ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.05.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1605/2010

HOTĂRÂRE
07.05.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1605/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta SC C.I.

SRL Târgu Jiu a solicitat obligarea pârâtei Consiliul Local Rovinari la plata

sumei de 704.785.647 lei vechi, reprezentând contravaloare lucrări de

construcție contractate cu pârâta, efectuate și neachitate.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că

în baza contractului încheiat cu pârâta a efectuat pentru aceasta lucrările

prevăzute în contract, rămânând neachitată în întregime situația de lucrări

aferentă lunii iunie 1999, precum și cea din octombrie 1999 corelată cu

procesul verbal de recepție din data de 16 iulie 2000.

Tribunalul Gorj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 635 din 20 decembrie 2000 a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 567.929.271 lei contravaloare lucrări.

În considerentele sentinței, Tribunalul a

reținut că prin contractul de execuție de lucrări din 1998 reclamanta s-a

obligat să execute în beneficiul pârâtei lucrări de extindere a captării

alimentării cu apă a orașului Rovinari. Prin contract valoarea lucrărilor s-a

stabilit la suma de 412.628.734 lei inclusiv T.V.A. cu posibilitatea de

modificare în funcție de tariful materialelor. De asemenea, prin contract s-a

stabilit durata de execuție a lucrărilor precum și modalitatea de plată, iar

ulterior s-au încheiat acte adiționale la acest contract prin care unele clauze

au fost modificate. Tribunalul a omologat concluziile raportului de expertiză

care au stabilit că pârâta nu a achitat suma de 52.218.987 lei pentru lucrarea

privind aducțiunea de apă și suma de 515.710.284 lei pentru lucrarea privind

racordul electric. Sumele restante au fost reactualizate cu indicele de

inflație, însă reclamanta nu a solicitat plata acestor sume. În consecință, Tribunalul

în temeiul art. 969 C. civ. a apreciat ca fiind fondată în parte acțiunea

reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta, iar Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 233 din

28 martie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Instanța de apel a analizat sentința apelată

în raport de criticile formulate și a reținut că în mod corect instanța a

omologat concluziile raportului de expertiză care a avut la bază contractul

încheiat între părți și caietul de sarcini, contravaloarea lucrărilor fiind

defalcată pe categorii de obiective în parte, respectiv pe construcții și

racord electric. De asemenea, Curtea a respins critica privind actualizarea

sumei datorată care nu a fost admisă de către instanța de fond.

În contra deciziei date în apel, pârâta a

formulat, în termen legal recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurată și pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de

reclamantă.

Recurenta a susținut în esență următoarele:

- Primăria Oraș Rovinari și-a îndeplinit

obligațiile de plată către reclamantă, ținând cont de situațiile de lucrări și

de recepțiile existente;

- Susține că pârâta mai datorează suma de

741.874 lei, iar cel de al doilea raport de expertiză nu este în concordanță cu

situația de lucrări efectuată de reclamantă;

- Cele două rapoarte de expertiză cuprind

diferențe semnificative, motiv pentru care solicită admiterea recursului și

efectuarea unei noi expertize;

Prin încheierea de ședință din data de 6

decembrie 2002, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, la cererea

recurentei pârâte, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. 347/2004

al Judecătoriei Târgu Jiu. Această măsură a fost menținută prin încheierile de

ședință din data de 24 martie 2004, 3 februarie 2005, 13 octombrie 2005, 22

iunie 2006, 29 septembrie 2006, 25 mai 2007, 13 octombrie 2005, 8 februarie

2008 și 14 noiembrie 2008.

Prin încheierea din data de 18 septembrie

2009, cauza a fost repusă pe rol, având în vedere soluționarea dosarului penal nr.

347/2004, prin decizia penală nr. 119A din 11 iunie 2008 a Tribunalului Gorj,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 80 din 29 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Craiova.

Prin cererea înregistrată la data de 11

decembrie 2009, recurenta pârâtă a solicitat introducerea în cauză a societății

de lichidare C.C. IPURL Târgu Jiu, învederând că împotriva reclamantei s-a

deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului, care formează

obiectul dosarului nr. LJ/67/2000 aflat pe rolul Tribunalului Gorj.

La solicitarea instanței s-au efectuat adrese

către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj și către Tribunalul Gorj, în sensul

indicării situației juridice actuale a societății SC C.I. SRL Târju Jiu.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte a

luat în examinare excepția lipsei capacității civile a societății reclamante,

invocată din oficiu de către instanță și în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc.

civ. a reținut:

Prin certificatul constatator emis de O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Gorj, existent la dosarul de recurs, se atestă faptul că

SC C.I. SRL Târgu Jiu este radiată din data de 16 aprilie 2009, în raport de

închiderea procedurii falimentului și radierii societății.

De asemenea, prin înscrisul transmis de către

Tribunalul Gorj, secția comercială, existent la dosarul de recurs, a fost

înaintată copia sentinței nr. 1414 din data de 1 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Gorj, secția comercială, în dosarul nr. 4/95/2000, prin care a fost

admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar C.C. IPURL Târgu Jiu desemnat

să administreze procedura insolvenței debitoarei SC C.I. SRL Târgu Jiu, iar în

temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 a fost închisă procedura

falimentului debitoarei și a fost dispusă radierea debitoarei din Registrul

Comerțului.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul

Comerțului, iar art. 33 din același act normativ dispune că ,,persoanele

juridice care sunt supuse înregistrării au capacitate de a avea drepturi și

obligații de la data înregistrării lor”.

Dispozițiile art. 40 din Decretul nr. 31/1954

prevăd că ,,persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare,

divizare totală sau prin dizolvare”.

În raport de actele noi depuse la dosarul

cauzei, în recurs, care atestă că SC C.I. SRL Târgu Jiu a fost radiată din Registrul

Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, urmare închiderii procedurii

falimentului privind pe debitoare, Înalta Curte constată că reclamanta nu mai

deține capacitate procesuală civilă, întrucât entitatea nu mai are ființă

juridică.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

urmează să respingă recursul ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără

capacitate procesuală civilă.

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria

Oraș Rovinari împotriva deciziei nr. 233 din 28 martie 2001 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără

capacitate procesuală civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3746/2017
conform Măsurii 2.1., fapt ce afectează condițiile de eligibilitate a proiectului supus finanțării, fiind contrară dispozițiilor procedurale valabile la data depunerii cererii de finanțare. 2.3. Procedura de examinare a recursului în comple
ÎCCJ 2005-12-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10197/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 270 din 6 octombrie 2004 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de M.N. și a obligat pe pârâta S.N.L.O.
ÎCCJ 2010-07-01
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2538/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 1203/COM din 12 mai 2009 a respins excepția lipsei calităț
ÎCCJ 2005-11-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5324/2005
. SA București și ca urmare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 362.992.834 lei cu titlu contravaloare lucrări, 543.255.520 lei penalități de întârziere și 345.000 lei cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței
ÎCCJ 2018-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2018
decizia nr. 301 din 19.06.2014 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2012 și decizia nr. 258 din 29.01.2015 a ÎCCJ) și de clauzele contractuale rezultă, fără dubiu, că drepturile și obligațiile dintre părți se soluționează co
Sursă