ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10197/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10197/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 270 din 6 octombrie
2004 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de M.N. și a
obligat pe pârâta S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Roșia-Jiu să se pronunțe prin
dispoziție motivată asupra notificării comunicată de reclamant la 16 iulie
2001, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în
caz de neexecutare, pârâta a fost obligată să plătească suma de 50.000 lei pe
zi, daune cominatorii, până la îndeplinirea obligației.
A fost respinsă acțiunea față de
pârâtul C.E. Rovinari.
Soluția tribunalului a fost păstrată
de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 1145 din 25
aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.N.L.O. Târgu
Jiu, E.M.C. Roșia, Rovinari, Județul Gorj.
Împotriva deciziei dată în apel, în
termen legal, a declarat recurs reclamantul M.N., care a criticat hotărârea
numai sub aspectul omisiunii de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată
pe care reclamantul le-a suportat în apel.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, cu chitanța nr. 3689805
și factura nr.8030108 ambele din 25 aprilie 2005, eliberate de SC P.T. SRL
Târgu Jiu, reclamantul-recurent face dovada că a plătit suma de 1.960.000 lei,
cu titlu de cheltuieli de transport pentru deplasarea de la localitatea de
domiciliu la sediul instanței de apel și retur pentru ziua când s-a soluționat
cauza în apel.
Cercetând însă practicaua deciziei
recurate se constată că la dezbaterea cauzei, reclamantul a solicitat doar
„respingerea apelului și menținerea sentinței” fără a cere și obligarea
pârâtei-apelante la cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.
civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuielile de judecată”.
Cum reclamantul nu a solicitat
obligarea pârâtei-apelante la cheltuieli de judecată, reproșul adus instanței
de apel în sensul că a omis să se pronunțe asupra acestui aspect este
nejustificat, astfel că reclamantul poate să-și recupereze sumele avansate în
proces de la partea care a căzut în pretenții doar pe calea unei acțiuni
separate la instanța de drept comun.
Față de cele ce preced, recursul
reclamatului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr.1145 din 25 aprilie 2005 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 7 decembrie 2005.