ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2506/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 72 din 28

februarie 2006, Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de reclamantul P.C.T.,

în contradictoriu cu pârâta Primăria Bumbești Jiu, a modificat dispoziția nr. 1661

din 15 decembrie 2005 și a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii, în condițiile legii, pentru terenul în suprafață de 1247 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 431/N/2001 reclamantul a solicitat,

în baza Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul

în suprafață de 1247 mp, pe care sunt construite blocuri de locuințe.

Terenul a aparținut bunicului reclamantului

și a fost preluat de către U.S. în baza unei convenții de schimb, iar pârâta,

prin dispoziția nr. 1661 din 15 decembrie 2005, a respins cererea, cu motivarea

că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Reține tribunalul, că la data de 13

aprilie 1952, în scopul construirii de locuințe pentru muncitorii de la U.S. Gorj,

s-au efectuat unele schimburi de terenuri între proprietarii terenurilor

persoane fizice și U.S. Gorj, în baza dispozițiilor Decretului nr. 151/1950,

schimb aprobat de Ministerul Agriculturii.

În acest sens, au fost întocmite

tabele de preluare a terenurilor de la proprietari și de atribuire, fără să se

întocmească contracte de schimb, iar de la P.G., bunicul reclamantului, a fost

preluată suprafața de 1247 mp teren.

Tribunalul a mai reținut că actele

de schimb nu s-au întocmit cu respectarea prevederilor art. 7 din Decretul nr. 151/1950,

pentru că nu s-a încheiat contract tip și nu s-a predat către bunicul

reclamantului vreo suprafață de teren în echivalent.

De aceea, terenul în suprafață de

1247 mp fiind preluat cu nerespectarea dispozițiilor legale, reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 469 din 7 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâta Primăria

Bumbești Jiu împotriva acestei sentințe, pe care a schimbat-o, respingând acțiunea

formulată de reclamant.

Instanța de apel a reținut că

reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu certificatul de moștenitor.

Preluarea terenului de la autorul

reclamantului s-a dispus în baza Decretului nr. 151/1950, iar transferul de

proprietăți rezultă din actul denumit „convenție”, încheiat la data de 13

aprilie 1952, care întrunește condițiile de validitate ale contractului de

schimb.

Reține instanța de apel, că art. 1406

C. civ. prevede că „schimbul se face prin singurul consimțământ, întocmai ca și

vânzarea”. Fiind un contract consensual, contractul de schimb se încheie în mod

valabil prin simplu consimțământ al părților, indiferent de forma în care

acesta se exprimă, validitatea actului nefiind condiționată de încheierea lui

într-o anumită formă prescrisă de lege.

În speță, înțelegerea este

consemnată într-un înscris prin care s-a convenit asupra schimbului de

terenuri, precizându-se că la data întocmirii actului s-au făcut măsurătorile suprafețelor

de teren și punerea în posesie. Înscrisul a fost semnat de coschimbași, iar în

cererea de chemare în judecată reclamantul a recunoscut că s-a primit în schimb

teren agricol, care a fost deținut în posesie. Contractul de schimb întrunește

condițiile de validitate cerute de lege, pentru că lipsa formei autentice nu

este o cauză de nulitate a actului juridic intervenit între coschimbași.

Se mai reține, că susținerea

reclamantului, în sensul că terenul arabil primit în schimb a fost retrocedat

foștilor proprietari în baza Legii nr. 18/1991, nu este dovedită pentru a

justifica acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, care susține că decizia atacată a fost dată cu

încălcarea prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, art. 1405, art. 1406

C. civ. și art. 7 din Decretul nr. 151/1950 și cere să se mențină sentința

pronunțată de tribunal.

Arată recurentul, că în mod greșit a

reținut instanța de apel că pentru perfectarea actului de schimb nu era

necesară „o anumită formă cerută de lege”.

