ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3494/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

instanței de apel

Prin decizia civilă nr.

335 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamantul M.M.L.

și de pârâții Primarul Municipiului Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu

Jiu împotriva sentinței civile nr. 231 din 7 septembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Gorj. A fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă în parte

contestația și anulată Dispoziția nr. 3008 din 11 decembrie 2003. A constatat că reclamantul M.M.L. este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru

suprafața de teren de 3188 mp, în valoare de 3.629.430 lei și pentru

construcții în suprafață de 996 mp, în suprafață de 1.895.082, 80 lei. A

obligat pe pârâți la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că preluarea imobilului ce a aparținut autorului

reclamantului a fost abuzivă întrucât imobilul nu a fost cuprins în anexa

Decretului nr. 92/1950 cu imobile naționalizate din Târgu-Jiu.

Imobilul preluat

abuziv se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 și,

deși reclamantul a pretins prin acțiune că suprafața de teren preluată de la

autorii săi măsoară suprafața de 33.450 mp, această susținere nu are suport

probator. Reclamantul nu a produs dovezi din care să rezulte suprafața pretinsă

prin acțiune, dimpotrivă, suprafața consemnată în procesul-verbal de preluare

măsoară 3188 mp, așa încât nu poate fi reținută nici apărarea pârâților că

suprafața preluată de la autorii reclamantului este de 2878 mp.

În raport de

probatoriul administrat, singura suprafață de teren pentru care s-a făcut

dovada proprietății și a preluării este cea de 3188 mp, identificată de expert.

2.1. Motive

Împotriva hotărârii

au declarat recurs ambele părți.

Criticile formulate

de reclamant privesc următoarele aspecte:

Instanța nu a arătat argumentele

de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate prevederile din decizia

civilă nr. 1824/1997 prin care s-a statuat irevocabil că părinții reclamantului

au avut în Târgu-Jiu un teren de 33450 mp. Eronat s-a tras concluzia că nu s-a

făcut dovada acestui teren, atâta vreme cât prin decizia respectivă s-a reținut

că terenul este exceptat de la restituire în temeiul art. 5 din Legea nr.

18/1991 și nu pentru faptul că acest teren nu ar fi fost în patrimoniul

părinților reclamantului.

Reclamantul a

acționat în calitate de succesor al părinților săi care au decedat înainte de

apariția Legilor nr. 18/1991 și 10/2001.

Reclamantul și-a

dovedit temeinicia acțiunii cu probe.

Pârâții au criticat

hotărârea pentru următoarele motive:

Din planul de

situație depus la dosar rezultă că terenul ce a aparținut lui F.M. era în

suprafață de 2878 mp, determinată prin măsurătorile făcute pe plan. Cu toate

acestea, s-a avut în vedere suprafața de 3188 mp, menționată în fișa de

descriere a imobilului. Instanța trebuia să țină cont și de alte acte oficiale

din care rezulta suprafața de teren.

Cât privește

cuantumul măsurilor reparatorii acordate de instanță, emiterea unei decizii

prin care se stabilește atât cuantumul cât și modalitatea de despăgubiri este

atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța mai are numai competența de a stabili calitatea de persoană

îndreptățită.

Prin concluziile

scrise pârâții au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei

reprezentând onorariu de expert, însă acestea nu au fost acordate de instanță.

Curtea de apel trebuia să facă o compensare a cheltuielilor de judecată.

2.2. Analiza

recursurilor

Recursul declarat de

reclamant nu este întemeiat.

În condițiile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate. Or, determinarea întinderii suprafeței de teren reprezintă o

chestiune de fapt, de atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Pe de altă parte, în

cauză nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a deciziei civile nr.

1824/1997 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, câtă vreme prin această

hotărâre nu s-a dezlegat problema întinderii dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu, ci faptul că expertul a identificat un teren de 33450 mp

care este ocupat cu construcții ce aparțin domeniului public. Așadar,

dezlegarea făcută prin hotărârea invocată de reclamant a vizat problema

restituirii în natură, într-o acțiune în revendicare, a unui teren afectat de

utilități publice.

Având în vedere

aceste aspecte, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerințele art.

304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

Cât privește recursul

pârâților, sunt de reținut următoarele aspecte:

Întinderea suprafeței

de teren nu poate constitui motiv de recurs, pentru argumentele arătate în

analiza recursului reclamantului.

Este întemeiată însă

critica privitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. conform cu care, atunci c

ând

pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va

aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor

de judecată, putând face compensarea lor.

Motivând soluția

privitoare la cheltuielile de judecată, instanța s-a întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 274-276 C. proc. civ. Or,

admițând apelurile declarate de ambele

părți, instanța trebuia să se limiteze la a face aplicarea numai a prevederilor

art. 276 C. proc. civ. și să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de

acestea în etapa procesuală în care s-a pus problema determinării cuantumului

lor.

Pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta

Curte va admite recursul, va casa în parte hotărârea atacată și va face

compensarea cheltuielilor de judecată, urmând să-i oblige pe pârâți la 950 lei

cheltuieli de judecată către reclamant.

S-a avut în vedere

faptul că reclamantul a achitat onorariu de expertiză în cuantum de 1200 lei,

pârâții un onorariu de 500 lei iar la termenul din 14 octombrie 2009 s-a fixat

un onorariu de expertiză de 500 lei, câte ½ în sarcina ambelor părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâții Primarul Municipiului Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu

împotriva deciziei civile nr. 335 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte

decizia în sensul că obligă pârâții la plata sumei de 950 lei cheltuieli de

judecată către reclamant.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul M.M.L. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2011.