nu a formulat și critici referitoare la fondul litigiului, soluția care se impune, din punct de vedere procedural, cu privire la apelul pârâtei menționate, este de respingere a căii de atac. Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către intervenienții P.M. și P.C. care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au formulat următoarele critici: 1. Întemeindu-și primul motiv de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenții au susținut că instanța de apel nu a pus în discuția părților cererea lor de intervenție și nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia, astfel că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Procedând astfel, Curtea de Apel a încălcat și îndrumările date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. 2. A doua critică, încadrată de recurenți în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., vizează împrejurarea că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, acordând reclamantului o suprafață de teren mai mare decât cea la care avea dreptul. 3. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, astfel: 3.1 Reclamantul a demonstrat dreptul său de proprietate cu privire la terenul revendicat numai cu certificatul de moștenitor de pe urma bunicii sale.

Acest certificat, pe de o parte, nu poate constitui titlu de proprietate, iar pe de altă parte, reclamantul nu este singurul urmaș al bunicii sale. 3.2 Instanța a eludat prevederea din certificatul de moștenitor, potrivit căreia reclamantul deține numai suprafața de 1.140 m.p. 3.4 Instanța de apel a interpretat eronat actul dedus judecății, în sensul că terenul de care se prevalează reclamantul, potrivit certificatului de moștenitor, se află situat în zona „S.c.”, instanța reținând greșit că se află în zona „C.”, unde dreptul proprietate este deținut de alte persoane. În fața instanței de recurs, intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând decizia civilă recurată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. DD/2006 și restituirea în natură sau echivalent a suprafeței de 3.677 m.p. teren. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că autorul reclamantului a deținut în punctul „S.c.” o suprafață totală de 5.400 m.p. teren, din care suprafețele de 574 m.p. și respectiv 431 m.p., nu fac obiectul litigiului; suprafața de 574 m.p. constituie locul casei și se află în proprietatea reclamantului, iar suprafața de 431 m.p.

a fost vândută de reclamant. Expertul a concluzionat că în litigiu a rămas o suprafață de 4.395 m.p. teren. Referitor la suprafața de teren revendicată, expertiza a concluzionat următoarele: - terenul revendicat de reclamant și individualizat în baza actelor de proprietate ale acestuia nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienții P.M. și P.C. invocă și dovedesc un drept de proprietate. Terenul reclamantului și terenul intervenienților sunt terenuri învecinate; - suprafața de 1.523 m.p.

care a făcut obiectul sentinței civile nr. 2639/2005, și pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent apelantului reclamant în temeiul legilor fondului funciar, face parte din suprafața de teren revendicată de reclamant în litigiul de față; - lățimea de 6 m pentru terenul reclamantului, vândut anterior, se afla pe alt amplasament, nu pe terenul în litigiu, și nu are legătură cu lățimea terenului ce a rămas reclamantului după încheierea actului de schimb din 1953; - punctul toponimic „C.” face parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”, așa cum acestea au fost înregistrate în registrul agricol al anilor 1959-1963. Conform registrului parcelelor și posesorilor din perioada 1985-1987, terenul ce a aparținut autorului reclamantului, precum și terenul învecinat acestuia, pentru care prezintă acte de proprietate intervenienții P.M.

și C. făceau parte din punctele toponimice „S.c.” și „C. și Cl.”. Primul motiv de recurs care în mod corect trebuia încadrat în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat. Din examinarea actelor aflate la dosar și a deciziei recurate, rezultă că la termenul din 8 iulie 2010, Curtea de Apel a pus în discuția părților calitatea procesuală a acestora în rejudecarea cauzei după casare, față de considerentele și dispozitivul deciziei de casare și avându-se în vedere și aspectul că cererile formulate de reclamant și de intervenienți se exclud parțial una pe cealaltă, iar părțile au fost de acord că se impune a fi citate în aceeași calitate procesuală ca în primul ciclu procesual.

Aceasta constituie dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 52 C. proc. civ., atât în ce privește ascultarea părților, cât și încuviințarea în principiu a cererii. Contrar susținerilor recurenților, aceștia au avut calitatea de părți și în această calitate, au putut exercita orice drept de care au beneficiat și celelalte părți, astfel că este nefondată și susținerea potrivit căreia li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Critica formulată prin al doilea motiv de recurs nu poate fi primită, întrucât este lipsită de interes. Interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit prin inițierea actului de procedură și trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci pe întreaga durată de desfășurare a procesului, ori de câte ori se promovează o forma procedurală care intră în conținutul acțiunii civile.

În aplicarea acestei reguli, interesul trebuie să existe și la momentul exercitării unei căi de atac, să fie legitim, personal și direct. Astfel, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie și să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală. În speță, cererea de intervenție formulată în fața instanței de fond de către recurenți viza împrejurarea că dețin în proprietate un teren învecinat cu cel al reclamantului, iar cu ocazia efectuării raportului de expertiză, a fost măsurat și terenul lor, astfel că există riscul suprapunerii acestora. Întrucât instanța de apel a constatat, potrivit concluziilor expertizei, că „terenul revendicat de reclamant nu se suprapune cu terenul pentru care intervenienții P.M.

și P.C. invocă și dovedesc un drept de proprietate, aceste terenuri fiind învecinate”, evident că, pe fond, a respins cererea de intervenție. Intervenienții nu justifică interes în formularea căii de atac în ce privește dreptul reclamantului, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit. Pentru același motiv nu pot fi primite susținerile de la pct. 3.1 și 3.2 din motivele de recurs, recurenții neputând formula critici relative la dovedirea de către reclamant a dreptului său de proprietate, întrucât aceasta nu are legătură cu pretenția lor, în raport de care au formulat cererea de intervenție. În ce privește critica de la pct. 3.3, deși recurenții și-au întemeiat-o pe pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ., din dezvoltarea susținerilor formulate nu rezultă nici un element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acest caz de modificare. Prin criticile formulate, recurenții nu aduc în discuție vreun aspect din care să rezulte că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, astfel încât criticile să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Nemulțumirea recurenților vizează exclusiv modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză și a stabilit pe baza acestora situația de fapt cu privire la întinderea dreptului de proprietate deținut de reclamanți anterior exproprierii. Astfel, recurenții contestă această situație de fapt, susținând că din probele administrate rezultă că terenul deținut de reclamant se află situat în alt punct decât cel reținut de instanța de apel.

În felul acesta, recurenții tind, practic, la schimbarea situației de fapt stabilită de instanța de apel, prin reaprecierea probelor administrate, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară de atac a recursului. Modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. Aceasta deoarece, pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 138/2000, deci cu mult înainte de pronunțarea deciziei atacate, care a avut loc la data de 22 ianuarie 2009. Prin urmare, întrucât criticile formulate de recurenți la pct. 3.3 din motivele de recurs vizează exclusiv aspecte de fapt, legate de interpretarea probelor, ele nu se pot încadra nici în cazul de modificare indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 8 C. proc. civ., și nici în celelalte cazuri de modificare sau casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar în recurs. Pentru considerentele arătate, recursul declarat de intervenienți va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienții P.M. și P.C. împotriva deciziei nr. 183 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.