ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamanta S.N.P. „P.” S.A.- S.P.I. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.C.F.R. S.A. – S.I., S.N.P. „P.” S.A.- S.P. și S.N.P. „P.” S.A. – S.A.P., solicitând obligarea pârâtei ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 56.455.163 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea a 4.420 kg. benzină. Prin sentința civilă nr.168 din 26 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta S.N.T.C.F.R. – S.I. să plătească reclamantei suma de 56.455.163 lei contravaloare produs petrolier lipsă și 4.062.309 lei cheltuieli de judecată. A respins ca inadmisibilă acțiunea față de pârâtele S.A.

S.A.P. și P. S.A. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta S.N.T.C.F.R. în calitate de cărăuș are culpă pentru prejudiciul cauzat, întrucât aceasta a luat în primire spre transport vagonul fără obiecțiuni din punct de vedere tehnic și comercial. Sentința instanței de fond a fost menținută de curtea de apel care a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta apelantă S.N.T.C.F.R. M. S.A. Instanța de apel a reținut că în raport de probele administrate s-a reținut corect culpa cărăușului. Împotriva deciziei nr.645 din 14 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pârâta S.N.T.C.F.R.M. S.A. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât greșit s-a reținut că, acțiunea este inadmisibilă față de cele două pârâte, deși se impunea scoaterea acestora din cauză pentru lipsa calității procesuale pasive și în funcție de aceasta să stabilească competența prevăzută de art.10 C. proc.

civ. și art.897 C. com., respectiv competența materială și teritorială. Se mai susține, că nici fondul cauzei nu a fost analizat corect de instanță, fiind eronat antrenată răspunderea cărăușului, plata mărfii cât și beneficiile nerealizate, precum și valoarea taxei de drumuri, accize, TVA. În ceea ce privește valoarea mărfii, aceasta este în sumă de 17.806.412 lei și nu 56.455.163 lei cât s-a solicitat. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat. Excepția de necompetență materială a instanțelor judecătorești de a soluționa litigiul dintre reclamanta S.N.P. P. S.A. – S.P. și celelalte două sucursale ale aceleiași societăți, respectiv S.P.

și S.A., a fost corect analizată în raport de art.2 pct.1 lit.a C. proc. civ. întrucât, în litigiu a figurat ca pârâtă și S.N.T.C.F.M. , astfel că instanțele judecătorești sunt competente și nu conducerea administrativă S.N.P. În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială, se constată că și aceasta este nefondată în raport de dispozițiile art.12 coroborat cu art.10 pct.5 C. proc. civ., ținând seama că daunele care fac obiectul litigiului provin din executarea necorespunzătoare a contractului, contract ce a fost încheiat în raza de activitate a Tribunalului Prahova. În raport de obiectul litigiului și părțile contractante, s-a analizat corect și admisibilitatea acțiunii față de celelalte două pârâte.

În ceea ce privesc criticile referitoare la fondul litigiului, se reține că recurenta pârâtă a luat în primire vagonul de la unitatea furnizoare A. fără obiecțiuni, confirmând astfel, prin semnătură și ștampilă aplicată pe documentele de transport de prepușii săi din stația C.F.R. de expediție că vagonul era corespunzător din punct de vedere tehnic și comercial. La destinație vagonul, conform documentelor de recepție a ajuns cu raport de eveniment, întocmit de comisia de recepție, fără sigiliul aplicat de rafinăria predătoare, la doma centrală de încărcare a mărfii, cu lipsuri cantitative în conținut, respectiv 4.420 kg. benzină, situație față de care legal instanțele au stabilit culpa cărăușului în raport de art.82.1 din Regulamentul de transport.

Susținerea recurentei pârâte că ar datora eventual cu titlu de despăgubiri doar suma de 17.806.412 lei și nu 56.455.163 lei, deoarece diferența solicitată până la concurența sumei solicitate prin acțiune, reclamanta intimată nu a dovedit că aceasta a fost virată la bugetul statului ca și TVA, accize și taxa de transport, care a fost achitată de predător, nu poate fi primită. Potrivit art.85.2 din Regulamentul C.F.R., despăgubirile C.F.R. se plătesc la prețul curent al mărfii unde în afară de prețul de producție potrivit O.G. 27/2000, 321/1992 sunt datorate și sumele reprezentând TVA și accize, iar în raport de dispozițiile Legii 18/1996 modificată prin O.G. 10/1999, impozitele și taxele se virează la stat de producător.

Astfel fiind, recursul declarat este nefondat conform art.312 pct.1 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A. – S.M. prin S.M.F. S.A. Oficiul Teritorial Iași împotriva deciziei nr.645 din 14 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.