ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4471/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Gorj la 6 septembrie 2001, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe

pârâta SC S. SA Bumbești Jiu, solicitând anularea deciziei nr. 1655 din 12

septembrie 2001 emisă de pârâtă și acordarea de măsuri reparatorii pentru

terenul în suprafață de 9000 mp, situat în comuna Bumbești-Jiu, sat Curtișoara,

ce a aparținut mamei sale, M.B., conform actului de partaj voluntar nr.

4868/1945.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, inițial, a solicitat restituirea terenului preluat de stat în

temeiul Legii nr. 18/1991, însă cererea i-a fost respinsă cu motivarea că

terenul se află în patrimoniul unei societăți comerciale și este cuprins în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea acesteia.

Reclamantul a precizat că, prin

decizia contestată, i-a fost respinsă cererea întemeiate pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001, cu motivarea că terenul a intrat în proprietatea Ministerului

Agriculturii și, având în vedere că pârâta este o societate comercială

privatizată, notificarea trebuie adresată A.P.A.P.S.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 51 din 6 martie 2003 a admis contestația reclamantului, a anulat

decizia nr. 1655/2001 a SC S. SA Bumbești Jiu și a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, corespunzător valorii terenului, de 217.530.000

lei, în condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 27 din Legea nr.

10/2001, în cazul imobilelor aflate în patrimoniul unor societăți comerciale,

notificarea se adresează A.P.A.P.S., dar faptul că persoana îndreptățită nu a

cunoscut acest lucru, nu este sancționat de lege, dimpotrivă, conform

dispozițiilor art. 5, unitatea căreia i s-a adresat notificarea are obligația

să o înainteze unității ce trebuie sesizată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

terenul de 9000 mp ce a aparținut autoarei reclamantului, se identifică, prin

dimensiuni și vecinătăți, cu terenul deținut de pârâtă și evidențiat în

patrimoniul acesteia. Ca atare, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 10/2001, pârâtei deținătoare incubându-i obligația de

despăgubire.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta, criticând-o pentru încălcarea art. 8 din Legea nr.

10/2001, care exceptează de la acordarea de măsuri reparatorii, terenurile al

căror regim juridic a fost reglementat de legile fondului funciar, în speță,

terenul fiind înscris în fostul C.A.P. Curtișoara.

S-a criticat sentința primei

instanțe și pentru greșita interpretare a art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 192 din 5 septembrie 2003, a respins apelul

pârâtei SC S. SA Bumbești Jiu ca nefondat, reținând că dispozițiile Legii nr.

10/2001 au caracter de completare, astfel că nu s-au încălcat dispozițiile

legilor funciare, ci, potrivit art. 31-36 s-a stabilit numai valoarea de

expertiză a terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în

raport de care vor fi calculate despăgubirile prin echivalent.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs pârâta SC S. SA Bumbești Jiu criticând-o ca nelegală pentru

încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și a art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Prin motivele de recurs, pârâta a

susținut că împrejurarea că reclamantul nu a fost despăgubit efectiv în urma

demersurilor efectuate în temeiul prevederilor Legii nr. 1/2000 nu justifică o

nouă cerere, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci solicitarea

punerii în executare a Hotărârii nr. 3093 din 1 martie 2003 a Comisiei Județene

Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

(anexa 39).

Cea de a doua critică formulată de

recurentă a vizat faptul că terenul în litigiu era evidențiat în patrimoniul

său și, întrucât este privatizată conform contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 168/1998, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr.

10/2001, potrivit cărora notificarea se adresează instituției publice care a

efectuat privatizarea.

În susținerea recursului, pârâta a

depus la dosar Hotărârea nr. 3093 din 1 martie 2002, prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000, conform tabelului nominal

(anexa 39) în care figurează și intimatul reclamant la poziția 48.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză, raportat la criticile formulate de recurenta-pârâtă,

Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul este fondat având

în vedere următoarele considerente:

Prin cererea depusă în fața primei

instanțe la 17 octombrie 2001 și intitulată „răspuns la întâmpinare”,

reclamantul B.M. a solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâtă a

A.P.A.P.S. și a Ministerului Finanțelor Publice pentru a fi obligate la plata

sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri.

Urmare a cererii reclamantului, prin

încheierea de la termenul din 19 octombrie 2001 s-a dispus citarea în cauză

A.P.A.P.S., ulterior probatoriile fiind administrate și în contradictoriu cu

această pârâtă.

La termenul din 16 noiembrie 2001,

Tribunalul Gorj a dispus și citarea în cauză a SC T. România SRL, cumpărătorul

acțiunilor SC S. SA Târgu-Jiu, de la Fondul Proprietății de Stat.

Deși reclamantul a chemat în

judecată, prin cererea menționată, calificată ca o precizare de acțiune,

A.P.A.P.S. și Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a lărgit în mod

nejustificat cadrul procesual fixat de reclamant, cu încălcarea principiului

disponibilității, introducând în cauză din oficiu SC T. România SRL, persoană

juridică ce nu a fost chemată în judecată în condițiile prevăzute de art. 112 C.

proc. civ.

Ca atare se va aprecia că se impune

admiterea recursului, casarea deciziei recurate în temeiul art. 312 alin. (3) C.

proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru

soluționarea litigiului în cadrul procesual fixat de reclamant.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca

instanța să verifice dacă terenul în litigiu în suprafață de 9000 mp,

identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert P.V. este

unul și același cu terenul de 9240 mp, cu care reclamantul figurează înscris la

poziția 48 din tabelul nominal (anexa 39), cuprinzând persoanele în favoarea

cărora s-a propus acordarea de despăgubiri prin Hotărârea nr. 3093 din 1 martie

2002 a Prefecturii Județene Gorj, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor (fila 4 recurs) și dacă este posibilă

restituirea în natură.

În raport de această situație,

instanța va putea verifica în ce măsură sunt aplicabile în cauză dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exceptează de la acordarea

măsurilor reparatorii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin

Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și Legea nr. 1/2000.

În consecință, se va admite recursul

declarat de pârâtă și se va casa decizia civilă nr. 192 din 5 septembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de

pârâta SC S. SA Bumbești-Jiu împotriva deciziei nr. 192 din 5 septembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2006.