ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se dispune obligarea acesteia la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, în temeiul Dispoziției nr. 473 emisă de Primăria Brașov la 22 ianuarie 2007. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția autorității locale s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în favoarea numiților M.I. și M.A. pentru un imobil alcătuit din construcție și teren care nu au putut fi restituite în natură și, pentru care au solicitat emiterea titlului de despăgubire. La data de 20 ianuarie 2010, printr-un act de cesiune, beneficiarii dreptului de despăgubire și-au cesionat creanța în favoarea reclamantului care a luat locul cedenților, justificându-și pretențiile în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 217/F-CONT din 30 martie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul să emită titlu de despăgubire potrivit Dispoziției nr. 473/2007 emisă de Primarul Municipiului Brașov. Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că termenul care a trecut (aproape patru ani) de la emiterea Dispoziției Primarului Municipiului Brașov și înaintarea ei la CCSD și, până în prezent, nu constituie un termen rezonabil, normal, de soluționare a dosarului, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a realizat până în prezent nici evaluarea imobilului pentru care Primarul Municipiului Brașov a propus despăgubiri.

Cu atât mai puțin se poate vorbi de termen rezonabil dacă se pornește de la anul 2001, când M.I. și M.A. au formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. - Recurentul a susținut că, în cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 473/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Brașov, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33037/CC. De asemenea, susține recurenta, dosarul a fost analizat respingându-se cererea de restituire în natură.

Referitor la etapa evaluării, recurentul a arătat că dosarul nu a fost transmis evaluatorului, întrucât acesta nu a fost completat cu situația juridică a imobilului teren. - În ceea ce privește aspectele potrivit cărora urmarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2008 ar depăși termenul rezonabil, recurentul apreciază că este neîntemeiată, întrucât așa cum se statuează și în jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil la stabilirea acestuia urmează a fi avute în vedere o serie de criterii cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului, aceea a autorității competente etc. - Referitor la obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON recurenta a susținut că onorariu este nepotrivit de mare față de munca avocatului depusă în soluționarea cauzei, solicitând reducerea acestora.

S-a mai susținut că, această Comisie funcționează în subordinea Ministrului Finanțelor Publice, fiind o entitate fără personalitate juridică neavând buget propriu și deci, neputând plăti în nume propriu cheltuieli de judecată. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă. Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire imediat, cum în mod greșit a dispus instanța de fond. Înalta Curte va modifica sentința recurată în sensul că emiterea deciziei se va face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține pentru următoarele considerente: Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. În cauza de față reclamantul C.G. a solicitat instanței să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în temeiul Dispoziției nr. 473 emisă de Primăria Brașov la 22 ianuarie 2007, dispoziție prin care autoritatea locală a recunoscut dreptul la despăgubiri în favoarea numiților M.I.

și M.A. pentru imobilul construcție (demolată) și teren situat în Brașov str. Calea București nr. 11 județul Brașov, imobilul nemaiputând face obiectul restituirii în natură. Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 186 din 20 ianuarie 2011 la BNP A.D.E. și B.R.E. din Brașov, M.I. și M.A. au transmis către reclamant, cu titlu oneros, dreptul lor de a primi despăgubiri, drept la care se referă Dispoziția nr. 473/2007, convenție în care părțile au prevăzut ca cesionarul să se substituie cedentului în cazul tuturor procedurilor de retrocedare, acordare de despăgubiri sau alte măsuri compensatorii pentru imobilul la care se referă dispoziția precitată.

Cesionarul a înaintat notificarea către ANRP la data de 24 ianuarie 2011, solicitând comunicarea stadiului soluționării dosarului și desemnarea unui evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, în cazul în care evaluarea nu a fost încă realizată (fila 16). Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Cu toate acestea, dosarul reclamanților, în care a fost emisă Dispoziția nr. 473 din 22 ianuarie 2007 cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamanților de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestora.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 217/F-CONT din 30 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2012. Procesat de GGC - AM