ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiune reclamanta S.N.P. „P.” S.A.- S.P.I. a chemat în judecată pe pârâtele

S.N.T.C.F.R. S.A. – S.I., S.N.P. „P.” S.A.- S.P. și S.N.P. „P.” S.A. – S.A.P.,

solicitând obligarea pârâtei ce va fi găsită în culpă la plata sumei de

56.455.163 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea a 4.420 kg.

benzină.

Prin

sentința civilă nr.168 din 26 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova a

fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta S.N.T.C.F.R. – S.I.  să

plătească reclamantei suma de 56.455.163 lei contravaloare produs petrolier

lipsă și 4.062.309 lei cheltuieli de judecată.

A

respins ca inadmisibilă acțiunea față de pârâtele S.A. S.A.P. și P. S.A.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta S.N.T.C.F.R. în

calitate de cărăuș are culpă pentru prejudiciul cauzat, întrucât aceasta a luat

în primire spre transport vagonul fără obiecțiuni din punct de vedere tehnic și

comercial.

Sentința

instanței de fond a fost menținută de curtea de apel care a respins ca nefondat

apelul formulat de pârâta apelantă S.N.T.C.F.R. M. S.A.

Instanța

de apel a reținut că în raport de probele administrate s-a reținut corect culpa

cărăușului.

Împotriva

deciziei nr.645 din 14 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pârâta S.N.T.C.F.R.M.

S.A.  a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât

greșit s-a reținut că, acțiunea este inadmisibilă față de cele două pârâte,

deși se impunea scoaterea acestora din cauză pentru lipsa calității procesuale

pasive și în funcție de aceasta să stabilească competența prevăzută de art.10

C. proc. civ. și art.897 C. com., respectiv competența materială și

teritorială.

Se mai

susține, că nici fondul cauzei nu a fost analizat corect de instanță, fiind

eronat antrenată răspunderea cărăușului, plata mărfii cât și beneficiile

nerealizate, precum și valoarea taxei de drumuri, accize, TVA.

În ceea

ce privește valoarea mărfii, aceasta este în sumă de 17.806.412 lei și nu

56.455.163 lei cât s-a solicitat.

Examinând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate,

se constată că recursul declarat este nefondat.

Excepția

de necompetență materială a instanțelor judecătorești de a soluționa litigiul

dintre reclamanta S.N.P. P. S.A. – S.P. și celelalte două sucursale ale

aceleiași societăți, respectiv S.P. și S.A., a fost corect analizată în raport

de art.2 pct.1 lit.a C. proc. civ. întrucât, în litigiu a figurat ca pârâtă și

S.N.T.C.F.M. , astfel că instanțele judecătorești sunt competente și nu conducerea

administrativă S.N.P.

În ceea

ce privește excepția de necompetență teritorială, se constată că și aceasta

este nefondată în raport de dispozițiile art.12 coroborat cu art.10 pct.5 C.

proc. civ., ținând seama că daunele care fac obiectul litigiului provin din

executarea necorespunzătoare a contractului, contract ce a fost încheiat în

raza de activitate a Tribunalului Prahova.

În

raport de obiectul litigiului și părțile contractante, s-a analizat corect și

admisibilitatea acțiunii față de celelalte două pârâte.

În ceea

ce privesc criticile referitoare la fondul litigiului, se reține că recurenta

pârâtă a luat în primire vagonul de la unitatea furnizoare A. fără obiecțiuni,

confirmând astfel, prin semnătură și ștampilă aplicată pe documentele de transport

de prepușii săi din stația C.F.R. de expediție că vagonul era corespunzător din

punct de vedere tehnic și comercial.

La destinație vagonul, conform documentelor de

recepție a ajuns cu raport de eveniment, întocmit de comisia de recepție, fără

sigiliul aplicat de rafinăria predătoare, la doma centrală de încărcare a

mărfii, cu lipsuri cantitative în conținut, respectiv 4.420 kg. benzină,

situație față de care legal instanțele au stabilit culpa cărăușului în raport

de art.82.1 din Regulamentul de transport.

Susținerea

recurentei pârâte că ar datora eventual cu titlu de despăgubiri doar suma de

17.806.412 lei și nu 56.455.163 lei, deoarece diferența solicitată până la

concurența sumei solicitate prin acțiune, reclamanta intimată nu a dovedit că

aceasta a fost virată la bugetul statului ca și TVA, accize și taxa de

transport, care a fost achitată de predător, nu poate fi primită. Potrivit

art.85.2 din Regulamentul C.F.R., despăgubirile C.F.R. se plătesc la prețul

curent al mărfii unde în afară de prețul de producție potrivit O.G. 27/2000,

321/1992 sunt datorate și sumele reprezentând TVA și accize, iar în raport de

dispozițiile Legii 18/1996 modificată prin O.G. 10/1999, impozitele și taxele

se virează la stat de producător.

Astfel

fiind, recursul declarat este nefondat conform art.312 pct.1 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A. – S.M. prin S.M.F. S.A.

Oficiul Teritorial Iași împotriva deciziei nr.645 din 14 mai 2001 a Curții de

Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.