Decizia nr. 231/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 15402/3/2006 — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la data de 14 aprilie 2010, reclamanta O.E. a chemat în judecată pe pârâții Primarul general al Primăriei Municipiului București și Primăria Municipiului București - prin primarul general, pentru ca, în temeiul art. 574 C. proc. civ. să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii despăgubirilor pentru terenul în suprafața de 572 mp ce a fost situat în București, drept stabilit prin Sentința civilă nr. 1212/2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 1212/2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 15402/3/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 55 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, ce constituie titlu executoriu, Primarul General al Primăriei Municipiului București a fost obligat să emită o dispoziție în favoarea reclamantei având ca obiect propunerea de acordare a despăgubirilor, conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII. Reclamanta a susținut că deși a făcut toate demersurile legale pentru ca pârâtul să fie obligat să pună în executare titlul executoriu, nici până în prezent nu și-a îndeplinit obligația de a emite dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru terenul revendicat, conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII. La data de 12 mai 2010, reclamanta a formulat cerere precizatoare la acțiune, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Primarul General al Primăriei Municipiului București, Municipiul București, prin Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Municipiului București, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, prin Cancelaria Primului Ministru și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să se dispună: 1. obligarea pârâților, în solidar, la acordarea de despăgubiri bănești conform Legii 10/2001 și Legii nr. 247/2005, în valoarea de 1.003.061 RON, stabilită potrivit expertizei evaluatoare realizată în conformitate cu standardele europene; 2. obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie privind titlu de despăgubire pe care urmează să le primească în calitate de persoană îndreptățită, în baza unei expertize evaluatoare. În motivarea cererii precizatoare, reclamanta a arătat că, în speța de față, având în vedere faptul că pârâții Primăria Municipiului București și Primarul Municipiului București nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu de a soluționa notificarea și de a emite dispoziția cu propunere de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII și, ulterior, de a trimite mai departe documentele în vederea continuării procedurii de acordare de despăgubiri la Comisia Centrală, s-a tergiversat nejustificat această cauză, astfel că se impune pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să oblige pârâții să acorde aceste despăgubiri la care este îndreptățită, având în vedere faptul că legea nu stabilește un termen pentru intrarea în vigoarea a acestor dispoziții, astfel că acestea sunt de imediată aplicare și incidente în toate situațiile prevăzute de legea menționată.

Apărările pârâților Pârâtul Prefectul Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 25 din Legea nr. 247/2005 și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea acțiunii astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată. Pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a cu privire la primul capăt de cerere, întrucât atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin noua Direcție pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și excepția prematurității capătului doi de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire. Referitor la excepția prematurității, a arătat că în cauza de față procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată, întrucât notificarea reclamantei nu a fost soluționată printr-o dispoziție motivată, care să fie emisă de unitatea deținătoare, respectiv Primăria Municipiului București astfel că nu se poate declanșa și urma procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 247/2005. Prin Sentința civilă nr. 1642 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea capătului doi de cerere, declinând competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, iar în privința primului capăt de cerere, a disjuns cauza.

Hotărârea Curții de Apel Învestită cu soluționarea capătului doi de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6651 din 11 noiembrie 2011 a dispus următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectul Municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe capătul 2 de cerere, și, în consecință a respins capătul 2 de cerere în privința acestora pentru lipsa calității procesuale pasive; - a respins excepția prematurității ca neîntemeiată; - a admis capătul 2 de cerere, formulat de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul în litigiu, în temeiul raportului de evaluare ce va fi efectuat. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului București este întemeiată, în considerarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 247/2005, potrivit cu care, competența de soluționare a notificărilor înregistrate și a celor pentru care s-au încheiat procese-verbale pentru acordare de despăgubiri sau de refuz acordare despăgubiri de către Instituția Prefectului Municipiului București, aparține Primarului General al Municipiului București. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată, raportat la dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri se acordă de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, prin decizie sau dispoziție motivată, și nu de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care nu este nici deținătorul imobilului în litigiu și nici autoritatea administrativă competentă. Referitor la excepția prematurității, curtea de apel a reținut că prin Sentința civilă nr. 1212/2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 15402/3/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 55 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, sentință ce constituie titlu executoriu, Primarul General al Municipiului București a fost obligat să emită o dispoziție în favoarea reclamantei având ca obiect propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul notificat, conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII. Aceasta obligație a fost îndeplinită prin Dispoziția nr. 12690 din 22 iulie 2010, prin care, Primarul General al Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 572 mp din București. Dosarul a fost înaintat pârâtei C.C.S.D. pentru a efectua raportul de evaluare și pentru a se emite titlul de despăgubire. Curtea de apel a mai reținut că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității-restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării în care dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, dacă se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul, în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G nr. 81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". Prin urmare, Curtea de