ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4340/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Primăria Pârșcoveni a chemat în judecată S.C. Breaza I. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 195.518.396 lei reprezentând redevență pentru anii 1998-1999, indexarea redevenței cu rata inflației, majorări pentru neplata în termen și penalități de întârziere. Tribunalul Județean Olt, prin sentința nr. 604 pronunțată la 2 octombrie 2000 a respins excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei Pârșcoveni ca neîntemeiată și, în fond, a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată. În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale, și că pârâta nu s-a apărat prezentând dovezi contrare.

Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. a fost admis prin decizia nr. 1015 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar sentința nr. 604 din 2 octombrie 2000 a fost schimbată în sensul obligării acesteia la plata sumei de 93.169.351 lei redevență și la 33.800.339 lei penalități de întârziere. Soluția instanței de apel a avut în vedere expertiza care s-a dispus în cauză pentru determinarea cuantumului sumei datorate în raport de solicitările reclamantei, de plățile făcute de pârâtă și de prevederile contractului. S-a stabilit astfel că redevența datorată este de 93.169.351 lei iar penalitățile de întârziere conform clauzei penale stipulată în art. 9 din contract sunt în sumă de 33.830.339 lei.

Pretențiile pentru plata majorărilor de întârziere au fost înlăturate cu motivarea că H.G. nr. 354/1995 și H.G. nr. 8/1996, sunt ulterioare încheierii contractului dintre părțile în proces. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, reclamanta Primăria Pârșcoveni, care a criticat soluția curții de apel în partea care privește neacordarea majorărilor de întârziere în sumă de 88.548.706 lei. Motivul invocat nu a fost încadrat în prevederile art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., cu alte cuvinte nu a fost motivat în drept așa cum dispune art. 303 C. proc. civ. În esență, recurenta a susținut că, pe lângă penalitățile de întârziere stipulate ca sancțiune prin contract, i se cuvin și majorări de întârziere conform O.G.

nr. 26/2001, care nu exclude aplicarea ambelor sancțiuni. Recursul este nefondat. Raporturile juridice dintre părțile în proces s-au stabilit prin contractul de concesiune încheiat la data de 14 iunie 1994. În acest contract a fost stipulată clauza penală potrivit căreia întârzierea în plata ratelor se sancționează cu o penalitate de 5% pe zi de întârziere. Prin soluția pronunțată în apel s-au dat efecte clauzei penale, astfel că a fost pus în valoare caracterul reparator al acesteia. Prevederile contractului, de principiu, nu se completează cu stipulațiile din Hotărârea Guvernului referitoare la majorările de întârziere așa încât corect instanța de apel a înlăturat suma ce a fost calculată și solicitată cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât actele normative invocate sunt ulterioare convenției părților.

De altfel, în cauză se poate observa că suma la care a fost obligată intimata a fost indexată conform ratei inflației iar penalitățile de întârziere stipulate în contract sunt în esență daune interese, care sunt anticipat evaluate prin convenția părților contractante. Majorările de întârziere fiind tot daune interese de întârziere, ca și penalitățile nu se pot cumula cu acestea deoarece s-ar realiza o dublă reparație pentru aceeași abatere de la prevederile contractului. Concluzia este consecința logică a prevalenței voinței părților contractante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Pârșcoveni prin primar, împotriva deciziei nr. 1015 din 9 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.