ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin acțiunea formulată, reclamanții M.O.,

M.E. și M.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând:

1) obligarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să efectueze operațiunile

administrative prevăzute de disp. art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent

Dispoziției nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Brașov și

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul - teren

situat în Brașov, str. P.M., identificat în C.F. nr. X Brașov, în suprafață

utilă totală de 601,02 mp, imposibil de restituit în natură, dosarul în cauză

fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub

28223/CC ;

2) obligarea pârâtei

la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de

la data rămânerii definitive a Hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu

titlu de daune cominatorii.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 10/2001

au notificat Primăria Municipiului Brașov cu Notificarea nr. 3457/2001,

înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând restituirea în natură ori prin

echivalent a imobilului arătat anterior, în suprafață totală de 601,02 mp,

situat în Brașov, str. P.M. și că la data de 26 iunie 2006, cu o întârziere

nejustificată de aproximativ 5 ani de zile, având în vedere disp. art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului Brașov, prin Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, prin

care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului în suprafața utilă

totală de 601,02 mp.

S-a mai arătat de

către reclamanți că dispoziția, însoțită de toate înscrisurile aferente, a fost

comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 06

iulie 2006, pârâta înregistrând-o împreună cu toate înscrisurile anexate, sub

nr. 28223/CC.

Reclamanții au arătat

că, în vederea aplicării dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

dreptul lor legal de soluționare efectivă a cererii privind acordarea de

despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil, în

conformitate cu jurisprudența Curții Europene, nu a fost respectat, iar în

actualul stadiu al procedurilor administrative, dispozițiile legale în vigoare

nu le oferă un minim de garanții ori o protecție efectivă cu privire la momentul

materializării dreptului de a obține repararea prejudiciului cauzat prin

naționalizarea imobilului în cauză.

La data de 29

septembrie 2011, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 5495 din 30 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de

reclamanții M.O., M.E. și M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită

titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M., județ

Brașov, sub sancțiunea plății de 100 RON pe zi de întârziere de la momentul

împlinirii unui termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă

a hotărârii până la data emiterii titlului de despăgubire.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Din probele

administrate rezultă că reclamanții au notificat Primăria Municipiului Brașov

cu Notificarea nr. 3457/2001, înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând

restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului situat în Brașov, str.

P.M., identificat în C.F. nr. X Brașov, în suprafață utilă totală de 601,02, mp,

imobil ce a aparținut în deplină proprietate și liniștită posesie autorilor lor

C.G.M. și respectiv D.M.

Primăria Municipiului

Brașov prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția nr. 2271

din 26 iunie 2006, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a

imobilului în suprafața utilă totală de 601,02 mp, iar dispoziția, însoțită de

toate înscrisurile aferente, a fost comunicată Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la data de 06 iulie 2006, pârâta înregistrând în

acest sens Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, precum și înscrisurile

anexate, sub nr. 28223/CC.

Instanța de fond a

reținut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea

obligația să înceapă efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, că la solicitarea pârâtei, în calitate de

beneficiar și utilizator, societatea de evaluatori desemnată SC G.C.E. SA a

întocmit raportul de evaluare având drept obiectiv evaluarea imobilului în

suprafață totala de 601,02 mp, situat în Brașov, str. P.M., raport care a fost

transmis pârâtei în luna iulie 2009, moment din care pârâta nu a mai efectuat

nici un demers în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Instanța a apreciat

că în cauză s-a depășit termenul rezonabil, de vreme ce au trecut 10 ani de la

înregistrarea notificării până la data pronunțării sentinței.

Ținând seama că s-a

efectuat raportul de evaluare a imobilului în cauză, în temeiul art. 6 parag. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 și 18 din Legea

nr. 554/2004, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta să emită

titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M., județ

Brașov, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii, această obligație fiind impusă pârâtei sub sancțiunea plății de

penalități de 100 RON pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea

nr. 554/2004.

II. Instanța de

recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că

în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr.

554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din

Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa

analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul

posibilității restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul

notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către

Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea

acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

S-a susținut că, în

speță, s-au parcurs etapele transmiterii, înregistrării și analizei dosarului

cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamantului, dosarul aferent

Dispoziției nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Brașov

fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 28223/CC, fiind parcursă etapa

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului notificat, dar și etapa evaluării, fiind întocmit deja raportul de

evaluare de către evaluatorul desemnat, respectiv SC G.C.E. SA Târgoviște, care

însă trebuie să întocmească un nou raport, potrivit precizărilor din Circulara

nr. 1211/CND/3 martie 2011.