Pentru tranzacțiile cu terenuri, la

acea dată, era cerută în mod expres forma autentică, ca o condiție ad

validitatem. În cauză, actul nefiind întocmit în forma prevăzută de lege, nu

produce efecte juridice. După apariția Legii nr. 18/1991, vechii proprietari au

revenit la terenurile lor, iar proprietarii suprafețelor de teren pe care s-au

construit blocuri de locuințe trebuiau despăgubiți, conform prevederilor Legii

nr. 10/2001. Nu există contract tip, autentificat, iar predarea terenului

primit în schimb nu s-a făcut printr-o punere efectivă în posesie.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este fondat.

Prin hotărârea atacată, deși s-a

reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în

sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, a fost admis apelul declarat de

pârâtă și s-a schimbat sentința apelată, fiind respinsă acțiunea, cu motivarea

că terenul care face obiectul pricinii a fost preluat în condițiile Decretului

nr. 151/1950, în baza unei convenții de schimb.

Greșit s-a reținut de către instanța

de apel că, lipsa formei autentice nefiind o cauză de nulitate a actului,

convenția întrunește condițiile de validitate prevăzute de lege și transferul

dreptului de proprietate a operat în baza și la momentul schimbului.

Prin schimb operează înstrăinarea

bunurilor, deoarece părțile își dau un lucru pentru altul, însă la data

încheierii convenției de schimb, 13 aprilie 1952, cu privire la contractul de

schimb de terenuri nu se aplica principiul consensualismului, consacrat prin

art. 1406 C. civ.

Pentru înstrăinarea terenurilor au

fost instituite reguli speciale, libertatea contractuală fiind îngrădită prin

Decretul nr. 151/1950 privind comasarea și circulația bunurilor agricole și

prin Decretul nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor

cu sau fără construcții și la interzicerea construirii fără autorizație.

Prin aceste acte normative, care

cuprindeau dispoziții derogatorii de la dreptul comun, s-a restrâns domeniul de

aplicare al dispozițiilor codului civil în materie de înstrăinări imobiliare și

s-au impus condiții de formă pentru întocmirea actelor de înstrăinare a

terenurilor.

În prezenta cauză, schimbul a fost

aprobat, la suprafețe egale, de Ministerul Agriculturii, însă convenția de

schimb nu a fost încheiată cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de

Decretul nr. 151/1950.

Acest decret, în capitolul I (art. 2-7),

reglementa comasarea prin schimburi de terenuri la suprafețe egale, iar art. 7

prevedea în mod expres că actele de schimb trebuiau încheiate potrivit

contractelor tip alcătuite de Ministerul Agriculturii.

Capitolul II (art. 8-13) cuprindea

prevederi privind forma actelor de înstrăinare între vii a terenurilor și

stabilea, în art. 11, condiția întocmirii lor în formă autentică și a

transcrierii în registrul de transcripțiuni ori înscrierii în cartea funciară.

În cauză, preluarea mai multor

suprafețe de teren de la 96 persoane, înscrise în tabelul aflat la fila 11 din

dosarul tribunalului, s-a făcut în scopul construirii pe terenul preluat de U.S.

de locuințe muncitorești. Actul de schimb nu a fost însă întocmit cu

respectarea condiției de formă, iar instanța de apel greșit a reținut că

validitatea actului nu era condiționată de încheierea lui într-o anumită formă.

Deși încheierea fiecărui contract, cu respectarea condițiilor prevăzute de

decret, era stabilită de art. 12, sub sancțiunea nulității de drept, la dosar a

fost depus doar tabelul care cuprinde cele 96 persoane ce au consimțit la

efectuarea schimbului.

Actul de schimb nefiind întocmit în

forma prevăzută de lege, transferul dreptului de proprietate nu a operat, iar

suprafața de teren care face obiectul procesului a fost preluată din

patrimoniul autorului intimatului-reclamant fără titlu valabil.

De aceea, așa cum corect s-a reținut

prin sentința tribunalului, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii,

în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul preluat abuziv de la autorul

său.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 312, art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de

reclamant, va fi casată decizia atacată și se va respinge apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.T. împotriva deciziei civile nr. 469 din 7 iunie 2006 a Curții de

Apel Craiova, pe care o casează.

Respinge apelul declarat de pârâta

Primăria orașului Bumbești-Jiu împotriva sentinței civile nr. 72 din 28

februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 martie 2007.