ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4340/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4340/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta Primăria Pârșcoveni a chemat în
judecată S.C. Breaza I. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța
să fie obligată la plata sumei de 195.518.396 lei reprezentând redevență pentru
anii 1998-1999, indexarea redevenței cu rata inflației, majorări pentru neplata
în termen și penalități de întârziere.
Tribunalul Județean Olt, prin sentința nr. 604
pronunțată la 2 octombrie 2000 a respins excepția lipsei calității procesuale
active a Primăriei Pârșcoveni ca neîntemeiată și, în fond, a admis acțiunea reclamantei
așa cum a fost formulată.
În considerentele sentinței s-a reținut că
reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale, și că pârâta nu s-a apărat
prezentând dovezi contrare.
Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. a fost
admis prin decizia nr. 1015 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova,
secția comercială, iar sentința nr. 604 din 2 octombrie 2000 a fost schimbată
în sensul obligării acesteia la plata sumei de 93.169.351 lei redevență și la
33.800.339 lei penalități de întârziere.
Soluția instanței de apel a avut în vedere
expertiza care s-a dispus în cauză pentru determinarea cuantumului sumei
datorate în raport de solicitările reclamantei, de plățile făcute de pârâtă și
de prevederile contractului. S-a stabilit astfel că redevența datorată este de
93.169.351 lei iar penalitățile de întârziere conform clauzei penale stipulată
în art. 9 din contract sunt în sumă de 33.830.339 lei.
Pretențiile pentru plata majorărilor de
întârziere au fost înlăturate cu motivarea că H.G. nr. 354/1995 și H.G. nr.
8/1996, sunt ulterioare încheierii contractului dintre părțile în proces.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat
recurs, reclamanta Primăria Pârșcoveni, care a criticat soluția curții de apel
în partea care privește neacordarea majorărilor de întârziere în sumă de
88.548.706 lei.
Motivul invocat nu a fost încadrat în
prevederile art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., cu alte cuvinte nu a fost
motivat în drept așa cum dispune art. 303 C. proc. civ.
În esență, recurenta a susținut că, pe lângă
penalitățile de întârziere stipulate ca sancțiune prin contract, i se cuvin și
majorări de întârziere conform O.G. nr. 26/2001, care nu exclude aplicarea
ambelor sancțiuni.
Recursul este nefondat.
Raporturile juridice dintre părțile în proces s-au
stabilit prin contractul de concesiune încheiat la data de 14 iunie 1994.
În acest contract a fost stipulată clauza penală
potrivit căreia întârzierea în plata ratelor se sancționează cu o penalitate de
5% pe zi de întârziere. Prin soluția pronunțată în apel s-au dat efecte clauzei
penale, astfel că a fost pus în valoare caracterul reparator al acesteia.
Prevederile contractului, de principiu, nu se
completează cu stipulațiile din Hotărârea Guvernului referitoare la majorările
de întârziere așa încât corect instanța de apel a înlăturat suma ce a fost
calculată și solicitată cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât actele
normative invocate sunt ulterioare convenției părților.
De altfel, în cauză se poate observa că suma la
care a fost obligată intimata a fost indexată conform ratei inflației iar
penalitățile de întârziere stipulate în contract sunt în esență daune interese,
care sunt anticipat evaluate prin convenția părților contractante.
Majorările de întârziere fiind tot daune
interese de întârziere, ca și penalitățile nu se pot cumula cu acestea deoarece
s-ar realiza o dublă reparație pentru aceeași abatere de la prevederile
contractului.
Concluzia este consecința logică a prevalenței
voinței părților contractante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanta Primăria Comunei Pârșcoveni prin primar, împotriva deciziei nr. 1015
din 9 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 12 noiembrie 2003.