ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3481 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții C.C.I., A.R.M., D.C.D. și C.T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând-o pe această din urmă autoritate să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților și să o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P.; de asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că deși prin Dispoziția nr. 22355/2006 a Primarului Municipiului Pitești s-a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele expres individualizate în dispoziția respectivă, până în prezent autoritatea pârâtă nu a finalizat procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, ceea ce constituie un refuz nejustificat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, se arată, în esență, că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune mai multe etape: a transmiterii și înregistrării dosarelor, a analizei acestora, etapa evaluării, emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubiri, în mod greșit dispunând obligarea directă la emiterea titlului. Recurentul susține că, în mod obiectiv, întârzierea procedurii administrative, respectiv etapa evaluării, a fost determinată de inexistența documentelor necesare pentru transmiterea dosarului la evaluator și care trebuiau să însoțească decizia emisă în baza Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește transmiterea deciziei către Direcția de acordare a despăgubirilor în numerar, s-a precizat că titularul deciziei are drept de opțiune între despăgubirea în numerar și titluri de conversie, astfel că aceasta reprezintă o altă etapă a procedurii.

S-au formulat critici și asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, cu precizarea că trebuiau micșorate, întrucât dosarul a avut un singur termen de judecată. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele expuse în continuare. În mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Soluția instanței de fond se impune pentru că, prin neemiterea titlului de despăgubire întru-un interval de timp destul de mare, în raport cu data emiterii dispoziției de restituire, este evidentă încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, principiu care guvernează și etapa administrativă, anterioară celei judiciare; aceasta cu atât mai mult cu cât recurentei-pârâte îi revin obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea unui alt principiu, cel al operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative, consacrat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre.

Soluția instanței de fond este, însă, greșită în ceea ce privește obligarea pârâtei să transmită dosarul către Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, titlurile de despăgubirile se comunică solicitantului, împotriva acestora putându-se formula acțiune în justiție la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor Titlului VII, art. 19 și următoarele din lege. Dacă nu s-a formulat acțiune sau s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, titlul de despăgubire se depune de titular sau mandatarul acestuia la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, procedură în cadrul căreia se poate opta, fie pentru despăgubiri în numerar, prin titluri de plată, fie pentru titluri de conversie.

Comisia, după emiterea titlurilor de despăgubire, nu mai are nici un fel de atribuții, sub aspectul titlurilor de plată sau de conversie. Or, prin hotărârea pronunțată, prima instanța a creat noi competențe pentru Comisie, în afara celor reglementate de lege, astfel că motivul de recurs este fondat, titlurile de despăgubire depunându-se de către titular la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Înalta Curte nu va reține apărarea recurentei-pârâte privind inexistența unui buget pentru plata acestora, deoarece aceasta este o culpă a autorității recurente, care în calitate de ordonator de credite implicat direct în construcția bugetului anual în condițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, trebuia să fie diligentă și să propună în bugetul propriu astfel de sume, știut fiind faptul că în calitate de parte în multiplele procese aflate pe rolul instanțelor judecătorești, poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care „cade în pretenții” conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, exonerarea de plata cheltuielilor de judecată a recurentei-pârâte, a cărei culpă procesuală a fost stabilită în mod corect de către instanța de fond, nu poate fi primită în cauză, în condițiile în care atitudinea recurentei-pârâte în fața instanței de fond nu a fost una de recunoaștere a culpei sale în executarea obligațiilor ce-i incumbă în procedura administrativă reglementată în Titlu VII al Legii nr. 247/2005, cum în mod nejustificat se susține prin cererea de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în raport cu atitudinea culpabilă a recurentei-pârâte, sub aspectul îndeplinirii atribuțiilor în derularea procedurilor administrative referitoare la soluționarea dosarului de despăgubiri al intimaților, în mod justificat instanța de fond a admis cererea privind plata cheltuielilor de judecată, însă într-un cuantum prea mare în raport cu complexitatea cauzei și cu volumul de lucrări realizate în susținerea acesteia; instanța de recurs apreciază, așadar, că onorariul de avocat, în cuantum de 5.000 RON, este nepotrivit de mare față de durata litigiului și de dificultatea redusă a aspectelor supuse judecății, motiv pentru care acesta va fi micșorat la 500 RON, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va fi admis recursul, modificându-se în parte sentința atacată, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 3481 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematur. Reduce cheltuielile de judecată acordate reclamanților, la 500 RON, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM