ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta V.E. a chemat în judecată A.N.R.P.

și Statul Român prin C.C.S.D., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții

și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei nr. 2208/2008

emisă de C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. și obligarea pârâților la emiterea unei noi

decizii cu un cuantum de 1.364.794 RON, cu titlu de despăgubiri, pentru imobilul

teren în suprafață de 6.000 m.p., situat în Târgu Jiu, cartierul V., la valoarea

de piață a imobilului, sau cu un cuantum pe care-l va stabili instanța după efectuarea

unui raport de expertiză imobiliară evaluatorie, efectuată potrivit standardelor

internaționale de evaluare.

Reclamanta a mai solicitat

instanței să constate că decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de C.C.S.D.,

nu-i este aplicabilă în raport cu dispoziția din 29 iulie 2007 emisă de Primarul

Municipiului Târgu Jiu și cu data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 208/2008,

pronunțată în Dosarul nr. 1102/2003, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

De asemenea, reclamanta

a mai solicitat și obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata unor daune cominatorii în

valoare de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei, precum

și la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON pentru suferințe psihice

pricinuite de către intimată prin emiterea celor două decizii nelegale, cu încălcarea

demnității umane.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 208 din 1 iulie 2003 a Tribunalului

Gorj s-a dispus acordarea către reclamantă a unor măsuri reparatorii prin echivalent

de 60.000 RON, măsurile reparatorii fiind derizorii față de valoarea reală a bunului

preluat în mod abuziv de către regimul comunist.

Decizia contestată, susține

reclamanta, este nelegală în raport de conținutul raportului de evaluare extrajudiciar

efectuat, prin care s-a stabilit că valoarea terenului preluat abuziv este de 1.364.794

RON, iar valoarea acestuia este în continuă creștere.

Reclamanta a mai arătat

că decizia invocată de C.C.S.D. în cuprinsul actului contestat, respectiv decizia

52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu îi este aplicabilă,

având în vedere data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 208/2003, respectiv

nr. 28 iunie 2006, precum și data dispoziției din 21 iunie 2007, în speță aplicându-se

dispozițiile Legii nr. 247/2000.

Prin întâmpinare, A.N.R.P.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport cu dispozițiile

art. 2 din H.G. nr. 361/2005.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 854

din 3 martie 2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.,

respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu A.N.R.P., ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea

reclamantei V.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., în raport de dispozițiile titlului

VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005, care atribuie în sarcina C.C.S.D. emiterea deciziilor

conținând titlul de despăgubire, s-a reținut că, aceasta este întemeiată, pârâta

A.N.R.P.  fiind doar autoritatea publică în subordinea căreia funcționează C.C.S.D.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că, din nici unul din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă

că reclamanta a contestat dispoziția din 21 iunie 2007, emisă de Primarul Municipiului

Târgu Jiu, ceea ce echivalează cu acceptarea acesteia.

Dispoziția primarului

a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, reclamantei

revenindu-i, eventual, doar dreptul de a solicita reactualizarea sumei stabilite

prin sentința civilă menționată, ca urmare a executării acesteia cu depășirea termenului

prevăzut de lege, fără a putea, însă, să solicite o reevaluare a probelor administrate

în cursul judecății și implicit schimbarea dispozițiilor hotărârii judecătorești.

Conchizând, instanța a

reținut că decizia nr. 228 din 28 mai 2008 a C.C.S.D., prin care s-a emis titlul

de despăgubire în cuantum de 60.000 RON în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea

despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinței nr. 208/2003 a Tribunalului Gorj

este legală.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs V.M.N., unic moștenitor al

defunctei reclamante V.E.

Recurentul a susținut,

în esență, că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că titlul în baza căruia

s-a solicitat reevaluarea la standarde internaționale a imobilului preluat abuziv,

este o hotărâre judecătorească irevocabilă, necenzurabilă, deoarece instanța nu

a obligat Primăria să plătească vreo sumă de bani, limitându-se a constata un drept

prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Faptul că instanța constată,

cu titlu orientativ, că echivalentul măsurilor reparatorii este de 60.000 RON, nu

creează o obligație în sarcina pârâtei.

Recurentul susține la

finele acestui motiv de recurs că titlul în baza căruia solicită reevaluarea imobilului

este dispoziția emisă la data de 21 iunie 2007 de Primarul Municipiului Târgu Jiu,

pentru faptul că aceasta face trimitere directă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cel de-al doilea motiv

de recurs, recurentul susține că, în mod greșit, instanța de fond reține că ar fi

solicitat schimbarea dispozițiilor hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul

Gorj, deoarece el nu a cerut schimbarea dispozitivului acestei sentințe ci, doar

respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii

nr. 247/2005, în raport de dispoziția nr. 5100 din 21 iunie 2007, emisă de Primarul

Municipiului Târgu Jiu, iar nu sentința Tribunalului Gorj.

