ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanța de fond
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată, reclamanții M.O.,
M.E. și M.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând:
1) obligarea pârâtei
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să efectueze operațiunile
administrative prevăzute de disp. art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,
în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent
Dispoziției nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Brașov și
să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul - teren
situat în Brașov, str. P.M., identificat în C.F. nr. X Brașov, în suprafață
utilă totală de 601,02 mp, imposibil de restituit în natură, dosarul în cauză
fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub
28223/CC ;
2) obligarea pârâtei
la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de
la data rămânerii definitive a Hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu
titlu de daune cominatorii.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat că în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 10/2001
au notificat Primăria Municipiului Brașov cu Notificarea nr. 3457/2001,
înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând restituirea în natură ori prin
echivalent a imobilului arătat anterior, în suprafață totală de 601,02 mp,
situat în Brașov, str. P.M. și că la data de 26 iunie 2006, cu o întârziere
nejustificată de aproximativ 5 ani de zile, având în vedere disp. art. 25 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului Brașov, prin Comisia de
aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, prin
care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului în suprafața utilă
totală de 601,02 mp.
S-a mai arătat de
către reclamanți că dispoziția, însoțită de toate înscrisurile aferente, a fost
comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 06
iulie 2006, pârâta înregistrând-o împreună cu toate înscrisurile anexate, sub
nr. 28223/CC.
Reclamanții au arătat
că, în vederea aplicării dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005,
dreptul lor legal de soluționare efectivă a cererii privind acordarea de
despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil, în
conformitate cu jurisprudența Curții Europene, nu a fost respectat, iar în
actualul stadiu al procedurilor administrative, dispozițiile legale în vigoare
nu le oferă un minim de garanții ori o protecție efectivă cu privire la momentul
materializării dreptului de a obține repararea prejudiciului cauzat prin
naționalizarea imobilului în cauză.
Apărările pârâtei
La data de 29
septembrie 2011, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Soluția instanței
de fond
Prin Sentința civilă
nr. 5495 din 30 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de
reclamanții M.O., M.E. și M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită
titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M., județ
Brașov, sub sancțiunea plății de 100 RON pe zi de întârziere de la momentul
împlinirii unui termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă
a hotărârii până la data emiterii titlului de despăgubire.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Din probele
administrate rezultă că reclamanții au notificat Primăria Municipiului Brașov
cu Notificarea nr. 3457/2001, înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând
restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului situat în Brașov, str.
P.M., identificat în C.F. nr. X Brașov, în suprafață utilă totală de 601,02, mp,
imobil ce a aparținut în deplină proprietate și liniștită posesie autorilor lor
C.G.M. și respectiv D.M.
Primăria Municipiului
Brașov prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția nr. 2271
din 26 iunie 2006, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a
imobilului în suprafața utilă totală de 601,02 mp, iar dispoziția, însoțită de
toate înscrisurile aferente, a fost comunicată Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor la data de 06 iulie 2006, pârâta înregistrând în
acest sens Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, precum și înscrisurile
anexate, sub nr. 28223/CC.
Instanța de fond a
reținut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea
obligația să înceapă efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul
VII din Legea nr. 247/2005, că la solicitarea pârâtei, în calitate de
beneficiar și utilizator, societatea de evaluatori desemnată SC G.C.E. SA a
întocmit raportul de evaluare având drept obiectiv evaluarea imobilului în
suprafață totala de 601,02 mp, situat în Brașov, str. P.M., raport care a fost
transmis pârâtei în luna iulie 2009, moment din care pârâta nu a mai efectuat
nici un demers în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Instanța a apreciat
că în cauză s-a depășit termenul rezonabil, de vreme ce au trecut 10 ani de la
înregistrarea notificării până la data pronunțării sentinței.
Ținând seama că s-a
efectuat raportul de evaluare a imobilului în cauză, în temeiul art. 6 parag. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol
adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 și 18 din Legea
nr. 554/2004, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta să emită
titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M., județ
Brașov, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a
hotărârii, această obligație fiind impusă pârâtei sub sancțiunea plății de
penalități de 100 RON pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea
nr. 554/2004.
II. Instanța de
recurs
Criticile pârâtei
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că
în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr.
554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa
transmiterii și înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din
Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa
analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul
posibilității restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul
notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către
Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea
acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.
S-a susținut că, în
speță, s-au parcurs etapele transmiterii, înregistrării și analizei dosarului
cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamantului, dosarul aferent
Dispoziției nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Brașov
fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 28223/CC, fiind parcursă etapa
verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a
imobilului notificat, dar și etapa evaluării, fiind întocmit deja raportul de
evaluare de către evaluatorul desemnat, respectiv SC G.C.E. SA Târgoviște, care
însă trebuie să întocmească un nou raport, potrivit precizărilor din Circulara
nr. 1211/CND/3 martie 2011.
