ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3494/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 335 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamantul M.M.L. și de pârâții Primarul Municipiului Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 231 din 7 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Gorj. A fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă în parte contestația și anulată Dispoziția nr. 3008 din 11 decembrie 2003. A constatat că reclamantul M.M.L. este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 3188 mp, în valoare de 3.629.430 lei și pentru construcții în suprafață de 996 mp, în suprafață de 1.895.082, 80 lei.

A obligat pe pârâți la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că preluarea imobilului ce a aparținut autorului reclamantului a fost abuzivă întrucât imobilul nu a fost cuprins în anexa Decretului nr. 92/1950 cu imobile naționalizate din Târgu-Jiu. Imobilul preluat abuziv se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 și, deși reclamantul a pretins prin acțiune că suprafața de teren preluată de la autorii săi măsoară suprafața de 33.450 mp, această susținere nu are suport probator. Reclamantul nu a produs dovezi din care să rezulte suprafața pretinsă prin acțiune, dimpotrivă, suprafața consemnată în procesul-verbal de preluare măsoară 3188 mp, așa încât nu poate fi reținută nici apărarea pârâților că suprafața preluată de la autorii reclamantului este de 2878 mp.

În raport de probatoriul administrat, singura suprafață de teren pentru care s-a făcut dovada proprietății și a preluării este cea de 3188 mp, identificată de expert. 2. Recursurile 2.1. Motive Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele părți. Criticile formulate de reclamant privesc următoarele aspecte: Instanța nu a arătat argumentele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate prevederile din decizia civilă nr. 1824/1997 prin care s-a statuat irevocabil că părinții reclamantului au avut în Târgu-Jiu un teren de 33450 mp. Eronat s-a tras concluzia că nu s-a făcut dovada acestui teren, atâta vreme cât prin decizia respectivă s-a reținut că terenul este exceptat de la restituire în temeiul art. 5 din Legea nr. 18/1991 și nu pentru faptul că acest teren nu ar fi fost în patrimoniul părinților reclamantului.

Reclamantul a acționat în calitate de succesor al părinților săi care au decedat înainte de apariția Legilor nr. 18/1991 și 10/2001. Reclamantul și-a dovedit temeinicia acțiunii cu probe. Pârâții au criticat hotărârea pentru următoarele motive: Din planul de situație depus la dosar rezultă că terenul ce a aparținut lui F.M. era în suprafață de 2878 mp, determinată prin măsurătorile făcute pe plan. Cu toate acestea, s-a avut în vedere suprafața de 3188 mp, menționată în fișa de descriere a imobilului. Instanța trebuia să țină cont și de alte acte oficiale din care rezulta suprafața de teren. Cât privește cuantumul măsurilor reparatorii acordate de instanță, emiterea unei decizii prin care se stabilește atât cuantumul cât și modalitatea de despăgubiri este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța mai are numai competența de a stabili calitatea de persoană îndreptățită. Prin concluziile scrise pârâții au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de expert, însă acestea nu au fost acordate de instanță. Curtea de apel trebuia să facă o compensare a cheltuielilor de judecată. 2.2. Analiza recursurilor Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat. În condițiile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Or, determinarea întinderii suprafeței de teren reprezintă o chestiune de fapt, de atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Pe de altă parte, în cauză nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1824/1997 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, câtă vreme prin această hotărâre nu s-a dezlegat problema întinderii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ci faptul că expertul a identificat un teren de 33450 mp care este ocupat cu construcții ce aparțin domeniului public. Așadar, dezlegarea făcută prin hotărârea invocată de reclamant a vizat problema restituirii în natură, într-o acțiune în revendicare, a unui teren afectat de utilități publice. Având în vedere aceste aspecte, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat. Cât privește recursul pârâților, sunt de reținut următoarele aspecte: Întinderea suprafeței de teren nu poate constitui motiv de recurs, pentru argumentele arătate în analiza recursului reclamantului. Este întemeiată însă critica privitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. conform cu care, atunci c ând pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Motivând soluția privitoare la cheltuielile de judecată, instanța s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 274-276 C. proc. civ. Or, admițând apelurile declarate de ambele părți, instanța trebuia să se limiteze la a face aplicarea numai a prevederilor art. 276 C. proc.

civ. și să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de acestea în etapa procesuală în care s-a pus problema determinării cuantumului lor. Pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte hotărârea atacată și va face compensarea cheltuielilor de judecată, urmând să-i oblige pe pârâți la 950 lei cheltuieli de judecată către reclamant. S-a avut în vedere faptul că reclamantul a achitat onorariu de expertiză în cuantum de 1200 lei, pârâții un onorariu de 500 lei iar la termenul din 14 octombrie 2009 s-a fixat un onorariu de expertiză de 500 lei, câte ½ în sarcina ambelor părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei civile nr. 335 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia în sensul că obligă pârâții la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.M.L. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.