Recursul este întemeiat

și va fi admis pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, numita V.E., autoarea recurentului V.N.M., a solicitat anularea deciziei

nr. 2208, emisă de C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. prin care s-a dispus în favoarea

reclamantei titlulul de despăgubire în cuantum de 60.000 RON reprezentând valoarea

despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinței civile nr. 208, pronunțată de Tribunalul

Gorj, în Dosarul nr. 1102/2003, rămasă definitivă și irevocabilă.

În art. 4 al deciziei

nr. 2208 din 28 mai 2008 se prevede că pentru valorificarea ei se va urma procedura

prevăzută la Cap. V

1

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată

și completată prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În luna mai 2008, A.N.R.P.

îi face cunoscut recurentului că dosarul său nu va mai fi trimis la evaluator și

că i se vor acorda despăgubiri în cuantumul stabilit de instanță.

La data de 2 iulie 2008

i s-au comunicat deciziile nr. 2208 din 28 mai 2008 și nr. 1651 din 13 martie 2008,

emise de C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.

Cum prin decizia nr. 2208

din 28 mai 2008 valoarea terenului a fost stabilită la suma de 60.000 RON, astfel

cum rezultă din decizia nr. 228 din 28 mai 2008 și nu potrivit valorii de piață

de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale

de evaluare, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (2) pct. 9 din Legea nr.

10/2001, recurentul a cerut anularea deciziei nr. 2208 din 28 mai 2008 și efectuarea

unei expertize evaluatorie la standarde internaționale a terenului.

Despăgubirile nu au fost

acordate într-un termen rezonabil, astfel încât ele nu mai sunt în concordanță cu

valoarea de piață și astfel, recurentului-reclamant i s-a încălcat un drept prevăzut

și protejat de lege.

În speță, recurenta-reclamantă

a invocat dispozițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precizând că sunt

aplicabile cauzei, întrucât decizia nu a fost finalizată, în sensul că nu a fost

pusă în aplicare.

Înalta Curte de Casație

și Justiție precizează că art. 16 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII nu are aplicabilitate

în litigiu, față de prevederile cuprinse în decizia 52 din 4 iunie 2007 a secțiilor

unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel prevederile cuprinse

în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind procedurile administrative

pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior

intrării în vigoare a legii, dacă au fost contestate în termenul prevăzut de Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 208 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Gorj definitivă și irevocabilă s-a stabilit

valoarea imobilului la suma de 60.000 RON, titlu de despăgubire comunicat recurentei

de către A.N.R.P.

Punctul de vedere al Înaltei

Curți de Casație și Justiție în aprecierea făcută prin decizia 52 este acela că

potrivit constituției art. 15 și C. civ., legea civilă nu retroactivează, deci pretenția

recurentului pentru suma stabilită într-o nouă evaluare de 1.364.794 RON, nu are

o susținere legală față de considerentele mai sus expuse.

Fără dubiu, recurentului

i se cuvine suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă nr. 208/2003,

cu indicele de inflație, Legea nr. 247/2005 stabilind măsuri într-un spirit rezonabil

pentru părțile implicate în astfel de litigii pentru asigurarea aducerii la îndeplinire

a prevederilor legale referitoare la plata despăgubirilor.

Așa fiind, Înalta Curte

de Casație și Justiție va admite recursul declarat de V.N.M., va modifica sentința

atacată și o va obliga pe pârâtă, admițând în parte acțiunea, să stabilească în

favoarea reclamantului un nou titlu de despăgubire care să cuprindă și actualizarea

cu indicele de inflație, începând cu data de 1 iulie 2003, a sumei de 60.000 RON,

stabilită prin sentința civilă nr. 208/2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

De asemenea, va anula

decizia nr. 2208/2008 a C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de V.N.M. împotriva sentinței civile nr. 854 din 3 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei V.E. și continuată de V.N.M.

Anulează decizia nr. 2208

din 28 mai 2008 emisă de C.C.S.D. și obligă pârâta la emiterea unei noi decizii

prin care să stabilească un nou titlu de despăgubire care să cuprindă și actualizarea

cu indicele de inflație, începând cu data de 1 iulie 2003, a sumei de 60.000 RON

stabilită prin sentința nr. 208 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

Respinge celelalte capete

de cerere din acțiune.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.