ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții H.M. și H.Z. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., au solicitat obligarea pârâtului la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării Dosarului înregistrat la A.N.R.P. sub nr. 46214/ CC sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 1.298,00 mp și construcție situat în București, sector 6, pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 10455 din 09 mai 2008 ce face obiectul Dosarului înregistrat de C.C.S.D.

sub nr. 44628/ CC; obligarea pârâtului, în funcție de rezultatul controlului cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură sau despăgubire, după caz, la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului menționat și pe baza raportului de evaluare la emiterea deciziei reprezentând titlul la despăgubire pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1.298,00 mp și construcție situat în București, sector 6, pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția P.M.B.

nr. 10455 din 09 mai 2008 conform dispozițiilor art. 16, cap. V, Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005; la emiterea deciziei motivate de restituire în natură a imobilului situat în situat în București, sector 6, compus din teren în suprafață de 1.298,00 mp și construcție, conform art. 21, Cap. VII, Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005, dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește ca imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natura, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., a formulat întâmpinare, susținând că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 10455 din 09 mai 2008, a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale 44628/ CC. 2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 7333 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București, a respins primul capăt al acțiunii formulată de reclamanții H.M. și H.Z., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., ca rămas fără obiect și a obligat pârâtul să procedeze la efectuarea demersurilor pentru evaluarea imobilului și să emită o decizie privind titlul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 10455 din 09 mai 2008 a Primarului Municipiului București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Dispoziția nr. 10455 din 09 mai 2008 a Primăriei Municipiului București s-a soluționat notificarea și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din compus din teren și construcție, în suprafață de 1298,00 mp, ce nu poate fi restituit în natură și li se cuvine în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că deși în cauză dispoziția a fost emisă la data de 09 mai 2008, iar la data de 07 iulie 2009 dosarul administrativ a fost înregistrat la pârâtă, aceasta a refuzat în mod nejustificat să procedeze la evaluarea imobilului în cauză și emiterea titlului de despăgubire, deși notificarea emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a fost înregistrată la 14 februarie 2002, în cauză nefiind respectat termenul rezonabil rezultat din jurisprudența C.E.D.O.

în aplicarea art. 6 din convenția având aceeași denumire, în sensul concretizării drepturilor reclamanților de a beneficia de despăgubirile aferente imobilului preluat în mod abuziv de statul roman, în mod efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la efectuarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, prima instanță a constatat că acesta a rămas fără obiect, având în vedere poziția procesuală a pârâtei, confirmată de apărătorul reclamanților sub acest aspect această etapă administrativă fiind realizată de către pârâtă. 3. Recursul pârâtului Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea cererii de recurs, se arată, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că a fost nesocotit termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamanților, neținând seama de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005 presupune mai multe etape: a transmiterii și înregistrării dosarelor, a analizei acestora, etapa evaluării, emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubiri. Totodată, arată recurenta, prin Decizia nr. 2815/2008 s-a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., față de care, în mod eronat instanța de fond a reținut că a fost depășit termenul rezonabil pentru transmiterea dosarului la evaluator, cu atât mai mult cu cât ordinea în care vor fi soluționate dosarele se face în raport și de această decizie.

Recurenta susține, de asemenea, că instanța de fond a obligat-o să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire cu încălcarea etapelor administrative premergătoare, respectiv cea a evaluării. De asemenea, s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 în conformitate cu care este suspendată emiterea titlurilor de despăgubire pe o perioadă de 6 luni, sens în care a solicitat acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru punerea în executare a hotărârii. II.

Considerentele Înaltei Curți a asupra recursului Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimații–reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul autorității publice pârâte de a transmite dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului menționat și pe baza raportului de evaluare de a emite decizia reprezentând titlul la despăgubire pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1.298,00 mp și construcție situat în București, sector 6, pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 10455 din 09 mai 2008 conform dispozițiilor art. 16, cap. V, Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005 . Înalta Curte constată că în mod corect, în raport de dispozițiile din Capitolul V – Titlul al VII- lea „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat pârâta C.C.S.D.

să procedeze la efectuarea demersurilor pentru evaluarea imobilului și să emită o decizie privind titlul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 10455 din 09 mai 2008 a Primarului Municipiului București. Soluția instanței de fond se impune pentru că, prin nesoluționarea cererii întru-un interval de timp foarte mare, în raport cu data emiterii dispoziției, respectiv 09 mai 2008, este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire; aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei îi revin obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.

Astfel, perioada mare de timp scursă de la data înregistrării dosarului la autoritatea recurentă îndreptățește pe intimați să invoce încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și a libertăților fundamentale. Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară, inclusiv cele având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate și aplicate decât în acord cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative.

Soluționarea cererilor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, un element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului U.E., consacrat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a U.E. și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre. Statului îi revine, așadar, obligația de a organiza funcționarea sistemului autorităților sale astfel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui, într-adevăr, un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil însă nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

De aceea, Înalta Curte constată că atitudinea autorității recurente nu poate fi justificată nici prin invocarea regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008 emisă de aceasta, fiind binecunoscut în doctrină și practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra și nu poate justifica legal întârzierea în soluționarea unei cereri pe motiv că cererile adresate sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil. De asemenea, Decizia nr. 2815/2008 are caracter intern și nu poate înfrânge principiul sus-menționat al termenului rezonabil de soluționare a cererilor persoanelor îndreptățite.

Or, în speță, termenul de peste 5 ani, în care autoritatea recurentă nu a dat curs solicitării intimatei-reclamante de soluționare a cererii sale nu se încadrează în noțiunea de termen rezonabil, astfel încât instanța de fond în mod corect a admis acțiunea, soluția impunându-se în raport atât cu prevederile Legii nr. 247/2005, Titlul al VII- lea, cât și cu dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. De asemenea, contrar celor susținute de autoritatea recurentă, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a obligat-o să emită decizia cu încălcarea etapelor administrative, ci a sancționat pasivitatea manifestată de aceasta în perioada scursă de la data înregistrării dosarului de despăgubire, prin neexercitarea atribuțiilor legale în soluționarea acestuia; evident, recurenta-pârâtă va emite decizia la care a fost obligată prin sentința recurată, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în actul normativ susmenționat, adică, implicit, după parcurgerea etapei evaluării.

Înalta Curte nu poate reține solicitarea de acordare a unui termen de grație de 6 luni, termen prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, pentru executarea hotărârii de față, având în vedere faptul că hotărârea privind emiterea titlului de despăgubire, ce face obiectul cauzei de față, va fi pusă în executare cu respectarea dispozițiilor normative aplicabile în cauză. În temeiul actului normativ invocat, respectiv O.U.G. nr. 4/2012, pe perioada prevăzută de act este evident că este suspendată de drept emiterea titlului de despăgubire, urmând ca după expirarea termenului prevăzut de lege să fie reluată procedura de emitere a titlului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 7333 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.