ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9471/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția

civilă, la 1 iunie 2005, reclamanta T.G.I. a chemat în judecată pe pârâții

Primăria orașului Bumbești Jiu și Primarul orașului Bumbești Jiu pentru ca

instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr.

531 din 14 aprilie 2005 emisă de primar, restituirea în natură a terenului în

suprafață de 2850 mp situat în intravilanul localității Bumbești Jiu sau, în

subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

În motivarea acțiunii s-a arătat că mama reclamantei, a

cărei unică moștenitoare este aceasta, a fost proprietara unui teren siliște de

casă în suprafață de 3400 mp situat în intravilanul localității Bumbești Jiu.

Aceasta a fost deposedată abuziv de 2850 mp din teren în perioada anilor

1950-1952, când terenul a fost luat fără nici un titlu.

Prin sentința civilă nr. 469 din 7 septembrie 2005,

Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din

declarația reclamantei rezultă că terenul ce face obiectul litigiului a

aparținut bunicului matern, de la care figurează a fi preluat prin convenția

din 13 aprilie 1958.

Din aceeași convenție rezultă că de la bunicul matern s-a

preluat numai suprafața de 1911 mp, iar reclamanta nu a făcut dovada că bunicul

său ar fi avut în proprietate o suprafață mai mare.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 339 din 19 aprilie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat

că în registrul agricol 1959-1963 figurează cu teren agricol T.M., nu și

intravilanul revendicat. Cel care figura cu teren preluat de către stat este bunicul

matern, dar reclamanta nu a formulat notificare și nici acțiune în temeiul

Legii nr. 10/2001 de pe urma acestui autor.

Solicitarea în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a făcut numai

după terenul autorului T.M. și nu după bunicul matern, iar acest teren a format

obiectul Legii nr. 18/1991.

Nu a avut loc o preluare abuzivă, în convenția de schimb

figurând bunicul matern cu suprafața de 1911 mp, teren cedat pentru care a

primit o suprafață în satul Tetila, fiind trecut în Anexa 39 a HCJ 3093/2001.

Certificatele de moștenitor nu fac dovada dreptului de

proprietate și în lipsa altor acte care să ateste conform legii dreptul de

proprietate al autorilor.

Corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.

8 din lege.

Cererea promovată în subsidiar este tardivă. Dispoziția nr.

531 din 14 aprilie 2005, după cum recunoaște însăși reclamanta, i-a fost

comunicată la data de 29 aprilie 2005, iar acțiunea a fost depusă la data de 1

iunie 2005. Termenul limită până la care acțiunea putea fi depusă era 31 mai

2005.

Nefiind respectate dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, republicată, acțiunea este tardivă și pe acest motiv trebuia

respinsă.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând

următoarele aspecte:

Terenul în litigiu nu cade sub incidența Legii fondului

funciar, ci sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recurenta a făcut cerere de reconstituire a dreptului de

proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 doar pentru terenurile cu vegetație

forestieră, nu și pentru terenul din intravilan, care formează obiectul

prezentului litigiu.

Instanțele trebuiau să verifice dacă terenul este sau nu

liber.

Prin întâmpinare, intimații au reluat apărările făcute

înaintea instanțelor de fond, solicitând respingerea recursului.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate

prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea

instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la restituirea în

natură a terenului în suprafață de 2850 mp care a fost preluat abuziv de la

autoarea sa în anii 1950-1952.

Din înscrisurile depuse a rezultat că în temeiul convenției

de schimb încheiată la 13 aprilie 1952 între Uzinele Sadu Gorj și mai mulți

proprietari de terenuri, de la D.G.P. (bunicul reclamantei) a fost preluată o

suprafață de 1911 mp. Acesta a primit o suprafață de teren egală în Curtișoara,

satul Tetila.

Întrucât contractul de schimb este translativ de

proprietate, și nu a fost pusă în discuție valabilitatea acestuia, autorul

reclamantei și deci, nici aceasta, nu mai pot pretinde vreun drept de

proprietate asupra terenului situat în intravilanul localității Bumbești-Jiu.

Pentru terenul în suprafață de 1911 mp din satul Tetila,

T.I. a fost trecută în Anexa nr. 39 la Hotărârea Comisiei Județene Gorj nr.

3093 din 1 martie 2002, poziția 21. Ca atare, reclamanta a urmărit

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în sistemul Legii nr.

18/1991.

Faptul că prin sentința civilă nr. 1291 din 9 martie 2006 a

Judecătoriei Târgu Jiu, nedefinitivă, a fost anulată parțial această hotărâre

și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 578 mp, respectiv

despăgubiri pentru 2822 mp, nu face decât să confirme legalitatea soluțiilor

date de instanțele de fond, întrucât considerentele pentru care a fost pronunțată

această soluție se întemeiază pe prevederile Legii nr. 18/1991.

Așadar, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 conform căruia nu intră sub incidența prezentei legi

terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau

la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât reclamanta nu ar putea obține, pentru același

teren, măsuri reparatorii și potrivit Legii nr. 18/1991 și potrivit Legii nr.

10/2001, instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii

materiale menționate, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării

hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.G.I.

împotriva deciziei civile nr. 339 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 21 noiembrie 2006.