Recurenta a mai

susținut că nu s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece

potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie avute în vedere

complexitatea cauzei, conduita părților și a autorităților și importanța

litigiului.

S-a arătat că în mod

greșit prima instanță a obligat direct la emiterea deciziei cuprinzând

cuantumul despăgubirilor, trecându-se peste etapele administrative prevăzute de

lege și mai ales în mod eronat s-a stabilit sancțiunea plății unei penalități

de 100 RON pe zi întârziere, în cazul nerespectării termenului de emitere a

titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii, în condițiile în care întocmirea rapoartelor de

evaluare aparține altor entități, iar termenul de executare a evaluării

prevăzut în contractele de prestări servicii încheiate cu evaluatori autorizați

este de 20 de zile, după care raportul de evaluare se comunică părților, care

sunt îndreptățite să formuleze obiecțiuni, așa încât nu se poate aprecia asupra

duratei procedurii de evaluare, sarcina plății penalităților fiind excesivă

pentru recurentă.

S-a solicitat

admiterea recursului în temeiul art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.

și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

intimaților-reclamanți

Intimatul-reclamant

M.O., prin apărătorul său în instanță și întâmpinarea depusă la dosar în

temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., formulată și în numele

intimatelor-reclamantelor M.E. și M.M. a solicitat respingerea recursului

pârâtei ca nefondat

de recurs

Analizând sentința

criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și

temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

a. Situația de fapt

Intimații-reclamanți

M.O., M.E. și M.M. au solicitat despăgubiri, prin Notificarea nr. 3457/2001

înregistrată sub nr. 30343/2001 la Primăria Municipiului Brașov pentru imobilul

situat în Brașov, str. P.M. compus din 601,02 mp teren, care a fost preluat

abuziv de la autorii lor în baza Decretului nr. 111/1951, conform Sentinței nr.

4245/1964 a Tribunalului Brașov.

Prin Dispoziția nr.

2271 din 26 iunie 2006 Primarul Municipiului Brașov a propus acordarea de

despăgubiri pentru imobilul notificat de reclamanți, dosarul aferent

dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a

Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 28223/CC, pentru a se urma

procedura de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.

Deși au trecut 10 ani

de la notificarea imobilului pentru care intimații-reclamanți a pretins

despăgubiri, ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 5 ani de la

recunoașterea dreptului acestora la despăgubiri prin Dispoziția nr. 2271 din 26

iunie 2006 a Primarului Municipiului Brașov, dosarul intimaților aferent

acestei dispoziții a ajuns abia în etapa evaluării, pentru a se putea stabili

cuantumul despăgubirilor.

b. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului pârâtei

Recursul pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București declarat împotriva

Sentinței nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, prin care

a fost obligată să emită decizia care să conțină titluri de despăgubire, nu

cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia

susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce

vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe

cale de consecință, concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al

soluționării solicitării intimaților-reclamanți, de emitere a deciziei privind

titlul de despăgubire,aceste motive de recurs putând fi încadrate în

dispozițiile art. 304, pct. 9, C. proc. civ.

Deși argumentele

recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr.

247/2005, care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe

entități (organe învestite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt

corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului

rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a

procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică de a determina

discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie

parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil

privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul

necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a

hotărârilor judecătorești, astfel că Statul Român avea obligația de a organiza

astfel funcționarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și

persoanele îndreptățite să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin

prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Complexitatea

etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere

a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților

publice.

Atunci când Statul

Român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al

căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea

abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate,

transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor

administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor

într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la

restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit posesoarele unui „bun”

în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens

pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin Hotărârile Viașu împotriva României

din 9 decembrie 2008, Katz și Faimblat din anul 2009.

În speță, raportat la

perioada îndelungată, de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii

de restituire a imobilului preluat abuziv de statul comunist de la autorul

intimaților, de la emiterea Notificării nr. 3457/30343/15 noiembrie 2001, prima

instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces

echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza

cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, nefiind justificate.

În condițiile

întârzierii excesive a soluționării dosarului intimaților-reclamanți, aflat

încă în procedura evaluării, în mod corect prima instanță a procedat la

stabilirea unor termene rezonabile de rezolvare a acestuia, privind emiterea

titlului de despăgubiri în 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

sub sancțiunea unor penalități pe zi de întârziere.

De altfel, de la

pronunțarea sentinței recurate au trecut deja 6 luni, perioadă suficient de

lungă pentru ca autoritatea recurentă să-și îndeplinească obligațiile legale.

de recurs

Astfel fiind,

constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de

casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - AS