ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5354/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5354/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții S.O., S.M.R.,
T.L.M., S.D.A. și G.M. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se
dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire cu privire la dispoziția din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul
General al Municipiului București.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au arătat că dosarul aferent dispoziției din 31 octombrie
2006 a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor încă din anul 2007, însă nici până în prezent nu s-a întreprins
niciun demers în vederea soluționării acestuia, deși s-au adresat autorității
pârâte cu mai multe cereri pentru urgentarea soluționării acestuia.
Prin sentința civilă
nr. 6434 din 3 noiembrie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamanților
S.O., S.M.R., T.L.M., S.D.A. și G.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale
sub nr. 32795/CC.
Împotriva hotărârii instanței
de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului
se arată că Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005 reglementează atât sumele de finanțare,
cuantumul și procedura de acordare a dispozițiilor aferente imobilelor care nu pot
fi restituite în natură.
Procedura administrativă
cuprinde mai multe etape:
- etapa analizării dosarelor
de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul
posibilității restituirii în natură a imobilul ce face obiectul notificării;
- etapa evaluării, când
dosarul este transmis unui evaluator sau unei societăți de evaluare;
- etapa emiterii deciziei
reprezentând titlu de despăgubire.
Față de aprecierile instanței
de fond că în speță s-ar fi încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului și faptul că procedurile administrative coroborate cu cele
judiciare trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil, s-a arătat că prin
dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost reglementat cadrul normativ pentru restituirea
în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, în cazul în care restituirea în natură
nu este posibilă pentru imobilele ce au fost preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989 de către stat, de către organizațiile cooperatiste
sau de orice alte persoane juridice.
Față de criteriile rezultate
din jurisprudența C.E.D.O. privind termenul rezonabil, s-a apreciat că instanța
de fond, în mod netemeinic a considerat că decizia reprezentând titlu de despăgubire
nu a fost emisă într-un termen rezonabil.
Un alt motiv pentru care
s-a apreciat că sentința recurată este netemeinică este faptul că a fost obligată
în mod direct la emiterea deciziei, deși aceasta este precedată de etapa evaluării
prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
Se ajunge astfel ca, Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia în cel mult 30 de zile
de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației
nu mai depinde de această entitate ci și de un evaluator.
S-a solicitat admiterea
recursului, modificarea sentinței civile nr. 6434 din 3 noiembrie 2011 a Curții
de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii
acțiunii ca fiind neîntemeiate.
Examinând cauza și sentința
recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această
soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabilește
procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în
vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord
cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/ 2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile
învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,
ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea
notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,
însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii
și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu
imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în
arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului
Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai
târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile
autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul
prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate
al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către
acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor
fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,
total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea
învestită cu soluționarea notificării.
Alin. (3) al aceluiași
articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,
către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către
titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie
acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la
data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației juridice
a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei
Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2)
în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute
la alin. (1) și alin. (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură
a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății
de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului,
evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate
și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest
raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile
de despăgubire.
Legiuitorul a menționat
în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare
de către evaluatorul numit.
În mod expres în art.
16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare
Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,
fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată
că dispozițiile alin. (1)-alin. (2) și alin. (7) reglementează procedura de emitere
a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor
emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca
despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând
cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.
Criticile din motivele
de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt
nefondate.
După cum s-a arătat, Legea
nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele
în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin
Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005
nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, Comisia Centrală
a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin decizia din 16
septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va
fi cea a înregistrării.
Una dintre garanțiile
prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul
celerității procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus
de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când
posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern,
de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul
în speță.
Pentru respectarea termenului
rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât
să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori
care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile
recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate criticile recurentei
deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie
organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure
rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei
de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire
se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de
fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
sentinței civile nr. 6434 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2012.