ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1886/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 407 din 1 septembrie 2000 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte acțiunea S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Craiova, iar pârâta C.N.L. Oltenia a fost obligată la plata sumei de 11.671.300 lei, reprezentând contravaloare tarife imobilizare vagoane, plus cheltuieli de judecată aferente. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâtele E.M. Berbești și I.M. Horezu, reținându-se că acestea nu au calitate procesuală pasivă, E.M. Berbești fiind o subunitate a C.N.L. Oltenia fără personalitate juridică, iar I.M. Horezu, neexistând în drept, după cum a rezultat din susținerile celorlalte pârâte, cât și din procesul-verbal al agentului procedural.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către C.N.L. Oltenia a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1569 din 23 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Instanța de apel a reținut că, atâta vreme cât vagoanele au fost primite de E.M. Berbești, unitate subordonată apelantei, este irelevantă critica apelantei pe aspectul inexistenței I.M. Horezu, față de care s-a și respins acțiunea, apelanta necontestând valoarea sumei datorate, ci numai inexistența acestei unități. Nemulțumită de această decizie, pârâta C.N.L. Oltenia a declarat recurs, solicitând desființarea ei, întrucât a dovedit că I.M. Horezu nu există, iar actele depuse de reclamantă, privind cuantumul prejudiciului, sunt întocmite pe numele acestei unități, în timp ce registrul veghetor probează că vagoanele au fost predate E.M.

Berbești, subunitatea ei, registru, însă, din care nu rezultă că această subunitate ar datora vreo sumă. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, relațiile comerciale fiind încheiate cu E.M. Berbești. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica formulată de recurentă, încadrabilă în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este nefondată, deoarece, așa cum a reținut și instanța de apel, conform notelor de constatare întocmite după registrul veghetor, vagoanele au fost predate sub semnătura și parafarea E.M. Berbești, subunitate fără personalitate juridică, aparținând recurentei. Nici măcar recurenta nu contestă acest fapt, dar susține că, din acest registru, nu rezultă vreo sumă datorată, fapt real, deoarece, în aceste note de constatare, sunt trecute numai datele și orele la care s-au predat de către cărăuș vagoanele și orele și datele la care ele au fost descărcate.

Calculul tarifelor de imobilizare, întocmit în baza acestor evidențe, s-a întocmit dintr-o eroare de către reclamantă pe numele I.M. Horezu, dar, din evidențe, rezultă fără dubiu, fapt, de altfel, necontestat de recurentă, că vagoanele, pentru care s-au solicitat prin acțiune tarife de imobilizare, s-au predat către E.M. Berbești. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că I.M. Horezu nici nu există, așa încât critica formulată de recurentă pe acest aspect este nejustificată. În consecință, recursul pârâtei este nefondat, motiv pentru care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, C.N.L. Oltenia SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 1569 din 23 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 martie 2003.