ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6324/2006

HOTĂRÂRE
28.06.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6324/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 712 din 18

februarie 2003, Primarul municipiului Târgu Jiu a dispus înaintarea notificării

formulate de reclamanta V.E. la Comisia locală de aplicare a legilor fondului

funciar de pe lângă Consiliul local al municipiului Târgu Jiu cu motivarea că

regimul juridic al terenului de 6000 mp, situat în Târgu Jiu, pretins de

reclamantă a-i fi restituit în natură sau prin echivalent se încadrează în

prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei dispoziții,

reclamanta a formulat o contestație înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr.

1102 din 5 martie 2003.

Prin contestație, reclamanta V.E. a

chemat în judecată Primăria municipiului Târgu Jiu și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea primului pârât să-i

restituie în natură terenul de 6000 mp ori să-i acorde despăgubiri.

În motivarea contestației,

reclamanta a arătat că a avut în proprietate acest teren, pe care l-a cumpărat

în anul 1948 și care, ulterior, i-a fost luat abuziv și fără titlu de către IAS

Târgu Jiu. Suprafața inițială era de 8500 mp din care i s-a reconstituit

dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 pentru 2500 mp. Diferența de

6000 mp se află în intravilanul municipiului și pentru el a solicitat

soluționarea favorabilă a contestației.

Prin sentința nr. 208 din 1 iulie

2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, contestația reclamantei a fost admisă

în parte, față de Primăria municipiului Târgu Jiu. Instanța a constatat că

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în valoare

de 600 milioane lei. S-a respins contestația față de Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Gorj pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 6000 mp care, fiind

ocupat integral cu case de locuit și utilități nu poate fi restituit în natură.

Terenul în litigiu a fost preluat

abuziv de IAS Târgu Jiu, care l-a înstrăinat către C.N.L.O., fiind în prezent

atribuit în proprietate unor persoane strămutate din zonele cu exploatări de

cărbune, care și-au construit case cu utilitățile aferente. Terenul se află în intravilanul

municipiului Târgu Jiu și nu este supus prevederilor Legii nr. 18/1991.

Instanța a indicat ca temei al soluției pronunțate prevederile art. 10 și art.

11 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 instanța nu a anulat dispoziția

primarului pentru că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.

Împotriva sentinței au declarat apel

Primarul și Primăria municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a susținut că, atâta vreme cât reclamanta nu a atacat dispoziția prin care

s-a răspuns la notificarea sa, cererea de restituire în natură a terenului este

inadmisibilă.

De asemeni s-a invocat lipsa

calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, precum și

faptul că s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafață

mai mare cu 60 mp decât cea cuvenită reclamantei, iar terenul în litigiu nu

este supus dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

S-a reținut că, instanța de fond a

pronunțat sentința în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu Jiu care,

în temeiul Legii nr. 215/2001 este șeful autorității publice (care este

primăria) și el reprezintă municipiul Târgu Jiu în instanță.

S-a mai reținut că, la instanța de

fond nu s-a contestat suprafața pretinsă de reclamantă și că valoarea actuală a

fost stabilită prin expertiză.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs apelanții, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenții invocă din nou lipsa

calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, faptul că

instanțele nu au precizat în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent și

faptul că reclamanta nu a solicitat anularea dispoziției, ceea ce înseamnă că

ea produce efecte în continuare. În final, recurenții au solicitat respingerea

contestației.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale a Primăriei municipiului Târgu Jiu urmează a se avea în

vedere că, deși potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o

structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile

consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente

ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr.

10/2001 sunt de observat dispozițiile art. 21 potrivit cărora notificarea

trebuie adresată persoanei juridice deținătoare, dispozițiile art. 23 care

instituie obligația acesteia de a emite decizie ori dispoziție motivată și de a

o comunica persoanei îndreptățite, în condițiile și termenele prescrise, precum

și dispozițiile art. 24 care prevăd dreptul părții de a ataca în justiție

decizia emisă de persoana juridică deținătoare.