apel a constatat că autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a emite titlul de despăgubire, astfel că a adus o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În concluzie, curtea de apel a apreciat că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, motiv pentru care, absența totală a despăgubirilor pentru o perioadă de mai mulți ani creează o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul garantat de lege, considerente pentru care instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția prematurității și a admis capătul doi de cerere, obligând pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul în litigiu, în temeiul raportului de evaluare ce va fi efectuat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 6651 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de fond a reținut o altă situație de fapt decât cea reală, respingând în mod greșit excepția prematurității emiterii titlului de despăgubire, în condițiile în care, dosarul aferent dispoziției de soluționare a notificării formulată de reclamantă nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către entitatea notificată, în speță, Primăria Municipiului București, pentru a putea fi declanșată procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire. În opinia recurentei, nu poate fi obligată la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, de vreme ce nu este învestită cu atribuțiile legale, deoarece procedura administrativă se declanșează numai după transmiterea dosarului complet de către Primăria Municipiului București și înregistrarea acestuia la Secretariatul Comisiei. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Municipiului București, recurenta apreciază că excepția trebuia respinsă, fiind necesară menținerea în cauză a acestui pârât pentru opozabilitate, având în vedere că are competența legală de a emite aviz de legalitate asupra dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă O.E. nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar note scrise, prin care a reluat apărările formulate la judecarea în fond a cauzei, arătând, în esență, că la data la care s-a pronunțat sentința recurată, atât Dispoziția de primar cât și dosarul administrativ au fost transmise Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acest aspect fiind confirmat și de pârâta Instituția Prefectului Municipiului București care, prin apărările din întâmpinare a susținut că dosarul de despăgubiri nu se află în posesia instituției ci se află spre soluționare la recurenta-pârâtă, motiv pentru care apreciază intimata, nu se poate reține excepția prematurității cererii. Intimata-pârâtă Instituția Prefectului Municipiului București, prin prefect a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări numai cu privire la criticile ce vizează admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității. Recurenta-pârâtă a formulat de asemenea, note scrise, arătând că nu se pune problema refuzului nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, de vreme ce dosarul aferent notificării reclamantei nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța de fond stabilind în sarcina autorității o obligație imposibil de executat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă O.E. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafața de 572 mp ce a fost situat în București. Acțiunea în contencios administrativ a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 14 aprilie 2010, iar cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost formulată la data de 12 mai 2010. Potrivit susținerilor cuprinse în motivarea cererii de chemare în judecată, demersul procesual al reclamantei a fost determinat de împrejurarea că entitatea notificată, Primăria Municipiului București, prin primar nu a emis dispoziția cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat, conform Sentinței civile nr. 1212 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului București. Însă, pe parcursul judecării în fond a litigiului, a fost emisă Dispoziția nr. 12690 din 22 iulie 2010 de către Primarul General al Municipiului București, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre valoarea încasată și valoarea de piață, pentru terenul în suprafață de 572,00 mp, afectat de elementele de sistematizare, situat în București. Apărarea constantă a recurentei-pârâte, în sensul că, entitatea notificată potrivit Legii nr. 10/2001 nu a înaintat dosarul aferent, conform art. 16 alin. (1) sau (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu a fost infirmată prin niciuna dintre probele cauzei. Curtea de apel a admis acțiunea și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire cu o motivare sumară, referitoare la încălcarea termenului rezonabil de soluționare a unei cereri, de natură să aducă atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea la dosar, dovezi privind numărul de înregistrare al dosarului de despăgubiri și stadiul concret al procedurii administrative derulate în cauza reclamantei, elemente care ar fi permis examinarea reală a încălcării termenului rezonabil, ca efect al conduitei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Este adevărat că obiectul raportului juridic litigios impune ca verificarea respectării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, garanție a dreptului la un proces echitabil, să aibă în vedere nu numai durata procedurilor judiciare propriu-zise, cât și pe cea a procedurilor administrative. Dar ceea ce poate sancționa instanța de contencios administrativ, în limitele învestirii sale, este refuzul explicit sau întârzierea nejustificată a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de parcurgere a procedurii administrative reglementate în art. 16 din Legea nr. 247/2005 - conduită care nu a fost analizată de instanța de fond și nici nu poate fi reținută în speță, de vreme ce, nu s-a făcut dovada înregistrării dosarului aferent notificării. Înalta Curte reține, de asemenea, că nici la dosarul de recurs nu s-a făcut dovada că, ulterior pronunțării sentinței curții de apel, dosarul întocmit în baza notificării intimatei-reclamante a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale și analizat în vederea parcurgerii procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În aceste condiții, cu atât mai puțin se poate vorbi de un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sau despre o conduită de pasivitate culpabilă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h), i) și n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În ceea ce privește dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prefectul Municipiului București, Înalta Curte constată că este legală. Acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății întrucât nu are atribuții legale în ceea ce privește emiterea deciziei - titlu de despăgubire ce face obiectul cererii formulate de intimata-reclamantă, astfel că nu poate fi subiect în raportul juridic dedus judecății în cauza de față. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantei O.E. formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondată, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.