ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2012

HOTĂRÂRE
17.02.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul

Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se

dispune obligarea acesteia la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire,

în temeiul Dispoziției nr. 473 emisă de Primăria Brașov la 22 ianuarie 2007.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția autorității locale s-a

recunoscut dreptul la despăgubiri în favoarea numiților M.I. și M.A. pentru un

imobil alcătuit din construcție și teren care nu au putut fi restituite în

natură și, pentru care au solicitat emiterea titlului de despăgubire.

La data de 20

ianuarie 2010, printr-un act de cesiune, beneficiarii dreptului de despăgubire

și-au cesionat creanța în favoarea reclamantului care a luat locul cedenților,

justificându-și pretențiile în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 217/F-CONT din 30 martie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant

și a obligat pârâtul să emită titlu de despăgubire potrivit Dispoziției nr.

473/2007 emisă de Primarul Municipiului Brașov.

Totodată, a obligat

pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că termenul care a trecut (aproape patru

ani) de la emiterea Dispoziției Primarului Municipiului Brașov și înaintarea ei

la CCSD și, până în prezent, nu constituie un termen rezonabil, normal, de

soluționare a dosarului, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a realizat până în

prezent nici evaluarea imobilului pentru care Primarul Municipiului Brașov a

propus despăgubiri. Cu atât mai puțin se poate vorbi de termen rezonabil dacă

se pornește de la anul 2001, când M.I. și M.A. au formulat notificarea în baza

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

- Recurentul a

susținut că, în cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost

parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 473/2007 a fost transmis

de Primăria Municipiului Brașov, în calitate de entitate notificată, fiind

înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33037/CC.

De asemenea, susține

recurenta, dosarul a fost analizat respingându-se cererea de restituire în

natură.

Referitor la etapa

evaluării, recurentul a arătat că dosarul nu a fost transmis evaluatorului,

întrucât acesta nu a fost completat cu situația juridică a imobilului teren.

- În ceea ce privește

aspectele potrivit cărora urmarea procedurii administrative prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2008 ar depăși termenul rezonabil, recurentul apreciază

că este neîntemeiată, întrucât așa cum se statuează și în jurisprudența Curții

Europene în materie de termen rezonabil la stabilirea acestuia urmează a fi

avute în vedere o serie de criterii cum ar fi complexitatea cauzei, conduita

reclamantului, aceea a autorității competente etc.

- Referitor la

obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

1.000 RON recurenta a susținut că onorariu este nepotrivit de mare față de

munca avocatului depusă în soluționarea cauzei, solicitând reducerea acestora.

S-a mai susținut că,

această Comisie funcționează în subordinea Ministrului Finanțelor Publice,

fiind o entitate fără personalitate juridică neavând buget propriu și deci,

neputând plăti în nume propriu cheltuieli de judecată.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere faptul că procedurile administrative

stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt

proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt

implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi

soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care

constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Legiuitorul nu a

stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă

această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este

abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, așa cum s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă.

Însă, acest lucru nu

conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire imediat, cum în mod greșit a dispus instanța de fond.

Înalta Curte va

modifica sentința recurată în sensul că emiterea deciziei se va face în termen

de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține pentru următoarele considerente:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

În cauza de față

reclamantul C.G. a solicitat instanței să oblige Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire

în temeiul Dispoziției nr. 473 emisă de Primăria Brașov la 22 ianuarie 2007,

dispoziție prin care autoritatea locală a recunoscut dreptul la despăgubiri în

favoarea numiților M.I. și M.A. pentru imobilul construcție (demolată) și teren

situat în Brașov str. Calea București nr. 11 județul Brașov, imobilul nemaiputând

face obiectul restituirii în natură.

Prin contractul de

cesiune autentificat sub nr. 186 din 20 ianuarie 2011 la BNP A.D.E. și B.R.E.

din Brașov, M.I. și M.A. au transmis către reclamant, cu titlu oneros, dreptul

lor de a primi despăgubiri, drept la care se referă Dispoziția nr. 473/2007,

convenție în care părțile au prevăzut ca cesionarul să se substituie cedentului

în cazul tuturor procedurilor de retrocedare, acordare de despăgubiri sau alte

măsuri compensatorii pentru imobilul la care se referă dispoziția precitată.

Cesionarul a înaintat

notificarea către ANRP la data de 24 ianuarie 2011, solicitând comunicarea

stadiului soluționării dosarului și desemnarea unui evaluator pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor, în cazul în care evaluarea nu a fost încă realizată

(fila 16).

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamanților, în care a fost emisă Dispoziția nr. 473 din 22 ianuarie

2007 cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au

trecut câțiva ani de la înregistrare.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamanților de emitere

a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestora.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul

că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6

luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței civile nr. 217/F-CONT din 30 martie 2011 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei

hotărâri.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6129/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat obligarea pârâtul
ÎCCJ 2012-03-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2012
tei ca nefondat 3. Analiza motivelor de recurs Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Î
ÎCCJ 2012-09-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2012
Municipiului Brașov sub nr. 4845/2002. În cauză au fost parcurse primele trei etape ale procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii 247/2005 constând în transmiterea și înregistrarea dosarului de despăgubire la Secretariat
ÎCCJ 2012-10-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3481 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclama
ÎCCJ 2012-09-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta M.G.C., în contradictoriu
Sursă