ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4641/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 iulie 1999 reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ Craiova a chemat în judecată pe pârâtele C.N.L.E.M. Berbești pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 517.516.397 lei cu titlu de chirie și penalități de întârziere. Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr. 653 C din 21 octombrie 1999 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta E.M. Berbești la plata sumei de 465.163.674 lei cu titlu de chirie și suma de 52.352.723 lei cu titlu de penalități de întârziere plus suma de 14.978.360 lei cheltuieli de judecată. A respins acțiunea față de pârâta C.N.L.

Oltenia. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a închiriat pârâtei E.M. Berbești, trei locomotive cu o chirie lunară de 966.100 lei/zi care nu a fost achitată la termen, astfel că pârâta datorează suma de 465.163.674 lei recunoscută la data de 2 octombrie 1998, conform procesului verbal din dosar. Totodată pârâta datorează și penalitățile de întârziere solicitate în baza clauzei penale inserate în convenția părților. S-a mai arătat că C.N.L. OLTENIA nefiind parte contractantă nu i se poate antrena răspunderea. Apelul declarat de pârâta C.N. Oltenia în numele exploatării Berbești împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 189 AC din 10 aprilie 2000, schimbă, în parte, sentința atacată în sensul că respinge acțiunea și față de E.M.

Berbești. Menține în rest sentința. Prin decizia nr. 3278 din 29 mai 2001 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de reclamantă, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, judecând în fond după casare prin decizia 591 AC din 17 decembrie 2001 admite apelul declarat de pârâta C.N.L. Oltenia, schimbă în parte, sentința în sensul că respinge acțiunea și față de pârâta E.M. Berbești. Menține în rest sentința. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala C.F.R.

Marfă Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța consideră, în mod greșit, că lipsa unui contract pentru anul 1998 duce la lipsa dreptului reclamantei de a solicita penalitățile de întârziere în achitarea chiriei pentru locomotivele închiriate. Recurenta consideră că operează tacita relocațiune pentru contractul de închiriere din 1997 în 1998 pentru toate clauzele contractuale și nu în mod selectiv, întrucât pârâta a achitat cu întârziere chiria pentru anul 1998, astfel că, plătind chiria, pârâta recunoaște implicit că toate clauzele contractului operează și pentru anul 1998. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Susținerea recurentei că a operat tacita relocațiune a contractului încheiat în anul 1997 și pe 1998, este neîntemeiată întrucât, contractul nr. 2 și nr. 2a din 4 februarie 1997, încheiat între reclamantă și sucursala minieră Berbești este nul, întrucât, așa cum în mod corect au reținut instanțele de judecată, aceasta din urmă neavând capacitate de exercițiu, nu-și poate asuma, în mod valabil, drepturi și obligații prin acte juridice.

Astfel fiind, critica recurentei că în mod greșit instanța de apel nu i-a acordat penalitățile de întârziere solicitate pe tacita relocațiune, este neîntemeiată, întrucât tacita relocațiune nu poate opera pentru un contract nul de drept – devenind neoperantă obligația privind plata penalităților de întârziere asumate prin clauza penală dintr-un contract nul. Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea, va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala C.F.R. Marfă Craiova, împotriva deciziei nr. 591 A-C din 17 decembrie 2001 a Curții de apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.