ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele I.E. și P.G.M. au chemat în

judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

solicitând instanței obligarea acesteia de a emite titlul de despăgubire în

Dosarul nr. 31768/CC pentru imobilul cuprins în perimetrul din București.

În fapt, arată că

prin Dispoziția nr. 6503 din 5 octombrie 2006 a Primarului General al

Municipiului București s-a decis acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru terenul în suprafață de 28.514 mp situat în București, deținut

de SC C. SA și SC F. SA, astfel cum reiese din actele de proprietate, de

calitate de moștenitori depuse la dosarul de despăgubire.

Dispoziția a fost

comunicată la 12 decembrie 2006 Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrată sub nr. 31768/CC, și, la data de

27 februarie 2007, dosarul a fost selectat în mod aleatoriu în ședința Comisiei

Centrale și dat în lucru unui consilier din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților în vederea analizării și transmiterii către un

evaluator autorizat.

Astfel, având în

vedere că au trecut 9 ani fără ca dosarul lor să fie finalizat, reclamantele

solicită admiterea acțiunii.

La termenul din 12

octombrie 2010, Curtea a dispus citarea reclamantelor cu mențiunea de a-și

preciza acțiunea față de dispozițiile Cap. VII din Legea nr. 247/2005, conform

cărora competența de emitere a deciziei ce constituie titlu de despăgubire

aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, la 14

octombrie 2010, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Pentru termenul din

11 ianuarie 2011, reclamanta P.G.M. a formulat precizare a acțiunii prin care a

solicitat chemarea în judecată a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Curtea dispunând citarea în cauză și a acestei instituții.

La termenul din 11

ianuarie 2011 instanța a pus în vedere reclamantelor, prin avocat, să precizeze

acțiunea față de faptul că se solicită emiterea deciziei care să constituie

titlu de despăgubire în condițiile în care nu a fost desemnat încă un evaluator

pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Ambele reclamante au

depus precizare a cererii de chemare în judecată la data de 18 ianuarie 2011,

comunicată pârâtei C.C.S.D. între termene, prin care au arătat că solicită

obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire,

obligarea la daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere

și la cheltuielile de judecată.

La termenul din 22

martie 2011 Curtea a reținut cauza în pronunțare pe excepțiile lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și

prematurității.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2233 din 22 martie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respingând

acțiunea formulată împotriva acesteia.

Totodată, a admis

excepția prematurității și a respins acțiunea reclamantelor ca prematur

formulată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că față de obiectul pricinii - obligare la

emiterea titlului de despăgubire - Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată în

contradictoriu cu aceasta urmând a fi respinsă cu această consecință.

Referitor la excepția

prematurității, s-a reținut că dreptul reclamantelor la emiterea deciziei nu

s-a născut încă, cuantumul despăgubirilor neputând fi determinat în lipsa

evaluării efectuate de un expert autorizat, în aplicarea dispozițiilor legale.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamantele I.E. și P.G.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de

judecată din 18 ianuarie 2012, pentru lipsa nejustificată a părților, s-a

dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ.

Cauza a fost repusă pe

rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum, în cauză, nu

s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea,

potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același Cod, constatându-se din oficiu

perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții I.E. și P.G.M. împotriva Sentinței nr. 2233

din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL