ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, la data de 14 aprilie 2010, reclamanta O.E. a

chemat în judecată pe pârâții Primarul general al Primăriei Municipiului

București și Primăria Municipiului București - prin primarul general, pentru

ca, în temeiul art. 574 C. proc. civ. să se dispună obligarea pârâtei la plata

contravalorii despăgubirilor pentru terenul în suprafața de 572 mp ce a fost

situat în București, drept stabilit prin Sentința civilă nr. 1212/2006

pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 1212/2006 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 15402/3/2006,

rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 55 din 9 ianuarie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, ce constituie

titlu executoriu, Primarul General al Primăriei Municipiului București a fost

obligat să emită o dispoziție în favoarea reclamantei având ca obiect

propunerea de acordare a despăgubirilor, conform Legii nr. 247/2005, Titlul

VII.

Reclamanta a susținut

că deși a făcut toate demersurile legale pentru ca pârâtul să fie obligat să

pună în executare titlul executoriu, nici până în prezent nu și-a îndeplinit

obligația de a emite dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri

pentru terenul revendicat, conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

La data de 12 mai

2010, reclamanta a formulat cerere precizatoare la acțiune, prin care a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Primarul General al Primăriei

Municipiului București, Municipiul București, prin Primar, Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Municipiului București,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietății, prin Cancelaria Primului Ministru și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să se dispună:

pârâților, în solidar, la acordarea de despăgubiri bănești conform Legii

10/2001 și Legii nr. 247/2005, în valoarea de 1.003.061 RON, stabilită potrivit

expertizei evaluatoare realizată în conformitate cu standardele europene;

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie privind

titlu de despăgubire pe care urmează să le primească în calitate de persoană

îndreptățită, în baza unei expertize evaluatoare.

În motivarea cererii

precizatoare, reclamanta a arătat că, în speța de față, având în vedere faptul

că pârâții Primăria Municipiului București și Primarul Municipiului București

nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu de a soluționa

notificarea și de a emite dispoziția cu propunere de despăgubiri conform Legii

nr. 247/2005, Titlul VII și, ulterior, de a trimite mai departe documentele în

vederea continuării procedurii de acordare de despăgubiri la Comisia Centrală,

s-a tergiversat nejustificat această cauză, astfel că se impune pronunțarea

unei hotărâri prin care instanța să oblige pârâții să acorde aceste despăgubiri

la care este îndreptățită, având în vedere faptul că legea nu stabilește un

termen pentru intrarea în vigoarea a acestor dispoziții, astfel că acestea sunt

de imediată aplicare și incidente în toate situațiile prevăzute de legea

menționată.

pârâților

Pârâtul Prefectul

Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 25 din Legea nr. 247/2005 și

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea acțiunii

astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pârâtă Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a cu privire la primul capăt de cerere, întrucât atribuția

achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin noua Direcție

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și nu Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor și excepția prematurității capătului doi de cerere

privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire.

Referitor la excepția

prematurității, a arătat că în cauza de față procedura administrativă prevăzută

de Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată, întrucât notificarea reclamantei nu

a fost soluționată printr-o dispoziție motivată, care să fie emisă de unitatea

deținătoare, respectiv Primăria Municipiului București astfel că nu se poate

declanșa și urma procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzută în

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia Comisia Centrală emite

decizia conținând titlul de despăgubire.

Pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat de asemenea întâmpinare, prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de

dispozițiile art. 25 din Legea nr. 247/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 1642 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței materiale în soluționarea capătului doi de cerere, declinând

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ, iar în privința primului capăt de cerere, a disjuns

cauza.

de Apel

Învestită cu

soluționarea capătului doi de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 6651 din 11 noiembrie 2011 a dispus următoarele:

- a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectul Municipiului București

și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe capătul 2 de cerere, și,

în consecință a respins capătul 2 de cerere în privința acestora pentru lipsa

calității procesuale pasive;

- a respins excepția

prematurității ca neîntemeiată;

