ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul N.E. a
chemat în judecată pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând
obligarea primului pârât la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire pentru suma de 15.284.200 RON stabilită prin raportul de evaluare
întocmit în Dosarul de despăgubiri nr. 44432/ CC.
Pârâta A.N.R.P. a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive în raport de disp. art. 13 alin. (5) din Titlul VII al Legii 247/2005,
atribuția de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire revenind C.C.S.D.
Prin întâmpinare,
pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii precizând că dosarul de
despăgubire a fost trimis la evaluare, a fost finalizată procedura evaluării,
urmând ca raportul de evaluare să fie supus aprobării în următoarea ședință a
comisiei.
Prin sentința civilă nr.
4895 din 6 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtei A.N.R.P. și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind
formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis
acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu C.C.S.D. și a obligat
pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul
de despăgubire conform raportului de evaluare.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția lipsei
calității procesuale pasive a A.N.R.P., având în vedere disp. art. 13 alin. (1)
lit. a) din Titlul VII al Legii 247/2005 conform cărora una dintre atribuțiile
C.C.S.D. este emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de
despăgubire.
Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților asigură doar organizarea și funcționarea
secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în timp ce
emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este în exclusivitate
atributul Comisiei.
Pe fondul cauzei,
Curtea de Apel a reținut că prin Decizia nr. 111 din 08 aprilie 2009, A.V.A.S. a
propus acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu disp. art. 29 din
Legea 10/2001 numitei P.E., pentru terenul în suprafață de 24.514 mp înscris în
C.F. Brașov, evidențiat în patrimoniul SC C. SA Brașov.
Dosarul de
despăgubire a fost înaintat C.C.S.D. fiind înregistrat la Secretariatul
Comisiei sub nr. 44432/ CC.
La data de 08 aprilie
2011 a fost autentificat sub nr. 625 contractul de cesiune drepturi încheiat
între P.E. în calitate de cedent și reclamant în calitate de cesionar, prin
care cedentul a cesionat ferm și irevocabil cesionarului, fără nicio rezervă,
toate drepturile sale litigioase prezente și viitoare în legătură cu imobilul
ce face obiectul notificării nr. 240 din 13 februarie 2002, înregistrată la Primăria Municipiului Brașov sub nr. 4845/2002.
În cauză au fost
parcurse primele trei etape ale procedurii administrative reglementate de
Titlul VII al Legii 247/2005 constând în transmiterea și înregistrarea
dosarului de despăgubire la Secretariatul C.C.S.D., analizarea dosarului sub
aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului
notificat, precum și etapa evaluării imobilului, fiind întocmit raportul de
evaluare în care se menționează o valoare a imobilului de 15.284.200 lei.
Instanța de fond a
apreciat că termenul rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire a fost
depășit în condițiile în care decizia prin care s-a dispus acordarea de măsuri
reparatorii a fost emisă încă din luna aprilie 2009, până la acest moment
nefiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel încât devin
incidente disp. art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 referitoare la nesoluționarea
în termenul legal al unei cereri.
Împotriva hotărârii instanței
de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului
se arată că sentința recurată este netemeinică, deoarece decizia Comisiei
Centrale se aprobă numai în ședințele acesteia, care nu au regularitate lunară,
aceasta fiind un organ administrativ.
Recurenta mai arată
că nu era necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești, o măsură de constrângere,
deoarece s-a precizat în cuprinsul apărărilor formulate că Dosarul de despăgubire
nr. 44432/CC este introdus pentru următoarea ședință a Comisiei Centrale în
vederea aprobării deciziei.
Examinând cauza și sentința
recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului,cu motivele de recurs
invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,inclusiv cu cele
ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
Legea nr. 247/2005
stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie
parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând
titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în
acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile
emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de
retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice
centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume
care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația
juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație
aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții
demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,
se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei
Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu
de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile
autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la
nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D.,
însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției
prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi
însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,
total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de
entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Alin. (3) al
aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de
proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a
tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor
motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de
valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației
juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,
Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la
alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de
restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la
centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod
întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea
vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în
vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea
dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua
procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va
transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor
în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menționat
în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de
evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art.
16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de
evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul
de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată
că dispozițiile alin.(1), (2) și (7) reglementează procedura de emitere a
titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor
emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care
urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de
despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse,
actualizate cu indicele de inflație.
După cum s-a arătat,
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se
soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele
preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,
aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, Comisia
Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin
Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare
a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanțiile
prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este
principiul celerității procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil
impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,
atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de
normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea
proceduri, așa cum este cazul în speță.
Pentru respectarea
termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,
astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de
diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la
criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate
criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata
excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei
trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât
să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin
conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a
titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar
instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 4895 din 6 septembrie 2011
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.