ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul N.E. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând obligarea primului pârât la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 15.284.200 RON stabilită prin raportul de evaluare întocmit în Dosarul de despăgubiri nr. 44432/ CC. Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de disp. art. 13 alin. (5) din Titlul VII al Legii 247/2005, atribuția de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire revenind C.C.S.D.

Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii precizând că dosarul de despăgubire a fost trimis la evaluare, a fost finalizată procedura evaluării, urmând ca raportul de evaluare să fie supus aprobării în următoarea ședință a comisiei. Prin sentința civilă nr. 4895 din 6 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu C.C.S.D. și a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire conform raportului de evaluare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., având în vedere disp. art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii 247/2005 conform cărora una dintre atribuțiile C.C.S.D. este emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură doar organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în timp ce emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este în exclusivitate atributul Comisiei. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că prin Decizia nr. 111 din 08 aprilie 2009, A.V.A.S.

a propus acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu disp. art. 29 din Legea 10/2001 numitei P.E., pentru terenul în suprafață de 24.514 mp înscris în C.F. Brașov, evidențiat în patrimoniul SC C. SA Brașov. Dosarul de despăgubire a fost înaintat C.C.S.D. fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 44432/ CC. La data de 08 aprilie 2011 a fost autentificat sub nr. 625 contractul de cesiune drepturi încheiat între P.E. în calitate de cedent și reclamant în calitate de cesionar, prin care cedentul a cesionat ferm și irevocabil cesionarului, fără nicio rezervă, toate drepturile sale litigioase prezente și viitoare în legătură cu imobilul ce face obiectul notificării nr. 240 din 13 februarie 2002, înregistrată la Primăria Municipiului Brașov sub nr. 4845/2002.

În cauză au fost parcurse primele trei etape ale procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii 247/2005 constând în transmiterea și înregistrarea dosarului de despăgubire la Secretariatul C.C.S.D., analizarea dosarului sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, precum și etapa evaluării imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare în care se menționează o valoare a imobilului de 15.284.200 lei. Instanța de fond a apreciat că termenul rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire a fost depășit în condițiile în care decizia prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii a fost emisă încă din luna aprilie 2009, până la acest moment nefiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel încât devin incidente disp.

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 referitoare la nesoluționarea în termenul legal al unei cereri. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că sentința recurată este netemeinică, deoarece decizia Comisiei Centrale se aprobă numai în ședințele acesteia, care nu au regularitate lunară, aceasta fiind un organ administrativ. Recurenta mai arată că nu era necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești, o măsură de constrângere, deoarece s-a precizat în cuprinsul apărărilor formulate că Dosarul de despăgubire nr. 44432/CC este introdus pentru următoarea ședință a Comisiei Centrale în vederea aprobării deciziei.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului,cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alin. (8) se arată că dispozițiile alin.(1), (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse, actualizate cu indicele de inflație.

După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare. Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 4895 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.