ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6324/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6324/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 712 din 18
februarie 2003, Primarul municipiului Târgu Jiu a dispus înaintarea notificării
formulate de reclamanta V.E. la Comisia locală de aplicare a legilor fondului
funciar de pe lângă Consiliul local al municipiului Târgu Jiu cu motivarea că
regimul juridic al terenului de 6000 mp, situat în Târgu Jiu, pretins de
reclamantă a-i fi restituit în natură sau prin echivalent se încadrează în
prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei dispoziții,
reclamanta a formulat o contestație înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr.
1102 din 5 martie 2003.
Prin contestație, reclamanta V.E. a
chemat în judecată Primăria municipiului Târgu Jiu și Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea primului pârât să-i
restituie în natură terenul de 6000 mp ori să-i acorde despăgubiri.
În motivarea contestației,
reclamanta a arătat că a avut în proprietate acest teren, pe care l-a cumpărat
în anul 1948 și care, ulterior, i-a fost luat abuziv și fără titlu de către IAS
Târgu Jiu. Suprafața inițială era de 8500 mp din care i s-a reconstituit
dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 pentru 2500 mp. Diferența de
6000 mp se află în intravilanul municipiului și pentru el a solicitat
soluționarea favorabilă a contestației.
Prin sentința nr. 208 din 1 iulie
2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, contestația reclamantei a fost admisă
în parte, față de Primăria municipiului Târgu Jiu. Instanța a constatat că
reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în valoare
de 600 milioane lei. S-a respins contestația față de Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Gorj pentru lipsa calității
procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri
reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 6000 mp care, fiind
ocupat integral cu case de locuit și utilități nu poate fi restituit în natură.
Terenul în litigiu a fost preluat
abuziv de IAS Târgu Jiu, care l-a înstrăinat către C.N.L.O., fiind în prezent
atribuit în proprietate unor persoane strămutate din zonele cu exploatări de
cărbune, care și-au construit case cu utilitățile aferente. Terenul se află în intravilanul
municipiului Târgu Jiu și nu este supus prevederilor Legii nr. 18/1991.
Instanța a indicat ca temei al soluției pronunțate prevederile art. 10 și art.
11 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 instanța nu a anulat dispoziția
primarului pentru că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.
Împotriva sentinței au declarat apel
Primarul și Primăria municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susținut că, atâta vreme cât reclamanta nu a atacat dispoziția prin care
s-a răspuns la notificarea sa, cererea de restituire în natură a terenului este
inadmisibilă.
De asemeni s-a invocat lipsa
calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, precum și
faptul că s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafață
mai mare cu 60 mp decât cea cuvenită reclamantei, iar terenul în litigiu nu
este supus dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul a fost respins ca nefondat
prin decizia nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția
civilă.
S-a reținut că, instanța de fond a
pronunțat sentința în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu Jiu care,
în temeiul Legii nr. 215/2001 este șeful autorității publice (care este
primăria) și el reprezintă municipiul Târgu Jiu în instanță.
S-a mai reținut că, la instanța de
fond nu s-a contestat suprafața pretinsă de reclamantă și că valoarea actuală a
fost stabilită prin expertiză.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs apelanții, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenții invocă din nou lipsa
calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, faptul că
instanțele nu au precizat în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent și
faptul că reclamanta nu a solicitat anularea dispoziției, ceea ce înseamnă că
ea produce efecte în continuare. În final, recurenții au solicitat respingerea
contestației.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce urmează:
Referitor la excepția lipsei
calității procesuale a Primăriei municipiului Târgu Jiu urmează a se avea în
vedere că, deși potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o
structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile
consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente
ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr.
10/2001 sunt de observat dispozițiile art. 21 potrivit cărora notificarea
trebuie adresată persoanei juridice deținătoare, dispozițiile art. 23 care
instituie obligația acesteia de a emite decizie ori dispoziție motivată și de a
o comunica persoanei îndreptățite, în condițiile și termenele prescrise, precum
și dispozițiile art. 24 care prevăd dreptul părții de a ataca în justiție
decizia emisă de persoana juridică deținătoare.
Atunci când persoana juridică
deținătoare este primăria, art. 20 alin. (3) prevede că, „în cazul primăriilor,
restituirea în natură sau prin echivalent către persona îndreptățită se face
prin dispoziția motivată a primarilor”.
Prin dispoziția atacată nu s-a
respins notificarea reclamantei pentru că primăria nu ar fi unitate
deținătoare, ci s-a constatat că terenul nu intră sub incidența Legii nr.
10/2001. Nici în apel, excepția lipsei calității procesuale nu a fost motivată
pe lipsa calității de persoană juridică deținătoare, ci pe faptul că nu
primăriile soluționează notificările, nu ele acordă măsuri reparatorii prin
echivalent, precum și pe faptul că numai consiliile locale ar avea această
calitate.
Instanța de fond a greșit, la fel ca
și instanța de apel atunci când a motivat că nu a fost învestită cu anularea
dispoziției. Atâta vreme cât în contestație se menționează expres că „această
hotărâre este nelegală”, respectiv dispoziția primarului de a se trimite
notificarea Comisiei locale de fond funciar este evident că s-a solicitat
anularea ei. Instanța de fond nu a avut rol activ în a lămuri acest aspect, iar
soluția anulării nu se putea dispune în căile de atac pentru că reclamanta nu a
uzat de ele și nu se putea face situația mai grea apelanților și, respectiv
recurenților în propria lor cale de atac.
Pe de altă parte, admițând
contestația în parte și stabilind calitatea reclamantei de persoană
îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent este evident că, dispoziția
a fost anulată implicit pentru că s-a recunoscut incidența Legii nr. 10/2001 în
cauză, contrar celor stabilite prin dispoziție. Instanța de fond a greșit sub
aspect formal, dar eroarea nu poate fi corectată în lipsa apelului și
recursului reclamantei care, de altfel, nu avea interes să uzeze de ele
întrucât a câștigat pe fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse,
primăria are calitate procesuală în cauză, excepția fiind nefondată.
Referitor la stabilirea măsurilor
reparatorii prin echivalent, soluția este corectă în raport de faptul că
terenul nu se poate restituit în natură, iar trimiterea instanței de fond la
dispozițiile art. 10 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată
este suficientă pentru a determina natura măsurilor reparatorii acordate. Art.
10 alin. (10) din Lege stabilește modalitățile de reparare prin echivalent,
condiționate de acordul reclamantei, pe care aceasta urmează să și-l exprime.
De altfel, acest motiv nu a fost invocat în apel, el fiind invocat prima dată
în recurs.
Pentru toate aceste considerente și
văzând că nu sunt îndeplinite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat [art.
312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului
Târgu Jiu și de Primăria Municipiului Târgu Jiu prin Primar împotriva deciziei
nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
28 iunie
2006.