ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5354/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții S.O., S.M.R.,

T.L.M., S.D.A. și G.M. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire cu privire la dispoziția din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul

General al Municipiului București.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că dosarul aferent dispoziției din 31 octombrie

2006 a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor încă din anul 2007, însă nici până în prezent nu s-a întreprins

niciun demers în vederea soluționării acestuia, deși s-au adresat autorității

pârâte cu mai multe cereri pentru urgentarea soluționării acestuia.

Prin sentința civilă

nr. 6434 din 3 noiembrie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamanților

S.O., S.M.R., T.L.M., S.D.A. și G.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale

sub nr. 32795/CC.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005 reglementează atât sumele de finanțare,

cuantumul și procedura de acordare a dispozițiilor aferente imobilelor care nu pot

fi restituite în natură.

Procedura administrativă

cuprinde mai multe etape:

- etapa analizării dosarelor

de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul

posibilității restituirii în natură a imobilul ce face obiectul notificării;

- etapa evaluării, când

dosarul este transmis unui evaluator sau unei societăți de evaluare;

- etapa emiterii deciziei

reprezentând titlu de despăgubire.

Față de aprecierile instanței

de fond că în speță s-ar fi încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și faptul că procedurile administrative coroborate cu cele

judiciare trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil, s-a arătat că prin

dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost reglementat cadrul normativ pentru restituirea

în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, în cazul în care restituirea în natură

nu este posibilă pentru imobilele ce au fost preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989 de către stat, de către organizațiile cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice.

Față de criteriile rezultate

din jurisprudența C.E.D.O. privind termenul rezonabil, s-a apreciat că instanța

de fond, în mod netemeinic a considerat că decizia reprezentând titlu de despăgubire

nu a fost emisă într-un termen rezonabil.

Un alt motiv pentru care

s-a apreciat că sentința recurată este netemeinică este faptul că a fost obligată

în mod direct la emiterea deciziei, deși aceasta este precedată de etapa evaluării

prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.

Se ajunge astfel ca, Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia în cel mult 30 de zile

de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației

nu mai depinde de această entitate ci și de un evaluator.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței civile nr. 6434 din 3 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii

acțiunii ca fiind neîntemeiate.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în

vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord

cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/ 2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii

și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în

arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului

Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai

târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate

al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către

acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor

fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea

învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași

articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,

către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice

a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2)

în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute

la alin. (1) și alin. (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură

a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății

de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest

raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire.

Legiuitorul a menționat

în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare

de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1)-alin. (2) și alin. (7) reglementează procedura de emitere

a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca

despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din motivele

de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt

nefondate.

După cum s-a arătat, Legea

nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele

în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia Centrală

a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin decizia din 16

septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va

fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul

celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus

de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când

posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern,

de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul

în speță.

Pentru respectarea termenului

rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât

să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori

care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la criteriile

recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate criticile recurentei

deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie

organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure

rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei

de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire

se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de

fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 6434 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012.