ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6129/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

a solicitat obligarea pârâtului prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

la transmiterea dosarului reclamantei către evaluator sau societatea de

evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului

situat în Municipiul Brașov, strada Z., județul Brașov, în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligarea

pârâtului, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire a reclamantei în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru același imobil, conform

dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și

obligarea pârâtului prin aceeași Comisie la plata unei penalități în sumă de

1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și

până la îndeplinirea obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin dispoziția nr. PP/2006 emisă de Primarul Municipiului Brașov

a fost stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, constând

în despăgubiri pentru imobilul situat în Brașov, strada Z., înscris în CF nr. A

Brașov în prezent CF nr. R Brașov.

Dosarul aferent dispoziției

menționate susține reclamanta, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor prin adresa din 06 septembrie 2006 și a fost înregistrat

sub nr. 28596/CC/2006, urmând a fi soluționat potrivit procedurii administrative

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, însă, deși dosarul se află de 4

ani în instrumentarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, această

instituție nu a transmis nici până la momentul formulării cererii de chemare în

judecată, dosarul, în vederea întocmirii raportului de evaluare și nu a emis titlul

de despăgubire reclamantei, potrivit art. 16 alin. (5) și (7) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

S-a mai arătat că, notificarea

pentru restituire în baza Legii nr. 10/2000 a fost depusă în anul 2001, astfel că

procedura administrativă durează de mai mult de 9 ani. Cererea reclamantei trebuia

să primească o rezolvare într-un termen rezonabil, art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului având incidență și în procedura desfășurată în faza administrativă

a rezolvării cererii. Totodată, pasivitatea comisiei centrale reprezintă, în opinia

reclamantei, un refuz nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 177/F din 5 noiembrie

2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la transmiterea

dosarului acesteia nr. 28596/CC către evaluator sau societatea de evaluare desemnată,

în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului, în condițiile art. 16

alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sub sancțiunea aplicării unei penalități

de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei

hotărâri.

Totodată, a dispus respingerea

restului pretențiilor solicitate privind obligarea pârâtului la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și la plata valorii penalităților.

Pentru a pronunța această

sentință - instanța a reținut că emiterea adresei către Primăria Brașov nu are legătură

cu etapa controlului de legalitate a respingerii cererii de restituire în natură

și pe de altă parte, că termenul rezonabil la care se referă art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului cuprinde și durata procedurilor administrative.

De asemenea, s-a mai reținut

că aceste etape prevăzute de lege în procedura administrativă a stabilirii și acordării

despăgubirilor sunt succesive și implică realizarea lor una câte una, astfel că

acordarea titlului de despăgubire este condiționată de realizarea evaluării și stabilirea

cuantumului despăgubirilor. După realizarea evaluării, Comisia este obligată de

lege să procedeze la emiterea titlului de despăgubire, urmând ca eventuala nerespectare

a dispozițiilor legale și a duratei rezonabile a emiterii titlului să facă obiectul

analizei ulterioare a instanței.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurentul a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță, s-a depășit

termenul rezonabil și că emiterea adresei de completare nu are legătură cu etapa

controlului de legalitate a respingerii cererii de restituire în natură.

Astfel, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008

cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în

ordinea înregistrării lor. Prin urmare, susține recurenta, instanța ar fi trebuit

să țină seama că decizia nr. 2815/2008 nu face altceva decât să respecte egalitatea

de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubire înregistrate

la Secretariatul Comisiei Centrale, stabilind astfel o modalitate de soluționare

convenabilă pentru toți.

Sub aspectul obligării

Comisiei Centrale la plata de 100 RON cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere

a executării sentinței, de la data pronunțării hotărârii, recurenta susține că termenul

de executare este foarte scurt, având în vedere că este vorba de o procedură administrativă

complexă.

Pe de altă parte, s-a

susținut că instanța ignoră prevederile art. 20 alin. (2) și pe cele ale art. 24

alin. (1) Teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Recursul este fondat doar

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la greșita admitere a capătului de cerere privind obligarea

pârâtului prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a transmite

dosarul către evaluator sau societatea de evaluare sub sancțiunea unei amenzi de

100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei s-a

reținut că acesta este întemeiat.

Astfel, potrivit art.

18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care instanța obligă o autoritate

administrativă să emită un act administrativ se poate stabili și plata unei penalități.

Penalitățile au caracterul

unei sancțiuni și ca urmare, la aplicarea acestora trebuie să se aibă în vedere

circumstanțele cauzei și ansamblul atribuțiilor autorității.

În cazul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta este învestită cu emiterea deciziilor

reprezentând titlul de despăgubire pentru toate imobilele din țară care intră sub

incidența Legii nr. 247/2005, situație în care în mod obiectiv există dificultăți

de soluționare a cererilor.

Având în vedere că textul

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu conține o normă imperativă și în raport

de activitatea pârâtei, nu se impunea acordarea penalităților de întârziere.

Se reține și că potrivit

dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură specială

de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive

și irevocabile. Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare,

astfel că obligarea la plata daunelor cominatorii prin hotărârea criticată, apare

ca neîntemeiată.

Având în vedere aceste

prevederi legale, rezultă că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în

interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în speță

să emită decizia de acordare a despăgubirilor, este nejustificată obligarea acesteia

la plata daunelor cominatorii.

Față de considerentele

susmenționate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica în parte sentința atacată în sensul că înlătură aplicarea penalităților

de 100 RON pe zi de întârziere, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 177/F din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că înlătură aplicarea penalităților de 100 RON pe zi de întârziere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie

2011.