- a admis capătul 2

de cerere, formulat de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită titlul

de despăgubire cu privire la imobilul în litigiu, în temeiul raportului de

evaluare ce va fi efectuat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului București

este întemeiată, în considerarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 247/2005,

potrivit cu care, competența de soluționare a notificărilor înregistrate și a

celor pentru care s-au încheiat procese-verbale pentru acordare de despăgubiri

sau de refuz acordare despăgubiri de către Instituția Prefectului Municipiului

București, aparține Primarului General al Municipiului București.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice este întemeiată, raportat la dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 10/2001, potrivit cărora, măsurile reparatorii în echivalent constând în

despăgubiri se acordă de către entitatea învestită cu soluționarea notificării,

prin decizie sau dispoziție motivată, și nu de către Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, care nu este nici deținătorul imobilului în

litigiu și nici autoritatea administrativă competentă.

Referitor la excepția

prematurității, curtea de apel a reținut că prin Sentința civilă nr. 1212/2006

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr.

15402/3/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 55 din 9

ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,

sentință ce constituie titlu executoriu, Primarul General al Municipiului

București a fost obligat să emită o dispoziție în favoarea reclamantei având ca

obiect propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul notificat,

conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Aceasta obligație a

fost îndeplinită prin Dispoziția nr. 12690 din 22 iulie 2010, prin care,

Primarul General al Municipiului București a propus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru terenul de 572 mp din București.

Dosarul a fost

înaintat pârâtei C.C.S.D. pentru a efectua raportul de evaluare și pentru a se

emite titlul de despăgubire.

Curtea de apel a mai

reținut că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din

actul normativ amintit sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a

înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul

Comisiei Centrale sub aspectul posibilității-restituirii în natură a imobilului

ce face obiectul notificării și etapa evaluării în care dosarul va fi transmis

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare, dacă se constată că, în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlul, în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G nr.

81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.

247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor

de despăgubire".

Prin urmare, Curtea

de apel a constatat că autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a

emite titlul de despăgubire, astfel că a adus o evidentă atingere noțiunii de

bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale

persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, curtea

de apel a apreciat că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât

a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, motiv

pentru care, absența totală a despăgubirilor pentru o perioadă de mai mulți ani

creează o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul garantat de lege,

considerente pentru care instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția

prematurității și a admis capătul doi de cerere, obligând pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire cu

privire la imobilul în litigiu, în temeiul raportului de evaluare ce va fi

efectuat.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 6651 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta

susține că instanța de fond a reținut o altă situație de fapt decât cea reală,

respingând în mod greșit excepția prematurității emiterii titlului de

despăgubire, în condițiile în care, dosarul aferent dispoziției de soluționare

a notificării formulată de reclamantă nu a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale de către entitatea notificată, în speță, Primăria

Municipiului București, pentru a putea fi declanșată procedura privind

acordarea măsurilor reparatorii prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

în cadrul căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de

despăgubire.

În opinia recurentei,

nu poate fi obligată la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, de

vreme ce nu este învestită cu atribuțiile legale, deoarece procedura

administrativă se declanșează numai după transmiterea dosarului complet de

către Primăria Municipiului București și înregistrarea acestuia la

Secretariatul Comisiei.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Municipiului

București, recurenta apreciază că excepția trebuia respinsă, fiind necesară

menținerea în cauză a acestui pârât pentru opozabilitate, având în vedere că

are competența legală de a emite aviz de legalitate asupra dispoziției emise în

temeiul Legii nr. 10/2001.

formulate în cauză

Intimata-reclamantă

O.E. nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar

a depus la dosar note scrise, prin care a reluat apărările formulate la

judecarea în fond a cauzei, arătând, în esență, că la data la care s-a

pronunțat sentința recurată, atât Dispoziția de primar cât și dosarul

administrativ au fost transmise Comisiei Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, acest aspect fiind confirmat și de pârâta Instituția Prefectului

Municipiului București care, prin apărările din întâmpinare a susținut că

dosarul de despăgubiri nu se află în posesia instituției ci se află spre

soluționare la recurenta-pârâtă, motiv pentru care apreciază intimata, nu se

poate reține excepția prematurității cererii.

