ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții M.O., M.E. și M.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând: 1) obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să efectueze operațiunile administrative prevăzute de disp. art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Brașov și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul - teren situat în Brașov, str. P.M., identificat în C.F.

nr. X Brașov, în suprafață utilă totală de 601,02 mp, imposibil de restituit în natură, dosarul în cauză fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub 28223/CC ; 2) obligarea pârâtei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de la data rămânerii definitive a Hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu titlu de daune cominatorii. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 10/2001 au notificat Primăria Municipiului Brașov cu Notificarea nr. 3457/2001, înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului arătat anterior, în suprafață totală de 601,02 mp, situat în Brașov, str. P.M.

și că la data de 26 iunie 2006, cu o întârziere nejustificată de aproximativ 5 ani de zile, având în vedere disp. art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului Brașov, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului în suprafața utilă totală de 601,02 mp. S-a mai arătat de către reclamanți că dispoziția, însoțită de toate înscrisurile aferente, a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 06 iulie 2006, pârâta înregistrând-o împreună cu toate înscrisurile anexate, sub nr. 28223/CC.

Reclamanții au arătat că, în vederea aplicării dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dreptul lor legal de soluționare efectivă a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, nu a fost respectat, iar în actualul stadiu al procedurilor administrative, dispozițiile legale în vigoare nu le oferă un minim de garanții ori o protecție efectivă cu privire la momentul materializării dreptului de a obține repararea prejudiciului cauzat prin naționalizarea imobilului în cauză. 2. Apărările pârâtei La data de 29 septembrie 2011, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii. 3. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 5495 din 30 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanții M.O., M.E.

și M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M., județ Brașov, sub sancțiunea plății de 100 RON pe zi de întârziere de la momentul împlinirii unui termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii până la data emiterii titlului de despăgubire. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Din probele administrate rezultă că reclamanții au notificat Primăria Municipiului Brașov cu Notificarea nr. 3457/2001, înregistrată sub nr. 30343/2001, solicitând restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului situat în Brașov, str. P.M., identificat în C.F.

nr. X Brașov, în suprafață utilă totală de 601,02, mp, imobil ce a aparținut în deplină proprietate și liniștită posesie autorilor lor C.G.M. și respectiv D.M. Primăria Municipiului Brașov prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului în suprafața utilă totală de 601,02 mp, iar dispoziția, însoțită de toate înscrisurile aferente, a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 06 iulie 2006, pârâta înregistrând în acest sens Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006, precum și înscrisurile anexate, sub nr. 28223/CC. Instanța de fond a reținut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația să înceapă efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, că la solicitarea pârâtei, în calitate de beneficiar și utilizator, societatea de evaluatori desemnată SC G.C.E.

SA a întocmit raportul de evaluare având drept obiectiv evaluarea imobilului în suprafață totala de 601,02 mp, situat în Brașov, str. P.M., raport care a fost transmis pârâtei în luna iulie 2009, moment din care pârâta nu a mai efectuat nici un demers în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Instanța a apreciat că în cauză s-a depășit termenul rezonabil, de vreme ce au trecut 10 ani de la înregistrarea notificării până la data pronunțării sentinței. Ținând seama că s-a efectuat raportul de evaluare a imobilului în cauză, în temeiul art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta să emită titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M., județ Brașov, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, această obligație fiind impusă pârâtei sub sancțiunea plății de penalități de 100 RON pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. II.

Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007. S-a susținut că, în speță, s-au parcurs etapele transmiterii, înregistrării și analizei dosarului cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamantului, dosarul aferent Dispoziției nr. 2271 din 26 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Brașov fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 28223/CC, fiind parcursă etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, dar și etapa evaluării, fiind întocmit deja raportul de evaluare de către evaluatorul desemnat, respectiv SC G.C.E. SA Târgoviște, care însă trebuie să întocmească un nou raport, potrivit precizărilor din Circulara nr. 1211/CND/3 martie 2011. Recurenta a mai susținut că nu s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie avute în vedere complexitatea cauzei, conduita părților și a autorităților și importanța litigiului.

S-a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat direct la emiterea deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, trecându-se peste etapele administrative prevăzute de lege și mai ales în mod eronat s-a stabilit sancțiunea plății unei penalități de 100 RON pe zi întârziere, în cazul nerespectării termenului de emitere a titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în condițiile în care întocmirea rapoartelor de evaluare aparține altor entități, iar termenul de executare a evaluării prevăzut în contractele de prestări servicii încheiate cu evaluatori autorizați este de 20 de zile, după care raportul de evaluare se comunică părților, care sunt îndreptățite să formuleze obiecțiuni, așa încât nu se poate aprecia asupra duratei procedurii de evaluare, sarcina plății penalităților fiind excesivă pentru recurentă.

S-a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. 2. Apărările intimaților-reclamanți Intimatul-reclamant M.O., prin apărătorul său în instanță și întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., formulată și în numele intimatelor-reclamantelor M.E. și M.M. a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat 3. Analiza motivelor de recurs Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: a. Situația de fapt Intimații-reclamanți M.O., M.E.

și M.M. au solicitat despăgubiri, prin Notificarea nr. 3457/2001 înregistrată sub nr. 30343/2001 la Primăria Municipiului Brașov pentru imobilul situat în Brașov, str. P.M. compus din 601,02 mp teren, care a fost preluat abuziv de la autorii lor în baza Decretului nr. 111/1951, conform Sentinței nr. 4245/1964 a Tribunalului Brașov. Prin Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006 Primarul Municipiului Brașov a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat de reclamanți, dosarul aferent dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 28223/CC, pentru a se urma procedura de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.

Deși au trecut 10 ani de la notificarea imobilului pentru care intimații-reclamanți a pretins despăgubiri, ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 5 ani de la recunoașterea dreptului acestora la despăgubiri prin Dispoziția nr. 2271 din 26 iunie 2006 a Primarului Municipiului Brașov, dosarul intimaților aferent acestei dispoziții a ajuns abia în etapa evaluării, pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.

b. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului pârâtei Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București declarat împotriva Sentinței nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, prin care a fost obligată să emită decizia care să conțină titluri de despăgubire, nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe cale de consecință, concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al soluționării solicitării intimaților-reclamanți, de emitere a deciziei privind titlul de despăgubire,aceste motive de recurs putând fi încadrate în dispozițiile art. 304, pct. 9, C. proc.

civ. Deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005, care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe învestite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților. Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică de a determina discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor judecătorești, astfel că Statul Român avea obligația de a organiza astfel funcționarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoanele îndreptățite să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților publice.

Atunci când Statul Român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin Hotărârile Viașu împotriva României din 9 decembrie 2008, Katz și Faimblat din anul 2009. În speță, raportat la perioada îndelungată, de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii de restituire a imobilului preluat abuziv de statul comunist de la autorul intimaților, de la emiterea Notificării nr. 3457/30343/15 noiembrie 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind justificate.

În condițiile întârzierii excesive a soluționării dosarului intimaților-reclamanți, aflat încă în procedura evaluării, în mod corect prima instanță a procedat la stabilirea unor termene rezonabile de rezolvare a acestuia, privind emiterea titlului de despăgubiri în 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unor penalități pe zi de întârziere. De altfel, de la pronunțarea sentinței recurate au trecut deja 6 luni, perioadă suficient de lungă pentru ca autoritatea recurentă să-și îndeplinească obligațiile legale. 3. Soluția instanței de recurs Astfel fiind, constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5495 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - AS