Atunci când persoana juridică

deținătoare este primăria, art. 20 alin. (3) prevede că, „în cazul primăriilor,

restituirea în natură sau prin echivalent către persona îndreptățită se face

prin dispoziția motivată a primarilor”.

Prin dispoziția atacată nu s-a

respins notificarea reclamantei pentru că primăria nu ar fi unitate

deținătoare, ci s-a constatat că terenul nu intră sub incidența Legii nr.

10/2001. Nici în apel, excepția lipsei calității procesuale nu a fost motivată

pe lipsa calității de persoană juridică deținătoare, ci pe faptul că nu

primăriile soluționează notificările, nu ele acordă măsuri reparatorii prin

echivalent, precum și pe faptul că numai consiliile locale ar avea această

calitate.

Instanța de fond a greșit, la fel ca

și instanța de apel atunci când a motivat că nu a fost învestită cu anularea

dispoziției. Atâta vreme cât în contestație se menționează expres că „această

hotărâre este nelegală”, respectiv dispoziția primarului de a se trimite

notificarea Comisiei locale de fond funciar este evident că s-a solicitat

anularea ei. Instanța de fond nu a avut rol activ în a lămuri acest aspect, iar

soluția anulării nu se putea dispune în căile de atac pentru că reclamanta nu a

uzat de ele și nu se putea face situația mai grea apelanților și, respectiv

recurenților în propria lor cale de atac.

Pe de altă parte, admițând

contestația în parte și stabilind calitatea reclamantei de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent este evident că, dispoziția

a fost anulată implicit pentru că s-a recunoscut incidența Legii nr. 10/2001 în

cauză, contrar celor stabilite prin dispoziție. Instanța de fond a greșit sub

aspect formal, dar eroarea nu poate fi corectată în lipsa apelului și

recursului reclamantei care, de altfel, nu avea interes să uzeze de ele

întrucât a câștigat pe fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse,

primăria are calitate procesuală în cauză, excepția fiind nefondată.

Referitor la stabilirea măsurilor

reparatorii prin echivalent, soluția este corectă în raport de faptul că

terenul nu se poate restituit în natură, iar trimiterea instanței de fond la

dispozițiile art. 10 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată

este suficientă pentru a determina natura măsurilor reparatorii acordate. Art.

10 alin. (10) din Lege stabilește modalitățile de reparare prin echivalent,

condiționate de acordul reclamantei, pe care aceasta urmează să și-l exprime.

De altfel, acest motiv nu a fost invocat în apel, el fiind invocat prima dată

în recurs.

Pentru toate aceste considerente și

văzând că nu sunt îndeplinite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat [art.

312 alin. (1) C. proc. civ.].

Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului

Târgu Jiu și de Primăria Municipiului Târgu Jiu prin Primar împotriva deciziei

nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 iunie

2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1124/2010
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, secția civilă, la 26 aprilie 2006, reclamanta C.M.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.F., în calitate de
ÎCCJ 2007-01-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 72/2007
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea notificată sub nr. 121/2001 Primăriei Municipiului Târgu Jiu, petentul N.V. a cerut restituirea în natură, conform cotei sale de 2/3 părți indivize, a terenului intravilan situat
ÎCCJ 2005-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8101/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin dispoziția nr. 965 din 25 februarie 2004, Primarul Municipiului Târgu Jiu, a stabilit, urmare notificării formulată de D.S., măsuri reparatorii în e
ÎCCJ 2004-11-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6640/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și precizată ulterior, reclamanții P.D. și P.I.A., au chemat în judecată Primăria Municipiului Tg. Jiu, solicitând obligarea pârât
ÎCCJ 2010-03-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2010
60.000 RON în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinței nr. 208/2003 a Tribunalului Gorj este legală. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs V.M.N.
Sursă