Recurenta a mai
susținut că nu s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece
potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie avute în vedere
complexitatea cauzei, conduita părților și a autorităților și importanța
litigiului.
S-a arătat că în mod
greșit prima instanță a obligat direct la emiterea deciziei cuprinzând
cuantumul despăgubirilor, trecându-se peste etapele administrative prevăzute de
lege și mai ales în mod eronat s-a stabilit sancțiunea plății unei penalități
de 100 RON pe zi întârziere, în cazul nerespectării termenului de emitere a
titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii, în condițiile în care întocmirea rapoartelor de
evaluare aparține altor entități, iar termenul de executare a evaluării
prevăzut în contractele de prestări servicii încheiate cu evaluatori autorizați
este de 20 de zile, după care raportul de evaluare se comunică părților, care
sunt îndreptățite să formuleze obiecțiuni, așa încât nu se poate aprecia asupra
duratei procedurii de evaluare, sarcina plății penalităților fiind excesivă
pentru recurentă.
S-a solicitat
admiterea recursului în temeiul art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ.
și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Apărările
intimaților-reclamanți
Intimatul-reclamant
M.O., prin apărătorul său în instanță și întâmpinarea depusă la dosar în
temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., formulată și în numele
intimatelor-reclamantelor M.E. și M.M. a solicitat respingerea recursului
pârâtei ca nefondat
Analiza motivelor
de recurs
Analizând sentința
criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările
dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și
temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
a. Situația de fapt
Intimații-reclamanți
M.O., M.E. și M.M. au solicitat despăgubiri, prin Notificarea nr. 3457/2001
înregistrată sub nr. 30343/2001 la Primăria Municipiului Brașov pentru imobilul
situat în Brașov, str. P.M. compus din 601,02 mp teren, care a fost preluat
abuziv de la autorii lor în baza Decretului nr. 111/1951, conform Sentinței nr.
4245/1964 a Tribunalului Brașov.
Prin Dispoziția nr.
2271 din 26 iunie 2006 Primarul Municipiului Brașov a propus acordarea de
despăgubiri pentru imobilul notificat de reclamanți, dosarul aferent
dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a
Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 28223/CC, pentru a se urma
procedura de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Deși au trecut 10 ani
de la notificarea imobilului pentru care intimații-reclamanți a pretins
despăgubiri, ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 5 ani de la
recunoașterea dreptului acestora la despăgubiri prin Dispoziția nr. 2271 din 26
iunie 2006 a Primarului Municipiului Brașov, dosarul intimaților aferent
acestei dispoziții a ajuns abia în etapa evaluării, pentru a se putea stabili
cuantumul despăgubirilor.
b. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului pârâtei
Recursul pârâtei
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București declarat împotriva
Sentinței nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, prin care
a fost obligată să emită decizia care să conțină titluri de despăgubire, nu
cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia
susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce
vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii
nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe
cale de consecință, concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al
soluționării solicitării intimaților-reclamanți, de emitere a deciziei privind
titlul de despăgubire,aceste motive de recurs putând fi încadrate în
dispozițiile art. 304, pct. 9, C. proc. civ.
Deși argumentele
recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr.
247/2005, care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe
entități (organe învestite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt
corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului
rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.
Omisiunea
legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a
procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică de a determina
discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie
parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Termenul rezonabil
privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul
necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a
hotărârilor judecătorești, astfel că Statul Român avea obligația de a organiza
astfel funcționarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și
persoanele îndreptățite să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin
prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Complexitatea
etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere
a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru
justificarea unei conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților
publice.
Atunci când Statul
Român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al
căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea
abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate,
transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor
administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor
într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la
restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit posesoarele unui „bun”
în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens
pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin Hotărârile Viașu împotriva României
din 9 decembrie 2008, Katz și Faimblat din anul 2009.
În speță, raportat la
perioada îndelungată, de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii
de restituire a imobilului preluat abuziv de statul comunist de la autorul
intimaților, de la emiterea Notificării nr. 3457/30343/15 noiembrie 2001, prima
instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces
echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza
cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, nefiind justificate.
În condițiile
întârzierii excesive a soluționării dosarului intimaților-reclamanți, aflat
încă în procedura evaluării, în mod corect prima instanță a procedat la
stabilirea unor termene rezonabile de rezolvare a acestuia, privind emiterea
titlului de despăgubiri în 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,
sub sancțiunea unor penalități pe zi de întârziere.
De altfel, de la
pronunțarea sentinței recurate au trecut deja 6 luni, perioadă suficient de
lungă pentru ca autoritatea recurentă să-și îndeplinească obligațiile legale.
Soluția instanței
de recurs
Astfel fiind,
constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de
casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
Sentinței civile nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 martie 2012.
Procesat de GGC - AS