ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „G.G”

SRL Buzău împotriva deciziei nr.861 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, Secția de contencios administrativ și comercial.

La apelul nominal nu s-au

prezentat părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul

asistent că recursul este timbrat, declarat și motivat în termen.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC „O.I.I.” SRL București a solicitat

prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.1647/2000  al Tribunalului

Buzău, Secția comercială, ca pârâta SC „G.G.” SRL Buzău să fie obligată prin

hotărâre judecătorească să-i plătească suma de 29.284.023 lei din care

18.088.201 lei cu titlu de preț și 11.195.822 lei penalități de întârziere.

Prin sentința nr.107 din 19

februarie 2001, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea reclamantei pentru

suma de 3.088.201 lei contravaloare marfă și 11.195.822 lei penalități de

întârziere și a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată de

2.387.721 lei ocazionate reclamantei la judecarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că după data introducerii acțiunii pârâta a achitat

din debitul său 15.000.000 lei și a ținut seama de clauza convenită de părți la

art.VII din contractul nr.23/1998 de penalizare a părții în culpă pentru

neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de

Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ prin decizia nr.861 din 27

iunie 2001, această instanță reținând că apelul pârâtei este nefondat, că

probele administrate în cauză demonstrează culpa pârâtei care nu a achitat

integral prețul mărfii livrată de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta a declarat recurs și a solicitat casarea deciziei din apel susținând că

instanțele anterioare au pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, că nu au

încuviințat cererea pârâtei de a se efectua un punctaj comun de către părțile

în proces edificator în cauză, apreciindu-se eronat că între aceste părți ar fi

existat un contract tipic de vânzare cumpărare, acest contract (11/1998) era

expirat încă de la 31 ianuarie 1999.

Recursul pârâtei este nefondat.

Recurenta a solicitat casarea ca

netemeinică și nelegală a deciziei din apel și a indicat generic temeiul de

drept al recursului său cu trimitere la art.304 Cod procedură civilă, fără

indicarea vreuneia dintre  situațiile prevăzute la punctele 1-5 ale acestui

articol, în baza căruia să poată cere casarea acestei hotărâri.

Totodată, analizându-se actele și

lucrările dosarului raportat la motivele recursului pârâtei, se constată lipsa

temeiniciei criticilor din recurs.

Astfel, motivul de recurs potrivit

cu care instanțele anterioare greșit nu au încuviințat efectuarea unui punctaj

comun între părți, nu este de natură a  conduce la casarea hotărârii recurate,

dacă aprecierea pârâtei era că atare punctaj ar fi fost edificator pentru

lămurirea situației plăților, nimic nu o împiedica să procedeze la efectuarea

unui atare punctaj cu reclamanta și nici nu a contestat în vreun mod că din

contravaloarea mărfii ce i-a fost  livrată de reclamantă a rămas neachitată

suma de 3.089.200 lei.

Totodată, critica pârâtei că

instanța de apel a făcut referire la contractul nr.11/1998 în baza căruia a

menținut obligarea pârâtei la plata de penalități de  întârziere, nu este de natură

a  determina casarea hotărârii  recurate.

Aceasta întrucât, este adevărat că

instanța de apel a consemnat că între părți s-a încheiat contractul nr.11/1998,

cu clauză penală, dar obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere

corect a fost raportată în sentința instanței de fond la prevederile cuprinse

în contractul de vânzare cumpărare nr.23/1998. Aceste contracte s-au depus la

dosarul instanței de fond filele 7-24).

În considerarea celor ce  preced,

recursul pârâtei se privește  ca nefondat și va fi respins cu această mențiune.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

SC „G.G.” Buzău, împotriva deciziei nr.861 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, Secția de contencios administrativ și comercial.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.