Intimata-pârâtă

Instituția Prefectului Municipiului București, prin prefect a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări

numai cu privire la criticile ce vizează admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a autorității.

Recurenta-pârâtă a

formulat de asemenea, note scrise, arătând că nu se pune problema refuzului

nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, de vreme

ce dosarul aferent notificării reclamantei nu a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (1) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța de fond stabilind în sarcina

autorității o obligație imposibil de executat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

și de drept relevante

Intimata-reclamantă

O.E. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect

obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor de a emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafața de 572 mp

ce a fost situat în București.

Acțiunea în

contencios administrativ a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la

data de 14 aprilie 2010, iar cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost formulată la data de

12 mai 2010.

Potrivit susținerilor

cuprinse în motivarea cererii de chemare în judecată, demersul procesual al

reclamantei a fost determinat de împrejurarea că entitatea notificată, Primăria

Municipiului București, prin primar nu a emis dispoziția cu propunerea de

acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat, conform

Sentinței civile nr. 1212 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului București.

Însă, pe parcursul

judecării în fond a litigiului, a fost emisă Dispoziția nr. 12690 din 22 iulie

2010 de către Primarul General al Municipiului București, prin care s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre

valoarea încasată și valoarea de piață, pentru terenul în suprafață de 572,00

mp, afectat de elementele de sistematizare, situat în București.

Apărarea constantă a

recurentei-pârâte, în sensul că, entitatea notificată potrivit Legii nr.

10/2001 nu a înaintat dosarul aferent, conform art. 16 alin. (1) sau (2) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu a fost infirmată prin niciuna dintre

probele cauzei.

Curtea de apel a

admis acțiunea și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire cu o motivare sumară,

referitoare la încălcarea termenului rezonabil de soluționare a unei cereri, de

natură să aducă atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 Protocolul

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea la dosar, dovezi

privind numărul de înregistrare al dosarului de despăgubiri și stadiul concret

al procedurii administrative derulate în cauza reclamantei, elemente care ar fi

permis examinarea reală a încălcării termenului rezonabil, ca efect al

conduitei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Este adevărat că

obiectul raportului juridic litigios impune ca verificarea respectării

principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art.

6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, garanție a dreptului la un proces echitabil, să aibă în vedere nu

numai durata procedurilor judiciare propriu-zise, cât și pe cea a procedurilor

administrative.

Dar ceea ce poate

sancționa instanța de contencios administrativ, în limitele învestirii sale,

este refuzul explicit sau întârzierea nejustificată a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor de parcurgere a procedurii administrative

reglementate în art. 16 din Legea nr. 247/2005 - conduită care nu a fost

analizată de instanța de fond și nici nu poate fi reținută în speță, de vreme

ce, nu s-a făcut dovada înregistrării dosarului aferent notificării.

Înalta Curte reține,

de asemenea, că nici la dosarul de recurs nu s-a făcut dovada că, ulterior

pronunțării sentinței curții de apel, dosarul întocmit în baza notificării

intimatei-reclamante a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale și

analizat în vederea parcurgerii procedurii administrative reglementate de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În aceste condiții,

cu atât mai puțin se poate vorbi de un refuz nejustificat de rezolvare a

cererii sau despre o conduită de pasivitate culpabilă a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h), i) și n)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În ceea ce privește

dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Prefectul Municipiului București, Înalta Curte constată că este legală. Acest

pârât nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății întrucât nu

are atribuții legale în ceea ce privește emiterea deciziei - titlu de

despăgubire ce face obiectul cererii formulate de intimata-reclamantă, astfel

că nu poate fi subiect în raportul juridic dedus judecății în cauza de față.

soluției adoptate în recurs

Astfel fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința atacată, în

sensul că va respinge cererea reclamantei O.E. formulată în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondată, urmând

a se menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 6651 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta O.E. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca

nefondată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL