ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 441 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M., Agenția Craiova, și pârâta, E.M.P. Rovinari, a fost obligată la plata sumei de 12.333.200 lei, reprezentând taxe imobilizări, și la 2.054.990 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea față de pârâta, C.N.L. Oltenia. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 109 din 8 februarie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Prin decizia nr. 781 din 9 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat decizia instanței de apel și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, cu motivarea că citarea recurentei, pentru judecarea apelului, s-a făcut cu nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut de dispozițiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 571 din 7 iunie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele C.N.L. Oltenia – E.M.P. – Roșia, Târgu Jiu, și C.N.L. Oltenia, Târgu Jiu, împotriva sentinței nr. 441 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Gorj. S-a reținut, în considerentele deciziei, că, prin simpla acostare, încărcare și predare a vagoanelor, s-a încheiat contractul de transport, iar tarifele de imobilizare sunt datorate, fiind un accesoriu ce derivă din acest contract.

Că, în lipsa convenției cadru de exploatare, care să stabilească capacitatea de încărcare, beneficiarul are dreptul să refuze vagoanele, care depășesc capacitatea sau nu formează o navetă completă, dar nu s-a făcut de către pârâtă nici o dovadă în acest sens. În termen legal, pârâta, C.N.L. Oltenia SA – E.M.P., a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că expertul nu a convocat unitatea sa pentru a participa, prin reprezentant, la verificarea documentațiilor originale de transport și nu s-au depus dovezi de înștiințare a părților cu privire la desfășurarea expertizei.

Critica nu este întemeiată. Expertul A.C., în vederea documentării pentru întocmirea raportului de expertiză, a luat legătura cu părțile, care i-au pus la dispoziție documentele solicitate, și a examinat registrul veghetor de avizare, așa cum rezultă din răspunsul la obiecțiunile formulate de recurentă. Așa fiind, instanța de apel a reținut corect că, în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 208 C. proc. civ., iar, prin formularea pârâtei a obiecțiunilor la raportul de expertiză, aceasta nu poate pretinde că i s-a încălcat dreptul său la apărare. Pe fondul litigiului, recurenta a susținut că intimata nu a putut dovedi, cu registrul veghetor sau notele de constatare (document unilateral încheiat de reclamantă) culpa sa în depășirea termenului liber tarifar pentru încărcarea vagoanelor.

Că, în cauză, nu s-a încheiat contract de transport sau convenție-cadru pentru reglementarea pe etape a modalității de încărcare, a timpilor de încărcare și a modului de asigurare a vagoanelor între transportator și expeditor. S-a precizat că lipsa acestui act a condus la punerea la dispoziția recurentei a unui număr mai mare de vagoane sau a unui număr insuficient pentru formarea unei navete (10 - 20 vagoane) și la neconcordanța de asigurare pe tipuri de vagoane. Nici aceste critici nu sunt întemeiate. Între părți au existat convenții de transport, cu obligații stabilite potrivit planului de transport lunar. Prin încărcarea și predarea vagoanelor de către intimata-reclamantă, s-a încheiat contractul de transport, în condițiile Regulamentului de transport C.F.R., așa încât susținerea recurentei, privind lipsa acestuia, va fi înlăturată, întrucât nu are suport probator.

Cum pârâta a contestat culpa sa în ceea ce privește plata taxelor de imobilizare a vagoanelor, s-a dispus efectuarea unei expertize prin care s-au examinat notele de constatare ale Regionalei C.F.R. Craiova și registrul veghetor. Din cuprinsul raportului de expertiză, ale cărui concluzii au fost în mod corect însușite de ambele instanțe, a rezultat că, pentru vagoanele aflate în litigiu, (Notele de constatare nr. 92/4820, nr. 23/1132 și nr. 27/1256, și la care s-au calculat imobilizări) în registrul veghetor, pe fiecare poziție este aplicată ștampila beneficiarei-pârâte și este semnată de delegatul acesteia, fără nici o obiecțiune în ceea ce privește imobilizările stabilite la aceste vagoane.

Că, delegații E.M.P. au preluat fără obiecțiuni numărul și tipul de vagoane puse la dispoziție, pentru încărcare, de către stația C.F.R. Rovinari și nu a existat nici o interdicție privind predarea de către recurenta-pârâtă a vagoanelor încărcate, indiferent de numărul acestora. Este adevărat că procesul-verbal de capacitate nr. 567 din 28 ianuarie 1997, prezentat de recurentă, nu s-a putut finaliza, întrucât nu a fost semnat de ambele părți. La vagoanele de la Nota de constatare nr. 23/1132, ce cuprind imobilizări în valoare de 10.719.900 lei, din registrul veghetor nu s-a procedat la navetizarea lor, deoarece aveau destinații diferite, și nu din culpa intimatei, așa cum recurenta a susținut.

Față de aceste considerente, susținerea recurentei, că instanțele nu puteau stabili culpa sa în depășirea termenului liber tarifar pentru încărcarea vagoanelor, numai cu datele din registrul veghetor și notele de constatare, va fi înlăturată, fiind o simplă apărare, care nu a fost argumentată cu probe concludente administrate în litigiul dedus judecății. În mod corect, ambele instanțe au reținut că răspunderea, pentru neplata taxelor de imobilizare a vagoanelor, aparține recurentei, în condițiile art. 10 pct. 1 și 2 din Tariful local de mărfuri și a Regulamentului de transport C.F.R., care a comandat vagoanele la stația C.F., le-a preluat cu personal și, prin mijloace de manevră proprii, le-a pus la încărcare, indiferent de numărul și tipul acestora.

Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.L. Oltenia – E.M.P. Rovinari, împotriva deciziei nr. 571 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2003.