ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1985/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1985/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta S.N.P. P SA București, sucursala
Mehedinți, a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala
Craiova, pentru a fi obligată la plata sumei de 22.082.875 lei, reprezentând
contravaloarea cantității de benzină constatată lipsă la destinație și a
cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 161/ C din 27 martie
2001,Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a
admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei 22.082.875
lei contravaloarea combustibilului și 1.841.630 lei cheltuieli de judecată,
reținând că vagonul a fost violat și cărăușul este răspunzător, conform
articolelor 82 și 83 din Regulamentul de Transport.
Prin decizia nr. 864 din 6 septembrie 2001, Curtea de
Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca
nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.
În motivarea acestei decizii, instanța de apel a
reținut că pârâta, calea ferată, nu a făcut proba că lipsa provine de la
expeditor, condiție în care se naște prezumția că aceasta s-a produs pe timpul
transportului, iar cărăușul este răspunzător.
Împotriva hotărârii curții de apel a declarat recurs
pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Craiova, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea hotărârilor pronunțate și,
pe fond, respingerea acțiunii reclamantei îndreptate împotriva unității sale.
Recurenta pârâtă susține, astfel, că greșit s-a
reținut culpa sa în producerea lipsei constatate, întrucât în procesul verbal
de contravaloare nr. 38 din 9 februarie 2000, urmare a verificării amănunțite
s-a stabilit, de comun acord, că vagonul se află în stare bună, fără scurgeri
din conținut, fără urme de violare și a fost preluat de la furnizor pe baza
cantității declarate de acesta.
Mai arată și că, din interpretarea consemnărilor
procesului verbal de constatare, rezultă că sustragerea pe timpul transportului
nu era posibilă, așa încât, lipsa cantitativă constatată aparține furnizorului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată
următoarele:
Faptul că vagonul în discuție a ajuns la destinație
cu o lipsă cantitativă din conținut este de necontestat.
Tot de necontestat este și că a fost preluat spre
transport fără obiecțiuni și că a sosit cu neregularități de ordin tehnic și
comercial, constatate de comisia legal constituită, prezentă la fața locului.
Atât în procesul verbal de constatare nr. 38/2000,
încheiat în baza raportului de eveniment, cât și în procesul verbal de recepție
nr. 65 din 8 februarie 2000, s-a confirmat lipsa cantitativă și violarea
sigiliilor.
Astfel fiind, întrucât nu există nici un motiv care
să-l exonereze de răspundere pe cărăuș și având în vedere că, în conformitate
cu dispozițiile legale, vagonul la care s-a constatat lipsa cantitativă s-a
aflat în paza sa juridică, culpa exclusivă a cărăușului este corect angajată și
răspunderea sa se întemeiază pe prevederile art. 82 și 83 din Regulamentul de
Transport, precum și pe art. 418 și 425 C. com.
Pe de altă parte, se constată că recurenta-pârâtă nu
a exprimat nici o critică în legătură cu prețul care stat la baza constituirii
cuantumului contravalorii mărfii constatată lipsă, instanța de control judiciar
nefiind învestită sub acest aspect.
În consecință, reținându-se că pârâta nu a formulat
în recurs nici un motiv, care să conducă la casarea hotărârii instanței de apel
în condițiile art. 304 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat în cauză
de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala Craiova, ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă Craiova, împotriva
deciziei nr. 864 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția
comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.