ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9471/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, la 1 iunie 2005, reclamanta T.G.I. a chemat în judecată pe pârâții Primăria orașului Bumbești Jiu și Primarul orașului Bumbești Jiu pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 531 din 14 aprilie 2005 emisă de primar, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2850 mp situat în intravilanul localității Bumbești Jiu sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. În motivarea acțiunii s-a arătat că mama reclamantei, a cărei unică moștenitoare este aceasta, a fost proprietara unui teren siliște de casă în suprafață de 3400 mp situat în intravilanul localității Bumbești Jiu.

Aceasta a fost deposedată abuziv de 2850 mp din teren în perioada anilor 1950-1952, când terenul a fost luat fără nici un titlu. Prin sentința civilă nr. 469 din 7 septembrie 2005, Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din declarația reclamantei rezultă că terenul ce face obiectul litigiului a aparținut bunicului matern, de la care figurează a fi preluat prin convenția din 13 aprilie 1958. Din aceeași convenție rezultă că de la bunicul matern s-a preluat numai suprafața de 1911 mp, iar reclamanta nu a făcut dovada că bunicul său ar fi avut în proprietate o suprafață mai mare. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 339 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că în registrul agricol 1959-1963 figurează cu teren agricol T.M., nu și intravilanul revendicat. Cel care figura cu teren preluat de către stat este bunicul matern, dar reclamanta nu a formulat notificare și nici acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001 de pe urma acestui autor. Solicitarea în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a făcut numai după terenul autorului T.M. și nu după bunicul matern, iar acest teren a format obiectul Legii nr. 18/1991. Nu a avut loc o preluare abuzivă, în convenția de schimb figurând bunicul matern cu suprafața de 1911 mp, teren cedat pentru care a primit o suprafață în satul Tetila, fiind trecut în Anexa 39 a HCJ 3093/2001.

Certificatele de moștenitor nu fac dovada dreptului de proprietate și în lipsa altor acte care să ateste conform legii dreptul de proprietate al autorilor. Corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 8 din lege. Cererea promovată în subsidiar este tardivă. Dispoziția nr. 531 din 14 aprilie 2005, după cum recunoaște însăși reclamanta, i-a fost comunicată la data de 29 aprilie 2005, iar acțiunea a fost depusă la data de 1 iunie 2005. Termenul limită până la care acțiunea putea fi depusă era 31 mai 2005. Nefiind respectate dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, acțiunea este tardivă și pe acest motiv trebuia respinsă. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând următoarele aspecte: Terenul în litigiu nu cade sub incidența Legii fondului funciar, ci sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Recurenta a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 doar pentru terenurile cu vegetație forestieră, nu și pentru terenul din intravilan, care formează obiectul prezentului litigiu. Instanțele trebuiau să verifice dacă terenul este sau nu liber. Prin întâmpinare, intimații au reluat apărările făcute înaintea instanțelor de fond, solicitând respingerea recursului. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2850 mp care a fost preluat abuziv de la autoarea sa în anii 1950-1952.

Din înscrisurile depuse a rezultat că în temeiul convenției de schimb încheiată la 13 aprilie 1952 între Uzinele Sadu Gorj și mai mulți proprietari de terenuri, de la D.G.P. (bunicul reclamantei) a fost preluată o suprafață de 1911 mp. Acesta a primit o suprafață de teren egală în Curtișoara, satul Tetila. Întrucât contractul de schimb este translativ de proprietate, și nu a fost pusă în discuție valabilitatea acestuia, autorul reclamantei și deci, nici aceasta, nu mai pot pretinde vreun drept de proprietate asupra terenului situat în intravilanul localității Bumbești-Jiu. Pentru terenul în suprafață de 1911 mp din satul Tetila, T.I. a fost trecută în Anexa nr. 39 la Hotărârea Comisiei Județene Gorj nr. 3093 din 1 martie 2002, poziția 21. Ca atare, reclamanta a urmărit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în sistemul Legii nr. 18/1991.

Faptul că prin sentința civilă nr. 1291 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, nedefinitivă, a fost anulată parțial această hotărâre și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 578 mp, respectiv despăgubiri pentru 2822 mp, nu face decât să confirme legalitatea soluțiilor date de instanțele de fond, întrucât considerentele pentru care a fost pronunțată această soluție se întemeiază pe prevederile Legii nr. 18/1991.

Așadar, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conform căruia nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât reclamanta nu ar putea obține, pentru același teren, măsuri reparatorii și potrivit Legii nr. 18/1991 și potrivit Legii nr. 10/2001, instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale menționate, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.G.I. împotriva deciziei civile nr. 339 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 21 noiembrie 2006.