ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 950/2003

HOTĂRÂRE
18.02.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 950/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C. C. S.A. Ploiești, sucursala București, l-a chemat în judecată pe pârâtul

Consiliul Local Bolintin Vale, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de

3.318.615.961 lei reprezentând penalități de întârziere conform contractului

nr. 2-1/1995.

La

data de 28 septembrie 2000, Primăria Bolintin Vale a depus la dosar cerere

reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de

16.302.705.000 lei reprezentând penalități pentru anul 1999.

Prin

sentința civilă nr. 599 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Giurgiu a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a anulat ca netimbrată cererea

reconvențională formulată de pârâtă.

Prin

decizia civilă nr. 1068 din 29 iunie 2001, Curtea de Apel București, secția VI-a

comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința

mai sus menționată și, pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a

obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 3.318.615.961 lei penalități

de întârziere, precum și suma de 57.881.159 lei cheltuieli de judecată.

A

obligat-o pe intimată să-i plătească apelantei și suma de 28.965.379 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Pentru

a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că atât timp cât lucrările

executate au fost achitate prin compensare, dar cu întârziere, înseamnă că

lucrările au fost acceptate de beneficiar, cu atât mai mult cu cât situația de

lucrări depusă la dosar a fost semnată de reprezentantul intimatei pârâte.

În

aceste condiții, a apreciat că apelanta reclamantă era îndreptățită să solicite

penalități de întârziere conform clauzei stipulate la art. 47 din contract,

penalități calculate până la data de 30 aprilie 2000, în sumă de 3.318.615.961

lei, cuantumul acestora nefiind contestat de intimata pârâtă.

În

contextul celor arătate, a mai reținut și că în mod greșit instanța de fond a

respins acțiunea reclamantei, pe considerentul că aceasta nu a făcut dovada

unor lucrări complete și de calitate și că nu ar fi respectat termenele de

execuție, aceste aspecte vizând însă cererea reconvențională formulată de

pârâtă, care fiind anulată ca netimbrată, nu a mai putut fi examinată.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Bolintin Vale,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și solicitând modificarea

în tot a deciziei recurate.

Recurentul

pârât susține astfel că greșit instanța de apel nu a reținut reaua credință de

care a dat dovadă intimata în executarea obligațiilor ce-i reveneau, precum și

faptul că nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi executat lucrări complete

și de calitate.

Pe

de altă parte, arată că chiar dacă ar fi existat întârzieri de plată către

intimată, acestea nu pot fi reținute în culpa sa, pentru că banii ce urmau a fi

virați către Primăria Bolintin Vale în vederea achitării facturilor emise de

intimată veneau de la bugetul de stat, prin D.G.F.P.C.F.S. Giurgiu, deoarece

Consiliul Local Bolintin Vale nu avea și nici nu are posibilitatea achitării

unor sume de ordinul miliardelor fără resurse de la bugetul de stat și nici nu

ar fi încheiat un contract de o asemenea anvergură și valoare fără aceste subvenții,

taxele și impozitele locale neputând asigura necesarul de bani pentru așa ceva.

Recursul

este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Din

examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

Curtea

de apel examinând apelul reclamantei a reținut că acesta este întemeiat și l-a

admis în consecință, reținând în esență că sentința pronunțată de tribunal este

greșită, atât timp cât lucrările efectuate de reclamantă au fost acceptate de

pârâtul beneficiar.

A

mai reținut astfel și că soluția tribunalului a avut în vedere că reclamanta nu

a făcut dovada executării unor lucrări complete și de calitate și că nu ar fi

respectat termenele de execuție, dar aceste aspecte vizau cererea

reconvențională formulată de pârât, cerere care corect fiind anulată ca

netimbrată, nu a mai putut forma obiect de analiză.

În

exercitarea dreptului de control asupra hotărârilor pronunțate în cauză, se

constată însă că greșit s-a procedat la anularea cererii reconvenționale

formulate de pârât ca netimbrată, tribunalul neobservând aplicabilitatea în

speță a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora, pe lângă

instituțiile expres nominalizate, sunt scutite de plata taxelor de timbru, la

introducerea acțiunilor în justiție, inclusiv a căilor de atac formulate

potrivit legii și alte instituții publice, atunci când au ca obiect venituri

publice, din această categorie făcând parte și pârâtul.

Așa

fiind, în soluționarea apelului reclamantei, se impunea ca instanța de apel să

observe că cererea reconvențională formulată de pârât a fost greșit anulată ca

netimbrată, împrejurare în care ar fi trebuit să ia în examinare și această

cerere și să se pronunțe asupra ei, cu atât mai mult cu cât apărările formulate

de pârât pe această cale privesc fondul cauzei, fiind contrare susținerilor

apelantei, susțineri pe care instanța le-a apreciat ca fiind fondate fără însă

a lua în considerare mijloacele de apărare formulate de pârât și prin cererea

reconvențională, astfel cum s-a arătat mai sus.

Ca

atare, reținându-se că cererea reconvențională a fost greșit anulată ca

netimbrată, iar instanța de apel, ignorând acest aspect s-a pronunțat în cauză,

fără a o lua în considerare, încălcând în acest fel dreptul la apărare al

pârâtului Consiliul Local Bolintin Vale, urmează a se admite recursul

pârâtului, a se casa decizia curții de apel și a se trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Bolintin

Vale împotriva deciziei nr. 1068 din 29 iunie 2001 a Curții de Apel București,

secția VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5762 din 3 octombrie 2000 Tribunalul București, secția comercială, a admis cererea formulată de R.A. T. București și a obligat-o
ÎCCJ 2003-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2978/2003
, împotriva acestei hotărâri, a fost admis, ca fondat, de Curtea de Apel București, secția VI comercială, care, prin decizia nr. 155 A din 05 noiembrie 2002, schimbă în tot sentința apelată, în sensul că, pe fond, respinge acțiunea, ca nefo
ÎCCJ 2003-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, sub nr. 198 din 3 februarie 2000, reclamanta SC D.P.P. SA a solicitat obligarea pârâtei SC O. SRL Brașov
ÎCCJ 2003-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1003/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1030 pronunțată la data de 18 septembrie 2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului București a admis
ÎCCJ 2003-01-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „G.G” SRL Buzău împotriva deciziei nr.861 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și comercial. La apelul nominal nu s-au prezentat părțile. Procedura leg
Sursă